Oneşti: Jubileu de 50 de ani de la hirotonirea sacerdotală a pr. Ubaldo Oliviero, OFMCap.

Sâmbătă, 29 iunie 2013, se împlinesc 50 de ani de la hirotonirea sacerdotală a pr. Ubaldo Oliviero, OFMCap. Tot în această zi vor fi hirotoniţi, alături de ceilalţi candidaţi, şi confraţii noştri capucini Daniel Cosmin Constantin, Anton Tancău şi Irimia Bejan. Pentru Ordinul nostru aceste evenimente reprezintă un motiv de mare bucurie, pentru care dorim să îi aducem mulţumire lui Dumnezeu în ziua de 30 iunie 2013, la sanctuarul "Fericitul Ieremia" din Oneşti, prin celebrarea sfintei Liturghii cu începere de la ora 9.30.

Fraţilor candidaţi la sfânta Preoţie le adresez cuvintele unei mame sfinte, fericita Maria Beltrame Quattrocchi, adresate fiului ei care se pregătea la sfânta Preoţie: "Pregăteşte-te în orice moment pentru acea zi divină şi gândeşte-te că orice renunţare, orice renegare a eu-lui tău, face mai amplu, mai decoros şi mai frumos Cenacolul unde tu vei celebra Paştele, care să dea roadele răscumpărării şi ale iubirii, fie chiar cu preţul unei pătimiri şi a unei răstigniri, deoarece călugărul şi preotul trebuie să fie un alter Christus".

Fratelui Ubaldo îi adresez ceea ce Domnul i-a revelat maicii Luiza Margareta ca să le spună preoţilor: "Preotul este o fiinţă atât de cuprinsă de Cristos, încât devine aproape un Dumnezeu; dar este şi un om şi trebuie să fie aşa. Trebuie să simtă slăbiciunile, luptele, durerile, ispitele, temerile, revoltele omului; trebuie să aibă experienţa propriei mizerii pentru a putea fi milostiv; şi este necesar să fie şi puternic, curat, sfânt, pentru a putea sfinţi. Pentru a iubi, preotul meu trebuie să inima mare, tandră, arzătoare, puternică. Cât de mult trebuie să iubească preotul! Trebuie să mă iubească pe mine, învăţătorul, fratele, prietenul, consolatorul său, aşa cum eu l-am iubit pe el; şi eu l-am iubit până la a confunda viaţa mea cu a lui, până la a mă face ascultător faţă de cuvântul lui. Trebuie să o iubească pe Mireasa mea, sfânta Biserică, şi cu ce iubire! O iubire înflăcărată şi geloasă, geloasă de gloria ei, de curăţia ei, de rodnicia ei. În sfârşit, trebuie să iubească sufletele ca pe fiii săi. Care tată are atâţia fii de iubit câţi are preotul?"

Fie ca Preasfânta Inimă a lui Isus, Inima Neprihănită a Mamei sale, exemplul de iubire faţă de Isus a părintelui nostru Francisc şi dorinţa de slujire a fericitului nostru Ieremia să cuprindă viaţa confraţilor noştri în sărbătoare, iar noi, împreună cu ei, să aducem binecuvântare unicului Dumnezeu Întreit pentru marele dar al Preoţiei!

Pr. Leon Budău, OFMCap.

lecturi: 8.