Iaşi: Prima sesiune a cursurilor de formare permanentă pentru cler - ediţia 2013

În perioada 2-5 septembrie 2013 s-a desfăşurat la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi prima sesiune a cursurilor de formare permanentă pentru cler din Dieceza de Iaşi cu tema "Anul Credinţei şi provocările noii evanghelizări". Iniţiativa aparţine Episcopiei de Iaşi, cursurile fiind organizate de Oficiul pentru Cler cu sprijinul preoţilor şi superiorilor Seminarului din Iaşi. Aceste cursuri vin ca răspuns la necesitatea permanentă a preoţilor de a-şi împrospăta bagajul de cunoştinţe teologice, liturgice, spirituale, morale şi exegetice în general, dar şi de a-şi evalua, în particular, trăirea sacerdotală, de a-şi reînnoi credinţa şi de a întări comuniunea preoţească.

Deşi aceste cursuri de formare permanentă au fost organizate şi acum doi ani, ediţia din anul acesta a adunat un procent ridicat de aprecieri din partea participanţilor - aşa cum se va putea vedea şi la sfârşitul articolului de faţă. O mare parte dintre cei prezenţi a apreciat organizarea, programul fiind structurat astfel încât a permis participanţilor nu doar să acumuleze şi să aprofundeze tematicile tratate, pentru o muncă mai eficientă şi un entuziasm reînnoit, ci şi să socializeze, să se odihnească şi să se destindă. Un alt punct pozitiv a fost împărtăşirea existentă în grupurile mici de după-amiază, la discuţii participând preoţi de diferite vârste şi cu experienţă diversă. Spaţiul, cele necesare pentru trup şi pentru suflet, au fost bine pregătite. Aprecierea revine Oficiului pentru Cler şi colectivului de preoţi din seminar. A fost remarcat interesul manifestat de preoţi şi participarea activă în grupurile de discuţii. A fost apreciată prezenţa continuă în mijlocul nostru a Preasfinţitului Petru Gherghel şi prezenţa în ultima zi a Preasfinţitului Aurel Percă. A fost apreciată buna pregătire a conferinţelor şi modul de prezentare al conferenţiarilor.

Vom prezenta în continuare, pe scurt, desfăşurarea cursurilor de formare pe zile:

Prima zi: După ce în cursul dimineţii au avut loc sosirile şi cazarea preoţilor participanţi, la ora 12.00, Preasfinţitul Petru Gherghel a prezidat Liturghia în capela seminarului, deschizând, prin celebrarea euharistică, prima serie a cursurilor de formare. Predica a invitat la o analiză reînnoită cu privire la misiunea încredinţată de Domnul.

După-amiaza a continuat cu salutul oficial adresat de Preasfinţitul Petru Gherghel, de pr. Eduard Soare, responsabilul Oficiului pentru Cler, şi de pr. Benone Lucaci, rectorul seminarului. Prima conferinţă, susţinută de pr. Cristinel Fodor, a avut ca temă "Ritmul de credinţă al preotului - ritmul formării permanente". Sintetizat fiind chipul preotului - om, creştin bun, cu o credinţă totală şi îndrăgostit de Cristos - s-a subliniat necesitatea unui ritm de desăvârşire, ca imitare, urmare şi asumare a aceloraşi sentimente ale Tatălui şi ale Păstorului suprem. În cadrul discuţiilor s-a scos în evidenţă imaginea păstorului în faţa provocărilor actuale, necesitatea formării permanente ca ritm obligatoriu al vieţii sacerdotale, asumarea sentimentelor lui Cristos pentru a fi preot pe deplin şi analiza în adevăr a credinţei ce este sădită în inima fiecărui preot.

