Iaşi: Liturghie cu recviem pentru odihna veşnică a părintelui Alois Dămoc

Joi seara, 29 noiembrie 2012, în biserica "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" din Iaşi, la ora 18.00, a avut loc o sfântă Liturghie cu recviem pentru odihna veşnică a părintelui Alois Dămoc, care a trecut la cele veşnice în seara zilei de miercuri, 28 noiembrie. Sfânta Liturghie a fost prezidată de Preasfinţitul Aurel Percă, fiind însoţit de 16 preoţi.

"Fericiţi cei chemaţi la ospăţul de nuntă al mielului!" Acest psalm responsorial parcă a fost ales special pentru sfânta Liturghie cu recviem care s-a celebrat joi, 29 noiembrie, în Parohia "Sfânta Tereza" din Iaşi, pentru pr. Alois Dămoc.

Acest preot pensionar, care a venit în parohia noastră în anul 2004, şi-a desfăşurat activitatea sa de slujire în tăcere, rugăciune şi suferinţă. Când îl priveai, nimic nu-ţi dădea de înţeles cât de mult suferă. La început, asculta cu multă răbdare pe toţi aceea care se apropiau de sfântul sacrament al Spovezii. Dacă se întâmpla să-l întâlneşti, deşi se mişca destul de greu, era totul numai zâmbet şi vorbă bună. Slujirea sfinţiei sale în parohia noastră, aşa cum spunea Preasfinţitul Aurel la predică, a fost bogată în rugăciune şi suferinţă. Boala nemiloasă mai târziu l-a ţintuit la pat, dar chiar şi aşa rugăciunea i-a fost prietenul cel mai apropiat, a cerut să i se monteze un difuzor în cameră ca să se poată uni cu noi în rugăciunea sfântului Rozariu şi să participe la sfânta Liturghie. Numeroşi credincioşi din parohia noastră s-au adunat, pentru ultima oară de această dată, împrejurul trupului neînsufleţit al părintelui, care, mai tăcut ca niciodată, avea atâtea încă de transmis. Ne spunea fiecăruia în parte că "Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai lui suntem", că viaţa noastră pe acest pământ este trecătoare, că nu luăm nimic cu noi decât faptele noastre şi că plecăm la Domnul numai atunci când el ne cheamă şi când timpul nostru pe acest pământ s-a încheiat.

Începând cu ora 17.00, preoţi şi credincioşi deopotrivă, l-am adorat pe Isus în sfântul sacrament şi ne-am rugat sfântul Rozariu, pentru odihna veşnică a pr. Alois. La sfânta Liturghie celebrată de Preasfinţitul Aurel Percă, împreună cu preoţii noştri, au fost prezenţi mai mulţi preoţi oaspeţi, care l-au cunoscut direct sau indirect pe pr. Alois. Viaţa lui ca preot a fost bogată şi exemplară, a ştiut să slujească cu bucurie chiar şi în cele mai vitrege vremuri. Mai bine de 30 de ani a slujit Parohia din Butea. Acolo a păstorit comunitatea în timpuri grele, a coordonat ridicarea bisericii şi a casei parohiale. Mulţi tineri au plecat la seminar şi au ajuns preoţi în vremea când părintele a fost paroh.

La predică, Preasfinţitul Aurel Percă ne-a îndemnat pe toţi cei prezenţi să ne ridicăm ochii spre ceruri, să fim mereu pregătiţi, nu pentru că unii pretind că ar şti când este momentul sfârşitului, ci pentru că atunci când aceste semne, care au fost citite la prima lectura din cartea Apocalipsului sfântului apostol Ioan, încep să se întâmple, să ne bucurăm pentru că mântuirea noastră este aproape. Înfrângerea pe care o proclamă unii, "aparenta victorie a puterii morţii, nu trebuie să aibă ultimul cuvânt". Ultimul cuvânt este al Dumnezeului nostru care mântuieşte şi eliberează definitiv omenirea.

Iată, pr. Alois Dămoc, miercuri, a fost chemat la "ospăţul ceresc de nuntă al mielului!", a răspuns cu bucurie şi seninătate, el ştia că urmează să-l întâlnească pe cel căruia i-a consacrat întreaga viaţă şi i-a slujit 47 de ani. A primit ultimele taine şi, ca o adiere de vânt, şi-a lăsat sufletul să zboare de acolo de unde a venit, de la bunul Dumnezeu. Domnul Dumnezeu, începutul şi sfârşitul a toate, l-a găsit vrednic de a-l elibera de orice suferinţă şi de a i se arăta în toată splendoarea iubirii sale. "Dumnezeu să-l fericească!" scria pe una dintre coroanele care împodobeau sicriul. Dumnezeu să-l răsplătească pentru tot! Pentru viaţa sa, pentru spovezile şi dezlegările împărţite, pentru toţi tinerii pe care i-a ajutat să ajungă slujitori ai Domnului, pentru toţi preoţii vicari pe care i-a îndrumat, pentru toate sufletele rătăcite care s-au întors la Domnul, pentru rugăciunile şi suferinţele sale, care cu siguranţă Domnul le-a primit şi le-a făcut rodnice. Dumnezeu să-l fericească.

Trupul neînsufleţit al părintelui a fost transportat în dimineaţa zilei de vineri, 30 noiembrie, la Butea, unde a fost întâmpinat la intrarea în sat şi condus de credincioşi în biserica pe care chiar el, cu ajutorul lor, a construit-o. Înmormântarea va avea loc sâmbătă, 1 decembrie, la Butea, începând cu ora 10.30.

Să se odihnească în pace!

Mariana Ifrim

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 29 noiembrie Iaşi: Liturghie cu recviem pentru odihna veşnică a părintelui Alois Dămoc

lecturi: 14.