Vatican: Conferinţă de presă despre tema "De la Milano la Philadelphia: perspectivele Consiliului Pontifical pentru Familie. Prezentarea Actelor de la Milano 2012"

Luni, 4 februarie 2013, în Aula Ioan Paul al II-lea a Sălii de Presă a Sfântului Scaun, a avut loc conferinţa de presă cu tema "De la Milano la Philadelphia: perspectivele Consiliului Pontifical pentru Familie. Prezentarea Actelor de la Milano 2012". Au intervenit: E.S. Mons. Vincenzo Paglia, Preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Familie; soţii Francesca Dossi şi Alfonso Colzani, Responsabili pentru Serviciul pentru Familie din Arhidieceza de Milano. Publicăm în continuare intervenţia E.S. Mons. Vincenzo Paglia şi câteva note informative.

Intervenţia E.S. Mons. Vincenzo Paglia

1. Întâlnirea de la Milano a reprezentat o etapă importantă atât pe planul reflecţiei cât şi pe cel al mărturiei cu privire la căsătorie şi la familie. Şi pentru mine personal - care, după câteva săptămâni, am fost chemat de Benedict al XVI-lea să prezidez Consiliul Pontifical pentru Familie - ceea ce s-a întâmplat în acele zile la Milano este o preţioasă minieră de indicaţii. Evenimentul - şi datorită participării foarte numeroase a familiilor - a arătat forţa vitală pe care familiile o reprezintă în Biserică şi în societatea însăşi. Se poate spune pe bună dreptate că "profeţii de nenorocire" care prevedeau, sau mai bine zis, care doreau stingerea familiei, au fost dezminţiţi. În anii şaptezeci se afirma "moartea familiei" şi drumul spre o societate "fără tată". Desigur, sunt multe problemele care se referă la căsătorie şi la familie, dar nu trebuie să uităm, având date la îndemână, că familia rămâne şi astăzi "resursa" fundamentală a societăţilor noastre. Este ceea ce s-a văzut şi ceea ce a fost explicat la Milano. Familia continuă să reziste; şi prin însăşi forţa sa intrinsecă înrădăcinarea sa în umanitate.

De altfel, datele statistice sunt unanime în a prezenta că familia se situează pe primul loc ca loc de siguranţă, de refugiu, de sprijin pentru propria viaţă, şi rămâne în vârful dorinţelor marii majorităţi a tinerilor. De exemplu, în Italia, circa 80% dintre tineri declară că preferă căsătoria (civilă sau religioasă), numai 20% optează pentru convieţuire. Din acest procent de 20% se pare că numai 3% consideră convieţuirea o alegere definitivă, celălalt procent de 17% o crede tranzitorie în aşteptarea căsătoriei. Şi în Franţa, sondajele prezintă că 77% doresc să construiască propria viaţă de familie, rămânând cu aceeaşi persoană pentru toată viaţa. Procentul ajunge la 84% pentru tinerii între 18-24 de ani.

Aşadar, nici accelerarea extraordinară a proceselor istorice pe care o experimentează generaţia noastră, nici puternica opoziţie culturală care înconjoară familia n-au reuşit - deocamdată! - să taie înrădăcinarea profundă pe care o are în inima oamenilor. Căsătoria şi familia rămân o realitate fundamentală pentru societate, ba chiar o veste bună pentru oameni. Spunea Benedict al XVI-lea deschizând Sinodul Episcopilor: "Căsătoria constituie în ea însăşi o Evanghelie, o Veste Bună, pentru lumea de astăzi". De altfel, nevoia de familie este înscrisă în inima omului încă de când Dumnezeu a spus: "Nu e bine ca omul să fie singur. Îi voi face un ajutor pe potriva lui" (Gen 2,18). Adam era viu, ba chiar abia fusese creat, şi totuşi îi lipsea ceva vital, întocmai o însoţitoare, o companie. Omul, singur, este nimic: pentru el totul se joacă în interdependenţă, fără de ea nu existăm şi nu suntem liberi.