A doua zi: După un somn plăcut, odihnitor, şi după rugăciunea Laudelor, am făcut cunoştinţă cu temele propuse, care au dorit să analizeze din perspectivă liturgică şi socială noua evanghelizare. Prezentarea pr. Daniel Iacobuţ, "Ars celebrandi în slujba evanghelizării", ne-a pus înainte "arta de a celebra, ca parte integrantă a artei de a păstorire a sufletelor". Părintele a scos în evidenţă celebrarea papei Francisc de la Rio, unde, după deschiderea şi jovialitatea cu care răspundea mulţimii care-l întâmpina, chipul lui s-a transformat "gândindu-se că este în relaţie cu altcineva, şi prin el în relaţie cu tinerii participanţi la sfânta Liturghie". Celebrarea fiecărui preot trebuie să fie în slujba participării active. Aceasta înseamnă: (1) capacitatea de a realiza gesturile şi a rosti cuvintele cu demnitate, (2) aderarea cu mintea şi cu inima la conţinutul şi semnificaţia acestora, şi (3) spiritul de slujire fidelă şi umilă faţă de Cristos şi Biserică. Toate acestea, parcurse cu simplitate nobilă şi în mod armonios, îl poartă pe preot, şi prin el pe credincioşi, de la arta de a celebra la arta de a trăi.

După pauză, a urmat conferinţa pr. Lucian Farcaş: "Noua evanghelizare a ambientului social". Pornind de la imaginea desfigurată a omului de azi, părintele ne-a ajutat să înţelegem necesitatea redescoperii chipului lui Dumnezeu, ca sursă şi fundament al chipului frumos al omului. Părintele a scos în evidenţă un triplu şoc ce a influenţat radical modul de interpretare şi analiză a chipului uman:1) izgonirea din centrul universului - teoria copernicană; 2) debranşarea de la originea lui divină - teoria evoluţiei; 3) lipsirea de libertate - teoriile freudiene (omul nu mai trăieşte, ci funcţionează pe baza unor legi). Mergând mai departe, a prezentat un şoc recent: inversarea ordinii sociale - omul şi familia pierd din importanţă în faţa statului şi societăţii. Se sublinia necesitatea de a reaminti statului şi societăţii că "omul are o identitate" care este inviolabilă şi care trebuie să fie respectată, mai ales în faţa atacurilor împotriva naturii familiei şi a identităţii sexuale. După discuţiile de după-amiază, care au scos în evidenţă pericolele liturgice şi modalităţile în care ele pot fi evitate, precum şi modul în care poate fi privit şi analizat chipul preotului, al omului şi al celui cu putere în stat în perspectiva socială a noii evanghelizări, s-a trecut la programul de seară, într-un climat de linişte şi destindere.

A treia zi: După odihna bine meritată a nopţii, am făcut cunoştinţă cu temele zilei următoare. Înainte de prima conferinţă susţinută de pr. Benone Lucaci, ce a avut ca temă "Magisteriul Bisericii - instrument de transmitere a credinţei şi a adevărului revelat în perioada post-conciliară", ne-am amuzat cu un film ce venea să sublinieze efectele şi greutatea de a înţelege dogmatica. Pornind de la problemele cu care se confrunta Biserica înaintea Conciliului al II-lea din Vatican, ne-a fost explicată necesitatea trecerii de la mentalitatea dogmatică, la metoda genetic-progresivă care presupune: 1) citirea semnelor timpului; 2) urmărirea itinerariului problemei - auditus fidei; 3) punerea în practică a învăţăturilor - intelectus fidei; 4) trăirea autentică - fides queres caritatem. A urmat pauza şi cea de-a doua conferinţă a zilei. Pr. Iulian Faraoanu ne-a prezentat "Preotul, ucenic al lui Cristos - figura discipolului în Sfânta Scriptură". Pornind de la diferenţa dintre cuvintele "ucenic" şi "discipol", părintele a pornit mai departe în analiza interpretării ideii de discipol, plecând de la mentalitatea antică şi trecând prin Vechiul şi Noul Testament. A fost analizată chemarea apostolilor care presupune trei acţiuni distincte: 1) Isus trece pe malul lacului Genezaret - chemarea presupune mişcare; 2) Isus a văzut - privirea pătrunzătoare; 3) Isus vorbeşte - iniţiativa îi aparţine mereu. Deşi răspunsul ucenicului la chemare presupune un parcurs invers al celor trei etape, imaginea noii evanghelizări trebuie să cuprindă toate cele trei acţiuni pentru a fi autentică. După discuţiile în grupuri mici care au analizat şi răspuns la întrebările celor doi conferenţiari, a urmat, ca în fiecare seară, adoraţia cu recitarea Rozariului şi a Vesperelor, participanţii fiind binecuvântaţi cu preasfântul sacrament la încheierea adoraţiei euharistice.

