Reflecţie: Creştinul între tristeţe, bucurie şi mărturie

A fi sau a nu fi... murat.

"Ai o faţă de castravete murat" nu-i cel mai drăguţ lucru pe care vrei să-l auzi dimineaţa. Şi cu atât mai puţin când ţi se spune că semeni cu un ardei murat - sau cu o acritură.

Şi totuşi, spre surprinderea celor care asistau la sfânta Liturghie din dimineaţa zilei de 10 mai 2013, în capela din Domus Sanctae Marthae, exact asta le-a fost dat să audă de la Sfântul Părinte. "Un creştin trist şi încrâncenat seamănă mai degrabă cu un ardei murat, decât cu martorul vieţii creştine adevărate".

Bucuria vieţii creştine trebuie nu numai trăită, ci şi împărtăşită - ea e altceva decât distracţia sau veselia, într-un secol zgomotos şi gol pe dinăuntru. Bucuria vieţii creştine luminează din lăuntru şi face să înflorească chipul creştinului şi inima celor din jur. "Dar dacă păstrăm bucuria numai pentru noi, în cele din urmă ajunge să ne îmbolnăvească, inimile îmbătrânesc şi se zbârcesc, iar faţa noastră nu mai transmite acea mare bucurie de a fi creştin, ci numai nostalgie şi melancolie - or aceasta e boală curată".

Bucuria creştină "este darul Domnului , care se cere împărtăşit" a spus papa Francisc. "Este virtutea celui cu adevărat mare, care se ridică deasupra nimicurilor şi meschinăriei omeneşti, ca să poată întotdeauna vedea orizontul". Bucuria creştină este flacăra vieţii interioare, care ne-a fost dăruită s-o dăruim mai departe. "Este ca o ungere a Duhului. Şi această bucurie stă în siguranţa că Isus este cu noi şi cu Tatăl". Sfinţenia nu înseamnă faţa tristă şi ochii în pământ - în timp ce mândria, invidia, pofta de bârfă îşi croiesc drum în întreaga noastră fiinţă. Sfinţenia, ca şi prietenia şi unitatea, înseamnă drumul împreună, în bucurie, spre Dumnezeu - iar vizita actuală la Vatican a patriarhului copt al Egiptului, Tawadros II, este un astfel de prilej de mare bucurie.

Şi acum, în loc să ne uităm la riduri şi să le cosmetizăm - cu mai mult sau mai puţin succes, haideţi să ne uităm la inimi şi să ne întrebăm - câţi au trăit azi alături de noi bucuria creştină fiindcă ne-au întâlnit?

Oglinda n-o să strige niciodată la noi "măi, acritură!" - dar inima...?!

Dr. Ecaterina Hanganu

lecturi: 18.