2. Acest adevăr profund care marchează aşa de radical viaţa umană parcă este ciomăgit de o cultură care-i este opus. Idealul la care omul contemporan vrea să ajungă este cel al autonomiei individuale, adică faptul de a nu depinde de nimeni. De fapt, există o angajare incredibilă pentru a edifica o societate formată din indivizi, unii separaţi de alţii, unde eul prevalează asupra lui noi, individul asupra societăţii, deci drepturile individului asupra drepturilor familiei. Această cursă spre individualism destramă familia, precum şi diferitele forme de societate. Pentru aceasta, destrămarea familiei este prima problemă a societăţii contemporane, chiar dacă puţin îşi dau seama de asta, aşa încât se continuă să se facă alegeri, chiar politice şi legislative, care duce societăţile pe marginea abisului, aşa cum avertiza în urmă cu decenii Hans Jonas în privinţa alegerilor - şi acestea lipsite de conştiinţa necesară - referitoare la ecologie.

Desigur, nu linişteşte faptul că societatea - aşa cum afirmă mulţi pentru a justifica tot ceea ce se întâmplă - a "metabolizat" de acum alegeri şi tendinţe culturale. Este adevărat că multă istorie occidentală contemporană a fost concepută ca eliberare de orice legătură: legăturile cu alţii, deci în familie, în responsabilitatea faţă de celălalt. Şi este la fel de adevărat că legăturile, uneori, au asuprit subiectivitatea. Însă astăzi ameţirea singurătăţii cu cultul "eului", liber de orice legătură, chiar de Dumnezeu, riscă să ucidă orice subiectivitate făcându-i pe toţi să se prăbuşească în mod catastrofal în jos. În această situaţie, însăşi legăturile afective, sexuale, sunt înţelese şi trăite în orizontul privat al singurătăţii. Şi dezorientarea provocată de globalizare accentuează şi mai mult concentrarea asupra sieşi şi tentaţia propriului particular.

Într-o societate tot mai individualizată a devenit uşor - prea uşor - să se pună în discuţie atât căsătoria cât şi familia, eventual lărgindu-le până acolo semnificaţia încât să facă să dispară însăşi semnificaţia termenilor. De fapt, se ajunge să nu se mai recunoască în căsătorie rădăcina familiei şi în aceasta din urmă fundamentul societăţii, răsturnând astfel o antropologie seculară care-l făcea pe Iustinian să spună matrimonium est viri et mulieris coniunctio, iar pe Cicero familia est principium urbis et quasi seminarium rei publicae.

Biserica, ea care a adunat moştenirea antică a căsătoriei şi a familiei, le-a îmbogăţit conţinuturile până acolo încât să le facă fundament al societăţii. Benedict al XVI-lea spunea: "Familia naturală, ca intimă comuniune de viaţă şi de iubire, întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, constituie locul primar al umanizării persoanei şi a societăţii, leagănul vieţii şi al iubirii". Astăzi Biserica este preocupată - uneori în singurătate - datorită crizei prin care trec căsătoria şi familia, şi pentru că este conştientă că amândouă sunt o Evanghelie, o Veste Bună şi pentru bărbaţii şi femeile de astăzi, adesea singuri şi lipsiţi de iubire, de paternitate, de sprijin. De aceea, surprinde superficialitatea cu care Biserica este acuzată de conservatorism. Nu e vorba de a susţine instituţii depăşite, ci de a gândi la viitorul societăţii umane însăşi. Că veni vorba, s-ar putea spune că suntem "conservatori ai viitorului", întocmai, ai viitorului societăţii.