A patra zi: Cea din urmă zi a cursurilor ne-a pus în faţa provocărilor actuale ale mass-media. Pr. Cornel Cadar a susţinut conferinţa "Noua evanghelizare şi mijloacele de comunicare socială". Au fost prezentate statistici şi cifre care ar trebui să ridice un mare semn de întrebare asupra modului în care sunt folosite mijloacele media pentru a evangheliza. Se adresa o întrebare cu privire la cât de mult mai conţin cuvântul "Dumnezeu" sau alte cuvinte religioase mesajele email sau sms.

Tot dimineaţă, pr. Gabriel Cimpoieşu a vorbit despre activitatea sa pastoral-misionară ca preot în misiunea din Djébonoua - Dieceza de Bouake, Coasta de Fildeş. Părintele a prezentat în imagini realitatea vieţii cotidiene şi religioase din Africa şi a mulţumit, alături de responsabilul Centrului Misionar Diecezan, pentru disponibilitatea şi ajutorul oferit de parohiile diecezei noastre.

După salutul de final adresat de pr. Eduard Soare, a urmat sfânta Liturghie de încheiere celebrată de Preasfinţitul Aurel Percă. Toţi preoţii prezenţi au fost invitaţi să mulţumească Domnului pentru darul zilelor frumoase petrecute împreună, dar mai ales pentru darul de fi fost aleşi pescari de oameni. La plecare se putea citi pe chipul tuturor regretul că zilele frumoase s-au terminat atât de repede, dar cu toţii eram mai liniştiţi, mai binedispuşi şi cu un avânt nou în munca de evanghelizare.

Zilele de formare au fost şi rămân atât o împrospătare şi o îmbogăţire a cunoştinţelor şi experienţelor noastre pastorale, dar şi o redescoperire a credinţei, a slujirii preoţeşti şi a noilor modalităţi prin care se poate ajunge la inima omului şi împlini misiunea de evanghelizare. Domnului să-i fie slavă pentru tot şi pentru toate, iar Maica Domnului să vegheze misiunea tuturor preoţilor ce au participat la această primă sesiune a cursurilor de formare permanentă.

Pr. Florin-Petru Sescu

* * *

Câteva impresii culese de la diferiţi preoţi participanţi:

"Doresc să mulţumesc organizatorilor acestor cursuri şi părinţilor profesori pentru conferinţele ţinute. Mă bucur că au fost atinse teme teologice, biblice, morale, liturgice şi pastorale. Un rol deosebit l-au avut discuţiile în grup. Au fost zile de intensă trăire preoţească şi de descoperire a noilor metode de reevanghelizare. Am înţeles că un adevărat discipol trebuie să folosească modalităţile actuale de a-l cunoaşte şi de a-l sluji pe Cristos spre a se apropia şi spre a conduce oamenii de azi fără a neglija pe «cei din urmă», pe cei care sunt «departe» şi a merge împotriva curentului care îndepărtează de Dumnezeu" (Pr. Petru Blaj).

