Sfântul Petru şi Bergoglio în succesiunea apostolică a episcopilor de Roma

După ce s-a rugat în faţa Sfintei Fecioare Maria "Salus populi romani", noul episcop aduce omagiu primului său predecesor

De Alfonso M. Bruno

Jorge Mario Bergoglio, după ce a spus că datoria Conclavului era să-l aleagă pe noul Episcop de Roma, a repetat imediat gestul tuturor colegilor săi răspândiţi în lumea catolică. După cum atunci când, după ce a asumat conducerea Arhidiecezei de Buenos Aires, a mers la sanctuarul Sfintei Fecioare Maria de Lucán, patroana oraşului şi a naţiunii, tot aşa a mers să se roage în "Santa Maria Maggiore" în faţa imaginii miraculoase a Fecioarei Salus Populi Romani, căreia Pius al XII-lea, când se apropia frontul războiului, a încredinţat încă o dată salvarea oraşului, fiind ascultat.

A fost vorba desigur de o subliniere a cultului marian, dar şi de un gest care-l inserează pe Episcopul de Roma în normalitatea şi în cutuma conducerii diecezane, aşa cum a voit să-l aibă lângă el în loja din Sfântul Petru pe cardinalul vicar, reafirmând că se gândeşte la evanghelizarea comunităţii care îi era încredinţată; şi aşa cum şi folosirea numai a limbii italiene în alocuţiunile publice, pentru că orice prelat se adresează propriilor credincioşi în exprimarea lor deosebită.

Deci e logic ca o altă acţiune să fie omagiul adus predecesorilor imediaţi: unul este încă viu, Episcopul emerit, pe care Bergoglio l-a salutat şi l-a consultat; alţii sunt înmormântaţi în Sfântul Petru, aşadar s-a rugat la mormintele lor.

Rămânea omagiul adus primului Episcop de Roma şi acest omagiu a fost făcut prin coborârea la nivelul cel mai de jos al subteranului Grotelor Vaticane, acolo unde vestitul "zid roşu" poartă inscripţia în greacă, "Petru este aici".

Pe verticala exactă a acelui loc este crucea care se află deasupra cupolei lui Michelangelo. Însă această coincidenţă a fost considerată simbolică până în secolul trecut.

Pius al XII-lea a fost cel care a luat ad litteram, ca indicaţie arheologică precisă, ceea ce până în timpul său era considerată doar o tradiţie pioasă, şi în timpul anilor războiului a promovat săpăturile.

Cercetările au descoperit un cimitir din primul secol, cimitir nu numai creştin şi la origine nu ca o catacombă, acoperit ulterior cu edificarea vechii bazilici constantiniene.

Arheologii au găsit în el acel mic templu care manifestă un cult iniţiat în epoca imediat următoare martiriului primului Episcop de Roma, iar în micul templu au fost găsite şi oasele unui bărbat în vârstă de şaizeci sau şaptezeci de ani, înfăşurate într-o ţesătură preţioasă.

E vorba de rămăşiţele pământeşti ale lui Petru? Biserica nu a girat oficial această teză, dar i-a autorizat pe autorii cercetării să afirme asta, pe baza autorităţii lor ştiinţifice, cu un articol din revista vaticană de arheologie creştină care a avut mare răsunet în lume.

Este interesant de amintit că la săpături au lucrat unii evrei, găzduiţi în Vatican pentru a scăpa de persecuţia nazistă în timpul ocupării Romei şi deghizaţi în muncitori: căutau un alt israelit şi puneau - poate fără să ştie - bazele acelei reconcilieri fraterne cu creştinii care avea să fie urmărită mai târziu îndeosebi de Ioan al XXIII-lea şi de Ioan Paul al II-lea.

Rămâne de spus despre semnificaţia simbolică şi religioasă a gestului făcut de succesorul sfântului Petru. Desigur el a intenţionat să sublinieze, în timp ce se ridică insistente şi răutăcioase glasurile care vor să pună în discuţie autoritatea sa, că ea îi derivă de la sfântul Petru şi prin intermediul Apostolului de la Isus însuşi: de fapt, tuturor Episcopilor le este atribuită succesiunea apostolică.

Mormântul original al sfântului Petru este însă un mormânt modest şi asta reflectă stilul imprimat de Bergoglio slujirii sale: deja Ioan Paul al II-lea spusese: "Suntem pescari săraci", şi succesorul său a demonstrat că vrea să fie aşa.

Rămâne tema primatului lui Petru: Isus, înainte de a-l conferi, l-a întrebat de trei ori: "Simon, fiul lui Iona, mă iubeşti mai mult decât aceştia?".

Papa venit la Roma - ca sfântul Petru - dintr-o ţară situată dincolo de mare afirmă cu gesturi şi cuvinte că primatul său este primatul carităţii între Bisericile surori din toată lumea. Primatul iubirii creştine.

(După Zenit, 3 aprilie 2013)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.