Papa Francisc a primit vizita Sanctităţii Sale Tawadros al II-lea, conducător al Bisericii copte ortodoxe din Egipt

O sărbătoare a iubirii fraterne

La începutul audienţei din 10 mai 2013, Sanctitatea Sa Tawadros al II-lea a adresat papei Francisc discursul său în engleză. Publicăm în continuare o traducere în italiană.

În numele lui Dumnezeu Tatăl, al Fiului şi al Duhului Sfânt - Unic Dumnezeu. Amin.

Cristos a înviat, adevărat a înviat.

"Mulţumire fie lui Dumnezeu care ne poartă întotdeauna la victorie în Cristos şi răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoaşterii sale" (2Cor 2,14).

În numele Bisericii Copte Ortodoxe, al Sfântului Sinod şi al tuturor creştinilor copţi din toată lumea, am plăcerea să prezint Sanctităţii Voastre cele mai vii şi sincere felicitări ale mele şi ale Bisericii Copte Ortodoxe prezidate de mine pentru desemnarea ca Papă al Bisericii Catolice şi Episcop de Roma, prin lucrarea Divinului.

Este vorba despre un mandat printre cele mai prestigioase în cadrul comunităţii creştine, şi de relevanţă deosebită în întreaga lume.

Condus de Duhul Sfânt, mă bucur cu Sanctitatea Voastră, în această vizită care coincide cu a patruzecea aniversare a vizitei Sanctităţii Sale, regretatul Papă Shenouda al III-lea, aşa-numitul Papă al arabilor şi Pionier al Mişcării Iluminării în Biserica Coptă Ortodoxă, la Papa Paul al VI-lea: vizită care a avut loc în 1973 între 3-10 mai (ziua în care cei doi Papi au semnat Declaraţia comună), în Cetatea Vaticanului, vizită care este considerată prim în mod absolut din partea Papei de Alexandria şi Patriarh al Bisericii Copte la Papa Roman.

În acel an încă studiam la facultatea de ştiinţe farmaceutice din Universitatea din Alexandria, Alexandria Egiptului. Acea primă vizită a fost urmată de vizita Papei Ioan Paul al II-lea în Egipt în anul 2000.

Această vizită a mea va rămâne memorabilă pentru mine atât datorită importanţei pe care o are cât şi datorită coincidenţei semnificative cu vizita Papei Shenouda al III-lea.

Îmi doresc ca aceasta să poată fi numai prima dintr-o lungă serie de întâlniri de iubire şi de fraternitate între cele două mari Biserici.

De aceea, propun ca ziua de 10 mai din fiecare an să celebreze sărbătoarea iubirii fraterne dintre Biserica catolică şi cea coptă ortodoxă.

Vin să vă vizitez pe Sanctitatea Voastră din Egipt, "ţara Nilului", ca primă călătorie a mea, în mod absolut, în străinătate după luarea în posesie canonică drept Papă al Bisericii Copte Ortodoxe, care a avut loc în noiembrie anul trecut.

Ţara mea este leagănul celei mai vechi civilizaţii din lume, adică civilizaţia faraonică. Nu numai atât, dar în Egipt s-au născut şi s-au dezvoltat alte civilizaţii importante şi antice: civilizaţia greco-romană, civilizaţia coptă şi civilizaţia islamică.

Egiptul este locul unde au avut loc şi manifestări divine pe care nici o altă ţară nu le-a avut.

Conform preofeţiei lui Osea, "Din Egipt l-am chemat pe fiul meu" şi cea a lui Isaia, "Binecuvântate să fie egipteanul, poporul meu", Sfânta Familie a vizitat cetăţile şi guvernatoratele din Egipt, mutându-se din est în vest, de la nord la sud, ca şi cum ar fi binecuvântat toată ţara cu semnul crucii.

În afară de asta, un mare număr de profeţi şi sfinţi s-au născut şi au trăit în Egipt, ţară renumită datorită convieţuirii paşnice dintre diferitele comunităţi religioase.