"Am venit cu gândul că este o datorie care-mi revine, că trebuie să particip, în ciuda multor activităţi pe care le aveam acasă în această perioadă. Mărturisesc, însă, cu bucurie, că am dobândit mult mai mult decât îmi închipuiam. Aş aminti mai ales împrospătarea unor cunoştinţe teologice, îmbogăţirea cu experienţa pastorală şi spirituală a confraţilor în timpul discuţiilor în grupurile de lucru, momentele de rugăciune împreună. Aşadar, am plecat cu un bagaj de energie preoţească nouă, şi cu un realism sănătos, chiar dacă resimt şi povara dificultăţii transmiterii mesajului de credinţă, astăzi" (Pr. Egidiu Condac).

"Chiar dacă ştiinţele umane ale religiei rămân încă străine lumii noastre teologice, realizările lor ajung şi la noi. Este clar că din orice informaţie se poate scoate şansa unui progres formativ. Pentru aceasta însă se cere foarte mult efort şi înţelepciune de la participant, de aceea, în fapt, informarea nu este formare. Anul acesta s-au făcut paşi de trecere de la informare la formare, şi cu siguranţă «cercul hermeneutic» propus de Gadamer s-a închis de mai multe ori, iar fiecare etapă a putut deveni pas autentic de progres interior. Sunt de părere că eficienţa a fost mai mare. Desigur, este loc de mai bine. Felicitări!" (Pr. Alois Hîrja).

"Trei zile de care, judecând după aşteptări, interes şi implicare, toţi aveam nevoie. Trei zile care au avut puterea şi să te rupă de activităţile obişnuite, dar şi să-ţi amintească fascinaţia obişnuitului izbăvitor. Trei zile de la care multora dintre noi li s-a jilăvit sufletul de bucurie, acum, în nişte vremuri triste, a căror sminteală apasă greu pe inima noastră" (Pr. Ştefan Ciubotaru).

"În aceste zile, petrecute alături de câteva duzine de preoţi din dieceză, am avut oportunitatea de a pune încă o piatră la edificarea propriei credinţe şi de a-mi însuşi câteva motivaţii pentru noua evanghelizare de care lumea contemporană are nevoie acum, la începutul celui de-al treilea mileniu creştin. Comunicările şi dezbaterile la care am luat parte, bine structurate şi elaborate, m-au ajutat în analiza «atitudinilor» din slujirea sacerdotală de până acum şi sper să constituie un sprijin concret pentru derularea proiectelor ulterioare" (Pr. Alois Moraru).

"Este cunoscut faptul că statutul de învăţăcei îl vom purta toată viaţa. Preot fiind, mă bucur să pot învăţa de la alţii, indiferent cât de studioşi sau nu sunt aceştia. La seminar am învăţat în aceste zile de la specialiştii într-o anumită ramură a teologiei, dar şi de la cei a căror experienţă pastorală este mult mai bogată decât a mea. În fond, toţi încercăm să-l cunoaştem şi să-l recunoaştem pe Isus Cristos din ce în ce mai adânc, însă atunci când facem aceasta împreună, e mai rodnic. În comunităţile noastre trăim acelaşi Dumnezeu pe care ne străduim să-l slujim alături de credincioşi. Mulţumesc!" (Pr. Bogdan Catană).

"Oportunitatea de a reflecta asupra unor teme de actualitate în vederea slujirii pastorale, de a împărtăşi cu ceilalţi confraţi experienţe de viaţă şi, mai ales, de a alimenta propria credinţă prin rugăciunea în comun sunt, de fiecare dată, o bogăţie enormă pentru un preot! Vocaţia şi misiunea de preot au nevoie să fie susţinute şi prin astfel de iniţiative cum sunt cursurile de formare permanentă. Cred că trei cuvinte definesc zilele intense trăite la Seminarul nostru: comuniune, reflecţie şi împărtăşire. Preoţii au avut ocazia să se întâlnească, să petreacă timp împreună şi, mai ales, să se roage laolaltă întărind astfel comuniunea dintre ei. Dorinţa de a trăi mai bine slujirea preoţească şi provocările contemporane au stimulat reflecţia asupra unor teme de actualitate pentru Biserică şi pentru societate. Schimbul de experienţă, dialogul asupra unor teme şi efortul de a găsi soluţii la probleme au creat o atmosferă de împărtăşire. Cursul de formare a oferit preoţilor participanţi o «hrană» suficientă astfel încât să găsească forţa de a lucra pentru binele credincioşilor şi slava lui Dumnezeu" (Pr. Felix Roca).