Biserica, "expertă în umanitate", de altfel cunoaşte bine marea misiune care revine familiilor. Şi cunoaşte preţul ridicat al fragilităţilor familiale care este plătit mai ales de copii (născuţi şi nenăscuţi), de bătrâni, de bolnavi. Şi al acelor fragilităţi despre care nu se vorbeşte niciodată pentru că atenţia este îndreptată numai spre câteva probleme şi nu spre altele, eventual mai robuste şi fundamentale. Familia înseamnă casă, stabilitate, creştere, viitor. În diferitele epoci istorice au existat transformări uneori chiar profunde în instituţia familială, însă niciodată n-a dispărut "genomul" său, dimensiunea sa profundă, adică faptul că este o instituţie formată din bărbat-femeie şi copii. Pentru aceasta este urgentă o reflecţie culturală atentă şi o apărare mai viguroasă a familiei pentru ca să fie pusă - şi repede - în centrul politicii, al economiei, al culturii, atât în diferitele ţări cât şi în celelalte instanţe internaţionale şi cu implicarea şi a credincioşilor din alte tradiţii religioase şi a oamenilor de bunăvoinţă. Este o frontieră care se referă la însăşi fundamentele societăţii umane. De aici interesul extraordinar al Bisericii mai ales în acest moment istoric.

3. Consiliul Pontifical pentru Familie simte urgenţa de a ajuta atât înlăuntrul cât şi în afara graniţelor Bisericii redescoperirea valorii familiei. Privirea este îndreptată desigur înainte de toate spre interiorul Comunităţii creştine pentru ca să crească responsabilitatea pastorală faţă de familie. Recentul Sinod a văzut cum explodează atenţia Părinţilor sinodali cu privire la centralitatea familiei ca subiect de evanghelizare. De aceea este urgentă o inteligentă şi creativă regândire a acţiunii pastorale: de la iniţierea creştină la educaţie, de la pregătirea pentru căsătorie la însoţirea familiilor tinere, de la ajutorul dat familiilor rănite la procedurile canonice de nulitate, şi aşa mai departe.

Cred că este important de subliniat un punct: mărturia pe care familiile trebuie să o ofere. Adică este decisiv de a arăta cu exemplul că este posibil şi frumos "a întemeia o familie", că este decisiv pentru viaţa proprie şi a altuia a putea experimenta iubirea conjugală şi iubirea familială, sigurele care pot să susţină dificultăţile care se întâmplă în mod inevitabil. Aşadar, trebuie să apară cu mai mare claritate profeţia familiei ca loc în care să se trăiască cu bucurie credinţa şi iubirea reciprocă ce duce la depăşirea legăturilor familiale însăşi pentru a se proiecta dincolo.

Există apoi o mare muncă de făcut pe planul cultural: e vorba de a lucra pentru a reda valoare unei culturi a familiei, pentru ca să redevină atrăgătoare şi chiar importantă pentru propria viaţă şi pentru societate. Este un domeniu care cere nouă inteligenţă şi nouă creativitate. E vorba de a elibera căsătoria şi familia de ceea ce aş numi autosuficienţa propriilor sentimente. Nu se pot elimina graniţele asimilând căsătoria şi familia cu orice altă formă de afecţiune. Nici nu este suficient a se iubi pentru a justifica o căsătorie. Apoi trebuie demascate alegerile greşite îmbrăcate în raţionalitate. De exemplu se consideră că este imposibil să se gândească la fidelitatea matrimonială "pentru totdeauna". Mă întreb: de ce se poate spune for ever pentru propria echipă de fotbal şi nu pentru propria soţie sau propriul soţ? Desigur, ceva nu funcţionează. Şi ce să spunem după aceea despre obişnuinţa, nu contează dacă e voită sau impusă, alegerii de a avea numai un copil? Peste câţiva ani: ce va fi cu termenul "frate" sau "soră"? Şi dacă trece vorba "părintele A" şi "părintele B", mă întreb: care este primul cuvânt pe care părinţii îl aşteaptă ca să-l spună copilul?