În afară de aceasta, Sfânta Familie a făcut teritoriile din Egipt sacre după ce Isus Cristos a călcat pe pământul său.

Deci Egiptul are importante manifestări divine şi este o ţară unică prin civilizaţia sa solemnă.

Ulterior, în primii ani ai creştinismului, sfântul apostol Marcu a răspândit religia creştină în Egipt şi a murit martir în oraşul Alexandria, mireasa Mediteranei şi cetatea lui Alexandru cel Mare.

Biserica mea coptă este foarte veche, cu o istorie care dăinuie de peste nouăsprezece secole. A fost întemeiată de sfântul evanghelist Marcu în secolul I şi până astăzi s-a hrănit din sângele a numeroşi martiri, devenind tot mai puternică.

În Egipt s-a născut şi monahismul creştin, a cărui regulă monastică a fost întemeiată de marele sfânt Anton, aşa-numitul Părinte al tuturor monahilor. Mai târziu, la jumătatea secolului al III-lea, sfântul Pahomie, originar din nordul Egiptului a elaborat regula vieţii comunitare care ulterior s-a extins la restul lumii.

Prin urmare, monahismul a avut un rol important în formarea Bisericii Copte ortodoxe.

Copţii au crescut în toată lumea, ca entitate religioasă solidă cu un caracter creştin clar. Fără îndoială, contribuţia Bisericii Copte Ortodoxe este mare şi însemnată.

Patriarhii şi papii de Alexandria au avut un rol principal în teologia creştină.

Aş vrea să subliniez că raporturile dintre Italia şi Egipt sunt în mod tradiţional solide şi de durată bimilenară.

Cele două ţări se mândresc cu două minunate civilizaţii mediteraneene şi un patrimoniu uman care le face unice în lume.

Prin urmare, Italia are o poziţie specială în inimile noastre. Italia, ţara citată şi în Biblie, în Epistolele lui Paul din Tars, apostolul care, în primul secol al creştinismului, împreună cu sfântul Petru a întemeiat Scaunul Bisericii creştine la Roma, loc în care amândoi au îndurat martiriul.

Aproape în aceiaşi ani, sfântul apostol Marcu a întemeiat Scaunul Bisericii Copte Ortodoxe în cetatea Alexandria.

În afară de asta, amintesc că Biserica Coptă Ortodoxă este legată de cea catolică de raporturi care au rădăcini istorice profunde începând de la conciliile ecumenice (primul conciliu din Niceea, în 325 d.C., când a fost formulat "Crezul de la Niceea", cu contribuţia curajosului diacon Atanasiu, cel mai tânăr papă al Bisericii copte şi aşa-numitul "Ocrotitor al credinţei").

Cea mai mare mărturie a relaţiilor puternice dintre cele două Biserici este întemeierea celor două dieceze ale noastre în Italia, episcopul Barnaba la Torino şi episcopul Kiroulos la Milano, care sunt reprezentanţii oficiali ai Bisericii Copte Ortodoxe cu misiunea de a se îngriji de toate problemele credincioşilor copţi, al căror număr este mereu în creştere.

Trebuie menţionat că aici toţi preamăresc iubirea, colaborarea rodnică şi marele sprijin din partea Bisericii catolice dat Bisericii Copte Ortodoxe prezente în frumoasa voastră ţară.

Atât Biserica catolică precum şi Biserica coptă ortodoxă lucrează împreună în Orientul Mijlociu şi în Occident pentru promovarea şi răspândirea păcii în toată lumea. Ambele susţin dialogul ecumenic dintre cele două Bisericii pentru a ajunge la unitatea dorită.

De aceea, şi pentru prima dată în mod absolut, am insistat să pot participa personal la ceremonia de luare în primire canonică din partea Patriarhului Bisericii catolice din Egipt, Sanctitatea Sa Ibrahim Isak. Am instituit, în februarie, şi Consiliul Bisericilor din Egipt, cu participarea tuturor Bisericilor egiptene, ca expresie a solidarităţii şi a iubirii dintre fraţi.

