Fericitul papă Ioan Paul al II-lea către tinerii din România

Fericitul papă Ioan Paul al II-lea, pe care Biserica îl aminteşte astăzi în calendarul liturgic, a avut o atenţie predilectă faţă de tineri pe parcursul întregului său pontificat. În cartea Să trecem pragul speranţei, Sfântul Părinte răspundea la întrebarea "Tinerii: o adevărată speranţă?". Papa spunea: "Tinerii au, într-adevăr, un imens potenţial de bine şi de posibilităţi creatoare. Când îi întâlnesc, oriunde în lume plec urechea mai întâi la ceea ce ei vor să îmi spună despre dânşii, despre societate, despre Biserica lor. Şi întotdeauna îi fac să înţeleagă cele ce urmează: «Nu ceea ce vă voi spune eu este lucrul cel mai important, important e ce îmi veţi spune voi mie. Şi mi-o veţi spune nu neapărat cu ajutorul cuvintelor, ci cu prezenţa, cu cântecul, poate şi cu dansul vostru, cu spectacolele, într-un cuvânt cu entuziasmul vostru». Avem nevoie de entuziasmul tinerilor. Avem nevoie de bucuria de a trăi care-i însufleţeşte pe tineri".

În vizita sa în România, fericitul papă Ioan Paul al II-lea ar fi dorit să îi întâlnească şi pe tineri în mod direct, aşa cum a obişnuit să facă în multe din călătoriile sale apostolice. El însuşi, în discursul la ceremonia de rămas bun, de la Aeroportul Băneasa, în ziua de 9 mai 1999, şi-a manifestat părerea de rău că nu a fost posibil acest lucru: "Aş fi vrut să vă întâlnesc personal; din nefericire nu a fost posibil". Cu toate acestea în diferitele discursuri şi omilii, pe parcursul vizitei sale la Bucureşti, Sfântul Părinte a transmis mesaje pline de profunzime şi îndemnuri prieteneşti, care continuă să fie teme de reflecţie şi de orientare pentru tinerii din România şi pentru cei care se ocupă de pastoraţia tinerilor.

Tinerii pot contribui la reînviorarea speranţei din inimile credincioşilor

În omilia de la Liturghia greco-catolică din catedrala "Sfântul Iosif", din ziua de 8 mai 1999, după ce a adus un "omagiu poporului român, care în istorie este semn al iradierii civilizaţiei romane în această parte a Europei, unde i-a perpetuat amintirea, limba şi cultura", fericitul papă Ioan Paul al II-lea amintea că Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă din România au o misiune comună: "a reînviora speranţa în inimile credincioşilor Bisericii voastre care învie". Sfântul Părinte oferea şi o "cheie" pentru îndeplinirea acestei misiuni: "Acordaţi spaţiu şi atenţie laicilor, şi în special tinerilor, care sunt viitorul Bisericii: învăţaţi-i să-l afle pe Cristos în rugăciunea liturgică revenită la frumuseţe şi solemnitate după constrângerile clandestinităţii, în meditarea asiduă a Sfintei Scripturi, în apropierea de sfinţii părinţi, teologi şi mistici".

Această speranţă nu poate să crească decât dacă este animată de credinţa în opera lui Cristos: "...nu vă fie teamă: deschideţi larg porţile inimii voastre Mântuitorului Cristos! El vă iubeşte şi vă este aproape; el vă cheamă la un reînnoit angajament de evanghelizare. Credinţa este dar al lui Dumnezeu şi patrimoniu de incomparabilă valoare care trebuie păstrat şi răspândit" (Omilia de la Liturghia catolică - Bucureşti, Parcul Izvor, 9 mai 1999).

Misiunea comuniunii şi a fraternităţii

În discursul la ceremonia de rămas bun, de la Aeroportul Băneasa, din ziua de 9 mai, fericitul papă Ioan Paul al II-lea a vorbit despre un vis: "Speranţa că noul mileniu ce se deschide în faţa noastră să fie un timp de mai mare comuniune între Bisericile creştine şi de descoperire a fraternităţii dintre popoare. Acesta este visul pe care-l port cu mine în timp ce las acest iubit pământ". Realizarea acestui vis papa l-a încredinţat, în mod special, tinerilor din România: "În special, aş vrea să-l încredinţez tinerilor. Da, vouă, dragi tineri din România! Aş fi vrut să vă întâlnesc personal; din nefericire nu a fost posibil... În aceste zile Spiritul vă încredinţează vouă, tinerilor, «visul» lui Dumnezeu: ca toţi oamenii să facă parte din familia sa, ca toţi creştinii să fie una. Intraţi cu acest vis în noul mileniu!"

Tinerii pot fi educaţi şi cresc cu adevărat într-un cadru în care valorile sunt asumate şi trăite, există un minim de coeziune şi o posibilitate de afirmare sănătoasă. Este tot mai evident că izvorul multor tulburări sociale şi a diviziunilor dintre Biserici şi confesiuni religioase este incapacitatea de a da o adevărată mărturie de credinţă: "Mărturia dată în comun este un mijloc puternic de evanghelizare. Divizarea, în schimb, înseamnă victoria întunericului asupra luminii" (Discursul de la întâlnirea cu patriarhul Teoctist şi cu membrii Sfântului Sinod - Bucureşti, Rotonda Sfântului Sinod, 8 mai 1999).

Responsabilitate şi angajare în Biserică şi în societate

Fericitul papă Ioan Paul al II-lea le încredinţa tinerilor din România misiunea de a se angaja cu seriozitate atât în activitatea Bisericii cât şi la nivel social: "Voi, care v-aţi eliberat de coşmarul dictaturii totalitare, nu vă lăsaţi amăgiţi de visurile înşelătoare şi periculoase ale consumismului. Şi acestea ucid viitorul. Isus vă face să visaţi o Românie nouă, un pământ pe care Orientul şi Occidentul să se poată întâlni în fraternitate. Această Românie este încredinţată mâinilor voastre. Construiţi-o împreună, cu îndrăzneală. Domnul v-o încredinţează" (Discurs la ceremonia de rămas bun, Aeroportul Băneasa, 9 mai 1999).

Biserica este îndemnată să se angajeze cu seriozitate şi fidelitate în munca de educare a tinerilor pentru ca aceştia să construiască un viitor bazat pe valorile umane şi creştine: "Educaţi tinerii în spiritul ţelurilor îndrăzneţe, ce se cuvin unor fii de martiri. Deprindeţi-i să respingă iluziile facile ale consumismului; să rămână pe pământul lor pentru a construi împreună un viitor de prosperitate şi pace; să se deschidă Europei şi lumii; să slujească săracii care sunt icoana lui Cristos; să se pregătească creştineşte la angajarea profesională, pentru a anima societatea civilă în onestitate şi solidaritate; să nu evite angajarea politică, dar să se facă prezenţi cu acel spirit de slujire de care este deosebită nevoie" (Omilia de la Liturghia greco-catolică din catedrala "Sfântul Iosif", Bucureşti, 8 mai 1999).

Pr. Felix Roca

lecturi: 26.