Este o misiune vastă pe care Consiliul Pontifical pentru Familie, cu umilinţă dar cu determinare, intenţionează s-o urmărească. A se ocupa de familie nu înseamnă a se restrânge la un segment al vieţii sau al societăţii, astăzi înseamnă a lărgi orizontul dincolo de noi înşine şi a decide să se participe la construirea unei societăţi care să fie ea însăşi "familială", ajungând să cuprindă "familia" popoarelor şi a naţiunilor. De fapt, ne aflăm în faţa unei provocări epocale: pe de o parte este credinţa şi raţiunea care continuă să spună "nu este bine ca omul să fie singur", pe de altă parte este o cultură mioapă şi chiar mincinoasă care repetă "este bine ca individul să fie singur". Benedict al XVI-lea, conştient că în jurul acestei teme se joacă întreaga perspectivă antropologică, nu încetează să amintească de centralitatea căsătoriei pentru viaţa Bisericii şi a societăţii însăşi: "familia - subliniază papa - este o instituţie divină care se află la baza vieţii persoanelor, ca prototip al oricărei orânduiri sociale".

4. În acest orizont Consiliul Pontifical intenţionează să facă primii săi paşi concreţi, pornind de la evenimentul din Milano. Există apoi numeroasele sugestii ale recentului Sinod, deschis de omilia lui Benedict al XVI-lea despre căsătoria creştină, şi în plus de celelalte indicaţii oferite de Papa atât în discursul adresat Curiei Romane pentru urările de Crăciun cât şi în cel adresat Tribunalului Rota Romana. Termenul ad quem este Întâlnirea Mondială a Familiilor care se va ţine la Philadelphia în 2015.

O serie de iniţiative va ritma drumul anului 2013 având ca atenţie prioritară Carta Drepturilor Familiei care a fost promovată de Consiliul Pontifical pentru Familie exact cu treizeci de ani în urmă. O vom prezenta în zilele următoare la Naţiunile Unite la New York şi în sediul Geneva. Apoi şi la Parlamentul European. O Întâlnire Internaţională de jurişti catolici, care se va ţine la Roma la sfârşitul lui iunie, vrea să-i solicite pe studioşi să reflecteze, întocmai, asupra "drepturilor" familiei la începutul acestui nou mileniu. Şi Adunarea Plenară a Consiliului Pontifical, care se va ţine în octombrie, se va concentra asupra acestui text care merită fără îndoială să fie recitit, cunoscut, răspândit.

În afară de asta, din aprilie anul viitor va începe o serie de seminarii de studiu sub titlul: "Dialoguri pentru familie". Experţi din diferite discipline vor trata teme referitoare la marile provocări care se referă la familie şi la căsătorie. Printre primele titluri: "Familia, prima întreprindere", "Provocarea educativă", "Dumnezeul bătrânilor" despre spiritualitatea bătrânilor, "Intergeneraţionalitatea".

Un moment important de sărbătoare şi de bucuroasă mărturie de credinţă va fi pelerinajul familiilor la mormântul lui Petru, cu ocazia Anului Credinţei, la 26-27 octombrie.

O investiţie semnificativă este făcută în sectorul comunicaţiei, ale cărei prime roade sunt reînnoitul sit web (www.familia.va), newsletter, conţinuturile multimediale periodice, revista şi publicaţiile.

Publicarea actelor celei de-a VII-a Întâlniri Mondiale a Familiilor la Milano

De la începutul acestui an se pot găsi în librărie Actele celei de-a VII-a Întâlniri Mondiale a Familiilor la Milano, adunate toate într-un singur volum care în 776 de pagini reparcurge etapele acelor zile. Cartea, care ia titlul congresului "Familia: munca şi sărbătoarea" (30 mai - 3 iunie 2012)", este editată de "Familia et Vita" şi la început oferă două prezentări importante: una a Preşedintelui Consiliului Pontifical pentru Familie, E.S. Mons. Vincenzo Paglia, şi cealaltă a Conducătorului Oficiului dicasterului, director al revistei "Familia et Vita", părintele Gianfranco Grieco.

