Vatican: Regina Coeli (21 aprilie 2013)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Duminica a patra din Timpul Paştelui este caracterizată de Evanghelia Bunului Păstor care se citeşte în fiecare an. Textul de astăzi prezintă aceste cuvinte ale lui Isus: "Oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează. Eu le dau viaţa veşnică şi nu vor pieri niciodată. Şi nimeni nu le va răpi din mâna mea. Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui meu. Eu şi Tatăl una suntem" (10,27-30). În aceste patru versete este tot mesajul lui Isus, este nucleul central al Evangheliei sale: El ne cheamă să participăm la relaţia sa cu Tatăl şi aceasta este viaţa veşnică.

Isus vrea să stabilească o relaţie cu prietenii săi care să fie reflexia aceleia pe care El însuşi o are cu Tatăl: o relaţie de apartenenţă reciprocă în încredere deplină, în comuniune intimă. Pentru a exprima această înţelegere profundă, acest raport de prietenie, Isus foloseşte imaginea păstorului cu oile sale: el le cheamă şi ele recunosc glasul lui, răspund la chemarea lui şi îl urmează. Este foarte frumoasă această parabolă! Misterul glasului este sugestiv: să ne gândim că încă din sânul mamei noastre învăţăm să recunoaştem glasul ei şi pe cel al tatei; din tonul unui glas percepem iubirea sau dispreţul, afectul sau răceala. Glasul lui Isus este unic! Dacă învăţăm să-l distingem, El ne conduce pe calea vieţii, o cale care depăşeşte şi abisul morţii.

Însă Isus la un moment dat a spus, referindu-se la oile sale: "Tatăl meu, care mi le-a dat..." (In 10,29). Acest lucru este foarte important, este un mister profund, care nu este uşor de înţeles: dacă eu mă simt atras de Isus, dacă glasul său încălzeşte inima mea, este graţie lui Dumnezeu Tatăl, care a pus înlăuntrul meu dorinţa iubirii, a adevărului, a vieţii, a frumuseţii... şi Isus este toate acestea în plinătate! Acest lucru ne ajută să înţelegem misterul vocaţiei, în special al chemărilor la o consacrare specială. Uneori Isus ne cheamă, ne invită să-l urmăm, dar probabil că se întâmplă ca să nu ne dăm seama că este El, exact cum i s-a întâmplat tânărului Samuel. Există mulţi tineri astăzi, aici în Piaţă. Sunteţi mulţi voi, nu-i aşa? Se vede... Iată! Sunteţi mulţi tineri astăzi aici în Piaţă. Aş vrea să vă întreb: aţi auzit vreodată glasul Domnului care printr-o dorinţă, o nelinişte, vă invita să-l urmaţi mai îndeaproape? L-aţi auzit? Nu aud! Iată... Aţi avut voinţa de a fi apostoli ai lui Isus? Tinereţea trebuie pusă în joc pentru marile idealuri. Vă gândiţi voi la asta? Sunteţi de acord? Întreabă-l pe Isus ce anume vrea de la tine şi fii curajos! Fii curajoasă! Întreabă-l! În spatele şi înaintea oricărei vocaţii la preoţie sau la viaţa consacrată există mereu rugăciunea puternică şi intensă a cuiva: a unei bunici, a unui bunic, a unei mame, a unui tată, a unei comunităţi... Iată pentru ce Isus a spus: "Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui" (Mt 9,38). Vocaţiile se nasc în rugăciune şi din rugăciune; şi numai în rugăciune pot să persevereze şi să aducă rod. Îmi place să subliniez asta azi, care este "Ziua mondială de rugăciune pentru vocaţii". Să ne rugăm îndeosebi pentru noii preoţi ai Diecezei de Roma pe care am avut bucuria să-i hirotonesc azi dimineaţă. Şi să invocăm mijlocirea Mariei. Astăzi erau 10 tineri care au spus "da" lui Isus şi au fost hirotoniţi astăzi dimineaţă... Este frumos acest lucru! Să invocăm mijlocirea Mariei care este Femeia lui "da". Maria a spus "da", toată viaţa! Ea a învăţat să recunoască glasul lui Isus încă de când îl purta în sân. Maria, Mama noastră, să ne ajute să cunoaştem tot mai bine glasul lui Isus şi să-l urmăm, pentru a merge pe calea vieţii! Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 20.