"Din acest cadru de formare, cu nostalgia clipelor frumoase trăite alături de colegi în seminar, m-am întors acasă cu un impuls de bucurie izvorât din împărtăşirea acestor clipe de comuniune frăţească, şi în acelasi timp cu o reîmprospătare şi completare a cunoştinţelor teologice prin conferinţele prezentate. «Arta artelor este păstorirea sufletelor», arta are ca scop producerea unor valori durabile şi necesită pricepere şi o îndemânare deosebită, în această artă am făcut un pas înainte prin aceste conferinţe competent prezentate şi prin împărtăşirea experienţei celor mai în vârstă. Aşadar, suntem chemaţi să fim «artişti», persoane înzestrate cu aptitudini şi pricepere care lucrează pentru Cristos şi pentru evanghelie printr-o simplitate nobilă" (Pr. Emanuel Pîrţac).

"Noua evanghelizare reprezintă o provocare continuă în pastoraţia de astăzi, de aceea zilele de formare au fost o adevărată binecuvântare. Mediul social schimbător, presiunea presei, concepţia modernă asupra vieţii, o cunoaştere superficială a propriei credinţe, fac din om o pradă sigură a celor ce înfăptuiesc răul. De aceea, am învăţat în aceste zile că se poate înfăptui binele cu metodele moderne ale societăţii; cu alte cuvinte, să fim înţelepţi ca şerpii şi neprihăniţi ca porumbeii" (Pr. Daniel Budău).

"Ca preot tânăr consider cursurile de formare permanentă o componentă importantă a vieţii preoţeşti. Au fost într-adevăr momente de formare, momente de aprofundare şi momente de conştientizare a ceea ce sunt şi a misiunii mele. Fiind într-un an dedicat credinţei, tematica generală propusă a fost una de actualitate. Am rămas plăcut încântat de modul în care fiecare profesor în domeniul propriu a expus tema general. Un moment edificator pentru mine a fost reprezentat de discuţiile practice pe grupuri în care s-a încercat punerea în practică la nivel pastoral a ceea ce profesorii au prezentat. Ca şi concluzie - doresc să închei această impresie cu gândul papei Francisc (pe care doresc să mi-l însuşesc personal şi să-l pun în practică): preotul trebuie să fie uman, cu o credinţă totală, să fie romantic pentru Cristos cu o cultură a formării permanente" (Pr. Dominic Ciobanu).

"Societatea contemporană ne scoate în faţă noi şi noi provocări cărora noi trebuie să le răspundem într-o manieră adecvată, accesibilă celor cărora suntem chemaţi să le vestim Evanghelia. În procesul de înfăptuire a noii evanghelizări avem datoria de a scoate din tezaurul credinţei «lucruri noi şi vechi» (Mt 13,52). Cursurile de formare la care am participat ne-au ajutat să redescoperim lucrurile vechi şi să le aflăm altele noi, ne-au pus la dispoziţie noi metode şi instrumente de evanghelizare. Sunt foarte mulţumit de faptul că am participat la aceste cursuri a căror organizare a fost excelentă, profesionalismul conferenţiarilor a fost evident, gazdele au fost foarte ospitaliere, iar atmosfera de fraternitate sacerdotală a facilitat activitatea noastră" (Mons. Benone Farcaş).

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 2-5 septembrie: Iaşi: Prima sesiune a cursurilor de formare permanentă pentru cler - ediţia 2013

* * *

Pagina specială: Cursuri de formare permanentă pentru cler, 2-19 septembrie 2013, la Iaşi

lecturi: 10.