Temele discutate în decursul congresului au fost multiple: familia în relaţia cu lumea muncii şi cu sărbătoarea; familia ca resursă pentru societate; misiunea educativă a familiei şi a şcolii catolice; bunicii ca martori ai credinţei şi ca sprijin dat familiilor tinere; legătura dintre familie şi activitate, fundamentală pentru dezvoltarea economică; prezenţa femeii în lumea muncii; sfinţenia familială; adolescenţii şi tinerii între sărbătoare şi timp liber; caracterul precar şi viitorul muncii; despărţiţii, divorţaţii, recăsătoriţii civil între muncă şi sărbătoare.

Pe frontul intervenţiilor, în decursul acelor zile ies în evidenţă:

Sanctitatea Sa Benedict al XVI-lea, care în 9 ocazii a vorbit despre realitatea familială în toate dimensiunile sale (1-3 iunie 2012)

98 de relatori provenind din toată lumea şi care au intervenit cu lucrările lor specifice; în timp ce alţii au luat parte la Mesele rotunde.

Dintre cei dintâi, 57 erau italieni; 8 spanioli; 4 francezi; 3 filipinezi; 2 croaţi; 2 irlandezi; 2 mexicani; 2 din Statele Unite; 2 germani; 1 argentinian; 1 beninez; 1 bolivian; 1 brazilian; 1 chilian; 1 columbian; 1 congolez; 1 coreean; 1 libanez; 1 lituanian; 1 marocan; 1 peruan; 1 polonez; 1 portughez; 1 ucrainean; 1 ungur.

Dintre ceilalţi, ies în evidenţă numele unor importanţi relatori, ca de exemplu cardinalul Gianfranco Ravasi, Preşedinte al Consiliului Pontifical al Culturii; Luigino Bruni, Profesor de economie politică la Universitatea Milano Bicocca; cardinalul Dionigi Tettamanzi, arhiepiscop emerit al Diecezei de Milano; Pedro Morande Court, decan al Facultăţii de Ştiinţe Sociale din Universitatea Catolică din Chile; cardinalul Sean O'Malley, arhiepiscop de Boston; şi Blanca Castilla, profesoară la Institutul Pontifical Ioan Paul al II-lea din Madrid.

*

Calendarul întâlnirilor Consiliului Pontifical pentru Familie pentru anul 2013

15 februarie 2013, New York

«Family as a resource for society»

Ca pregătire pentru a 20-a aniversare a Anului Internaţional al Familiei şi cu ocazia celei de-a 30-a aniversări a Cartei Drepturilor Familiei, Misiunea Permanentă a Sfântului Scaun şi Consiliul Pontifical pentru Familie organizează un side event.

Martie 2013, Geneva

«Promoting human rights and freedom by upholding legal and social protection for the traditional family»

Ca pregătire pentru a 20-a aniversare a Anului Internaţional al Familiei şi cu ocazia celei de-a 30-a aniversări a Cartei Drepturilor Familiei, Misiunea Permanentă a Sfântului Scaun şi Consiliul Pontifical pentru Familie organizează un side event.

17 aprilie 2013

Dialoguri despre familie - 01.

Seminar de studiu organizat de juriştii catolici - uniunea romană. Familia: prima întreprindere.

Mai 2013

Dialoguri despre familie - 02.

Seminar de studiu, Iubirea imperfectă. Responsabilitatea mamei şi a tatălui în educaţia copiilor.

26-28 iunie 2013

Seminar Internaţional de studii al Juriştilor catolici. Cei treizeci de ani ai Cartei Drepturilor Familiei.

3-5 septembrie 2013, Strasbourg

«FAFCE High level conference on the rights of the family»

Ca pregătire pentru a 20-a aniversare a Anului Internaţional al Familiei şi cu ocazia celei de-a 30-a aniversări a Cartei Drepturilor Familiei, Misiunea Permanentă a Sfântului Scaun şi Consiliul Pontifical pentru Familie organizează un side event.

Septembrie 2013

Dialoguri despre familie - 03.

Seminar de studiu A învăţa să îmbătrâneşti.