Sunt orgolios de ţara mea, Egipt, şi în acelaşi timp sunt fericit că vizitez Cetatea Vaticanului care, deşi este cel mai mic stat din lume atât prin populaţie cât şi prin extindere, este de asemenea cel mai important, graţie influenţei sale şi sfintei sale slujiri.

Închei acest discurs al meu cu dorinţa de a consolida relaţiile excelente deja existente între Biserica Coptă Ortodoxă şi marea Biserică catolică. Obiectivul nostru comun va fi să lucrăm împreună pentru a promova dialogul ecumenic şi a realiza pacea în toată lumea.

Îl rog pe Domnul nostru ca să ajute şi să susţină Sanctitatea Voastră în îndatorirea dumneavoastră în timpul sfintei dumneavoastră misiuni.

Cu urarea de a avea onoarea de a primi vizita Sanctităţii Voastre în iubita mea ţară, Egipt, reînnoiesc felicitările întregii Biserici copte, ale comunităţilor religioase, precum şi ale întregului popor egiptean.

Aş vrea din nouă să mulţumesc Sanctităţii Voastre pentru ospitalitate.

Pacea Domnului să fie cu voi toţi!

Ne vedem în Egipt!

* * *

Ecumenismul suferinţei

"După cum sângele martirilor a fost sămânţă de forţă şi de rodnicie pentru Biserică, tot aşa împărtăşirea suferinţelor zilnice poate să devină instrument eficace de unitate". Asta a spus Papa Francisc Sanctităţii Sale Tawadros al II-lea, papă de Alexandria şi patriarh al Scaunului Sfântului Marcu, primindu-l vineri, 10 mai 2013, la patruzeci de ani de la întâlnirea istorică dintre Paul al VI-lea şi Shenouda al III-lea. După audienţa privată în bibliotecă, în prezenţa delegaţiei care-l însoţea pe conducătorul Bisericii ortodoxe copte din Egipt şi a uneia de la Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, au avut loc discursurile oficiale şi schimbul de daruri. În sfârşit, în capela Redemptoris Mater s-a desfăşurat un moment de rugăciune comună, la sfârşitul căruia Sfântul Părinte l-a lăsat pe Patriarh să dea binecuvântarea. În continuare, publicăm textul discursului rostit de papa Francisc.

"Hristos anesti"

Sanctitate,

Iubiţi fraţi în Cristos,

Pentru mine este o mare bucurie şi un adevărat moment de har să vă pot primi aici, la mormântul apostolului Petru, în amintirea întâlnirii istorice care i-a unit, în urmă cu patruzeci de ani, pe predecesorii noştri, papa Paul al VI-lea şi papa Shenouda al III-lea, recent decedat, într-o îmbrăţişare de pace şi de fraternitate, după secole de îndepărtare reciprocă. Aşadar, cu afecţiune profundă vă adresez bun-venit Dumneavoastră, Sanctitate, şi distinşilor membri ai delegaţiei Dumneavoastră, şi Vă mulţumesc pentru cuvintele Dumneavoastră. Prin intermediul vostru extind salutul meu cordial în Domnul la Episcopi, la cler, la călugări şi la întreaga Biserică Coptă Ortodoxă.

Vizita de astăzi întăreşte legăturile de prietenie şi de fraternitate care unesc deja Scaunul lui Petru şi Scaunul lui Marcu, moştenitor al unei inestimabile comori de martiri, teologi, sfinţi monahi şi credincioşi discipoli ai lui Cristos, care generaţii şi generaţii au dat mărturie despre Evanghelie, adesea în situaţii de mare dificultate.

