Iaşi: O viaţă de preot, trăită într-o viaţă de om - pr. Anton Despinescu

Duminică, 13 octombrie 2013, Parohia "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" din Iaşi a fost din nou în sărbătoare. Pr. Anton Despinescu, "concetăţean al acestei parohii", cum îi place părintelui să spună, însoţit la altar de pr. Petru Sescu, parohul comunităţii, pr. Iosif Dorcu, decan de Iaşi, şi pr. Ieronim Budulai, a ţinut în mod special să aducă laudă şi mulţumire lui Dumnezeu pentru cei 60 de ani de Preoţie, celebrând o Liturghie şi în această comunitate ieşeană.

Sfânta Liturghie, prin excelenţă fiind rugăciunea perfectă, a fost oferită lui Dumnezeu ca mulţumire şi recunoştinţă pentru toate harurile pe care el a binevoit să le reverse asupra noastră, prin aceia pe care Dumnezeu i-a ales ca lucrători în via sa.

Şaizeci de ani, aşa cum a spus pr. decan Iosif Dorcu la predică, este cât o viaţă de om. Şi ce este mai frumos oare decât o viaţă de om trăită şi închinată lui Dumnezeu. O viaţă de om în care Duhul Sfânt a avut toată libertatea şi colaborarea necesară pentru a lucra. O viaţă de om prin care Dumnezeu a avut libertatea de a înfăptui minuni. Minuni cu care, din păcate - preciza părintele decan la predică - suntem aşa de obişnuiţi, încât am ajuns să nu le mai vedem.

Corul mare al parohiei, prin cântările special alese pentru acest eveniment, a făcut ca această Liturghie să fie una specială. La sfârşitul Liturghiei, un reprezentant al comunităţii a adresat un cuvânt de mulţumire şi recunoştinţă în mod special celui sărbătorit, dar şi acelora care au ales să-şi trăiască viaţa ca slujitori umili în via Domnului. Redăm textul:

"Bine aţi venit părinte, în comunitatea noastră. Sfânta Tereza, patroana parohiei noastre, împreună cu noi, cei prezenţi, ne bucurăm de acest moment pe care aţi dorit să-l marcaţi şi în comunitatea din care aţi făcut parte. Vocaţia preoţească, aşa cum ştim cu toţii, este misterul unui «schimb minunat» - între om şi Dumnezeu. Cei care nu percep misterul acestui «schimb», nu reuşesc niciodată să înţeleagă cum se poate întâmpla ca un tânăr, ascultând cuvântul «Urmează-mă!», să ajungă să renunţe la toate pentru Cristos, având în acelaşi timp certitudinea că pe acest drum personalitatea sa umană se va realiza pe deplin.

Dragă părinte Anton, nu putem decât să mulţumim lui Dumnezeu şi Sfinţiei voastre pentru acest timp de lumină şi har care s-a scurs, din momentul, când aţi primit în dar puterea de a preschimba pâinea şi vinul în trupul şi sângele Domnului. Vă mulţumim că, în urmă cu 60 de ani, aţi spus «Da», «Fie mie după cuvântul tău», asemenea Mariei, sau "Iată-mă, trimite-mă pe mine!» şi aţi rămas fidel bucuriei de a fi împreună cu Cristos.

Vă mulţumim pentru orice cuvânt rostit, care a adus în suflete lumină, pentru orice gest care a deschis calea harului, pentru orice jertfă care a făcut ca sufletele noastre să se apropie mai mult de cer, pentru că neobosit aţi sădit în sufletele noastre sămânţa credinţei, cu speranţa că într-o zi aceasta va aduce rod.

Vă mulţumim mai ales pentru strădania şi oboseala multelor zile petrecute în confesional, locul unde cerul coboară pe pământ, iar sufletele rătăcite, dezorientate pot regăsi calea spre lumină, pot redescoperi dulceaţa îndurării şi parfumul iubirii lui Dumnezeu.

Vă mulţumim şi pentru că aţi ştiut să vă deschideţi inima, sufletul şi mintea pentru a asculta strigătul mut al omenirii, în această vale a neputinţei. Că aţi încercat din răsputeri să aduceţi alinarea şi speranţa în sufletele cuprinse de tristeţe şi de vina păcatului.

Vă mulţumim, părinte, pentru toate meditaţiile, conferinţele şi catehezele care ne-au ajutat să pătrundem mai profund în taina iubirii lui Dumnezeu. Cu răbdare şi tact, pas cu pas ne-aţi ajutat să descoperim că în ochii lui Dumnezeu fiecare dintre noi este special. Că în braţele Mariei şi sub privirea iubitoare a lui Isus suntem întotdeauna învingători. Dumnezeu să vă răsplătească pentru tot ceea ce aţi făcut şi faceţi spre slava şi mărirea sa!

Pentru că toate trăirile, jertfa, pasiunea şi iubirea unui preot care ştie că nu-şi mai aparţine, care ştie că aparţine în totalitate lui Cristos, care se identifică cu Cristos şi prin tot ceea ce face exprimă bunătatea nesecată faţă de toţi oamenii, oricare ar fi ei, ne ajută să strigăm: «Dumnezeu există, eu l-am întâlnit».

Doamne, îţi mulţumim pentru că prin bunătatea, smerenia, blândeţea, disponibilitatea şi lumina bucuriei lor, permiţi să descoperim reflexia chipului tău.

Acum, când cuvintele încep să devină de prisos, vă rugăm primiţi acest buchet de flori, ca semn al preţuirii noastre".

După ce toţi cei prezenţi l-au aplaudat îndelung pe părintele şi au cântat din tot sufletul La Mulţi Ani!, pr. Anton Despinescu a ţinut să mulţumească tuturor acelora care au făcut această sărbătoare să fie atât de frumoasă.

Mariana Ifrim

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 13 octombrie: Iaşi: O viaţă de preot, trăită într-o viaţă de om - pr. Anton Despinescu

lecturi: 8.