23-25 octombrie 2013, Roma

A XXI-a Adunare Plenară a Consiliului Pontifical pentru Familie despre tema: A 30-a aniversare a Cartei Drepturilor Familiei.

26-27 octombrie 2013, Roma

«Familie, trăieşte bucuria Credinţei»

Pelerinajul familiilor la mormântul sfântului Petru pentru Anul Credinţei.

Noiembrie 2013

Întâlnire Internţională despre inter-generaţionalitate.

Decembrie 2013

Dialoguri despre familie - 04.

Seminar de studiu. Adolescentul "globalizat".

*

Pelerinajul familiilor la mormântul lui Petru pentru Anul Credinţei cu tema: Familie, trăieşte bucuria credinţei!

La 26 şi 27 octombrie 2013, familiile din toată lumea vor ajunge în Pelerinaj la mormântul sfântului Petru la Roma şi-l vor întâlni pe Sfântul Părinte timp de două zile de rugăciune, de comuniune şi de sărbătoare.

În cadrul Anului Credinţei, convocat de Sfântul Părinte, a fost introdus acest eveniment promovat de Consiliul Pontifical pentru Familie şi de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări.

Evenimentul va fi ocazie de reculegere şi rugăciune pentru toate familiile care vor să reflecteze asupra importanţei familiei ca loc de evanghelizare şi leagăn al credinţei.

Programul prevede în după-amiaza zilei de sâmbătă 26 un moment de primire şi de rugăciune în Piaţa Sfântul Petru şi duminică 27 celebrarea euharistică prezidată de Sanctitatea Sa Benedict al XVI-lea.

Participarea la eveniment va avea nevoie de înscriere prealabilă. Modalităţile vor fi comunicate ulterior de Consiliul Pontifical pentru Familie.

Între timp va fi posibil să se urmeze pregătirea şi să se aibă informaţii ulterioare despre Pelerinaj, consultând situl internet al dicasterului www.familia.va (pentru informaţii şi comunicări se poate scrie la următoarea adresă e-mai roma2013@family.va).

Organizarea pentru şederea familiilor va fi gestionată în colaborare cu Peregrinatio ad Petri Sedem.

*

Comunicarea Consiliului Pontifical pentru Familie în decursul anului 2013

Consiliul Pontifical pentru Familie pentru a comunica orientările sale, propriile activităţi şi iniţiative are la dispoziţie numeroase instrumente. Îndeosebi:

- www.familia.va un sit internet actualizat zilnic

Împărţit în 6 canale şi 22 de secţiuni, consultabil în patru limbi (italiană, spaniolă, engleză, franceză), relatează lumea familiei din toate punctele de vedere. Printre topics: magisteriul lui Benedict al XVI-lea despre familie şi viaţă, activităţile dicasterului, iniţiativele diferitelor Conferinţe episcopale, interviuri exclusive. Câteva conţinuturi periodice: "Jarŕ - spectacolul vieţii", comentariul Preşedintelui la Evanghelia duminicală dedicat familiilor.

- Telejurnalul lunar "Good News"

Cu reportaje originale dezvoltă toate ştirile referitoare la familie, fie cât priveşte lucrările duse înainte de Dicaster fie cu privire la faptele cele mai relevante în cadrul mondial.

- O newsletter bilunară

Consiliul Pontifical pentru Familie direct la căsuţa de poştă personală.

- Revista la patru luni "Familia et Vita"

Un periodic care dă cont de tot ceea ce se referă la familie în lume prin articole scrise de personalităţi ecleziastice şi din lumea academică, dar şi de exponenţi ai asociaţionismului catolic. Temele tratate au caracter teologic, moral, social, juridic şi ştiinţific.

- "Coloana familia în mers"

O serie de cărţi de buzunar inaugurată recent cu "Ciao, Papa!", un mic volum bogat în fotografii care prezintă dialogul care a avut loc la Milano între Benedict al XVI-lea şi familiile din lume în seara zilei de 2 iunie 2012.

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.