În urmă cu patruzeci de ani, Declaraţia comună a Predecesorilor noştri a reprezentat o piatră de hotar în drumul ecumenic şi din ea s-a dezvoltat o Comisie de dialog teologic între Bisericile noastre, care a adus rezultate bune şi a pregătit terenul pentru dialogul mai amplu dintre Biserica catolică şi întreaga familie a Bisericilor Ortodoxe Orientale, care continuă cu rod până astăzi. În acea Declaraţie solemnă, Bisericile noastre recunoşteau că mărturisesc, în linie cu tradiţiile apostolice, "o singură credinţă într-un singur Dumnezeu Unul şi Întreit" şi "divinitatea Unicului Fiu Întrupat al lui Dumnezeu [...] Dumnezeu desăvârşit în ceea ce priveşte Dumnezeirea Sa şi om desăvârşit în ceea ce priveşte omenitatea Sa". Recunoşteau că viaţa divină ne este dată şi alimentată prin cele şapte sacramente şi se simţeau asociate în venerarea comună a Născătoarei de Dumnezeu.

Suntem bucuroşi că astăzi putem confirma ceea ce iluştri noştri Predecesori au declarat în mod solemn, suntem bucuroşi să ne recunoaştem uniţi de unicul Botez, a cărei exprimare specială este rugăciunea noastră comună, care tânjeşte la ziua în care, împlinindu-se dorinţa Domnului, vom putea să ne împărtăşim din unicul potir.

Desigur, suntem conştienţi şi de faptul că drumul care ne aşteaptă este probabil încă lung, dar nu vrem să uităm traseul mare parcurs deja, care s-a concretizat în momente luminoase de comuniune, între care îmi place să amintesc întâlnirea din februarie 2000 la Cairo dintre papa Shenouda al III-lea şi Fericitul Ioan Paul al II-lea, pelerin, în cursul Marelui Jubileu, la locurile de origine a credinţei noastre. Sunt convins că, prin călăuzirea Duhului Sfânt, rugăciunea noastră perseverentă, dialogul nostru şi voinţa de a construi zi de zi comuniunea în iubire reciprocă ne vor permite să facem noi şi importanţi paşi spre unitatea deplină.

Sanctitate, cunosc multiplele gesturi de atenţie şi de caritate fraternă pe care Dumneavoastră le-aţi rezervat, încă din primele zile ale slujirii Dumneavoastră, Bisericii Copte Catolice, Păstorului ei, Patriarhul Ibrahim Isaak Sidrak şi Predecesorului său, cardinalul Antonios Naguib. Instituirea unui "Consiliul naţional al Bisericilor creştine", voit cu putere de Dumneavoastră, reprezintă un semn important al voinţei tuturor celor care cred în Cristos să dezvolte în viaţa zilnică relaţii tot mai fraterne şi să fie în slujba întregii societăţi egiptene, din care sunt parte integrantă. Să ştiţi, Sanctitate, că efortul Dumneavoastră în favoarea comuniunii dintre cei care cred în Cristos, precum şi interesul Dumneavoastră vigilent faţă de destinele ţării Dumneavoastră şi faţă de rolul comunităţilor creştine în cadrul societăţii egiptene, au un ecou profund în inima Succesorului lui Petru şi a întregii comunităţi catolice.

"Dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el, iar dacă este cinstit un mădular, toate se bucură împreună cu el" (1Cor 12,26). Aceasta este o lege a vieţii creştine şi în acest sens putem spune că există şi un ecumenism al suferinţei: după cum sângele martirilor a fost sămânţă de forţă şi de rodnicie pentru Biserică, tot aşa împărtăşirea suferinţelor zilnice poate să devină instrument eficace de unitate. Şi acest lucru este adevărat, într-un anumit fel, şi în cadrul mai amplu al societăţii şi al raporturilor dintre creştini şi necreştini: de fapt, din suferinţa comună pot să răsară, cu ajutorul lui Dumnezeu, iertarea, reconcilierea şi pacea.

Sanctitate, asigurându-Vă din inimă de rugăciunea mea pentru ca întreaga turmă încredinţată îngrijirilor Dumneavoastră pastorale să poată fi mereu fidelă la chemarea Domnului, invoc ocrotirea comună a sfinţilor Petru apostol şi Marcu evanghelist: ei care au colaborat în mod eficace în viaţă la răspândirea Evangheliei, să mijlocească pentru noi şi să însoţească drumul Bisericilor noastre.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 9.