Un adevăr aşa de mare încât pare imposibil

Un teolog celebru explică cine sunt îngerii păzitori şi cum putem vorbi cu ei

De Renzo Allegri

Sărbătoarea îngerilor păzitori care se celebrează la 2 octombrie aminteşte unul dintre cele mai frumoase şi descumpănitoare adevăruri creştine. A şti că Dumnezeu a încredinţat fiecărei fiinţe umane un înger cu misiunea "personalizată" de a o păzi, a o ocroti, a o conduce, adică a fi cel mai bun prieten al său, apărătorul său, umple inima de uimire şi de bucurie.

Este un adevăr atât de fascinant încât insinuează şi în mintea unui credincios îndoiala că este vorba de o fantezie sau de o iluzie pioasă. În lunga mea profesie de jurnalist, când mă apropiam de teologi celebri, nu rezistam să le cer informaţii detaliate despre această temă. Apoi scriam articole ample şi pentru că eram trimis special al unui săptămânal dintre cele mai citite din Italia, de fiecare dată sosea în redacţie o mare cantitate de scrisori, ca demonstraţie că tema fascina. Mulţi mulţumeau, dar mulţi criticau tare tocmai pentru că ei considerau că un lucru de acest gen era numai fantezie.

În anii '60 şi '70 din secolul trecut, mulţi teologi catolici pierduseră motivaţiile profunde ale adevărului despre îngeri. Considerau doctrina tradiţională despre temă "demodată", "învechită", "lucruri medievale", cu excepţia monseniorului Giuseppe Del Ton, unul dintre cei mai mari latinişti în viaţă, mulţi ani secretar al Literelor Latine ale lui Ioan al XXIII-lea şi Paul al VI-lea. Fidel faţă de învăţătura Sfintei Scripturi, a Sfinţilor Părinţi şi a tradiţiei creştine, monseniorul Del Ton scria o carte cu titlul "Adevărul despre îngeri şi arhangheli", unde a sintetizat cu pasiune şi claritate, ani de cercetări şi reflecţii. L-am întâlnit de mai multe ori pe monseniorul Del Ton în Vatican, în apartamentul său care dădea direct spre cupola Sfântului Petru.

Recent am putut vorbi despre îngeri cu un teolog care aparţine ultimei şi tinerei generaţii a marilor teologi, un cercetător modern deschis şi apropiat de sensibilitatea şi de problemele timpului nostru. Se numeşte părintele Zdzisław Kijas, franciscan conventual polonez, preşedinte al Facultăţii Pontificale Sfântul Bonaventura - Seraphicum, care a acordat agenţiei Zenit un lung interviu despre îngerii păzitori.

* * *

Părinte Kijas, existenţa îngerilor este o tradiţie pioasă sau un adevăr de credinţă?

Părintele Kijas: Aşa cum spune Catehismul Bisericii Catolice, existenţa îngerilor este un adevăr de credinţă. Nu este o dogmă proclamată de Biserică, ci un adevăr care provine din Revelaţia biblică. Paragraful 328 este explicit: "Existenţa fiinţelor spirituale, netrupeşti, pe care Sfânta Scriptură le numeşte în mod obişnuit îngeri, este un adevăr de credinţă. Mărturia Scripturii este la fel de clară ca şi caracterul unanim al Tradiţiei".

În afară de asta, mărturisirea de credinţă de la Conciliul al IV-lea din Lateran afirmă că Dumnezeu "încă de la începutul timpului, a creat din nimic şi una şi cealaltă ordine de creaturi, cea spirituală şi cea materială, adică pe îngeri şi lumea pământească; şi apoi pe om, aproape părtaş de una şi de cealaltă, compus din suflet şi din trup".

În "Compendiul" voit de Benedict al XVI-lea al Catehismului Bisericii Catolice se citeşte: "Îngerii sunt creaturi pur spirituale, netrupeşti, invizibile şi nemuritoare, fiinţe personale cu inteligenţă şi voinţă. Ei, contemplându-l fără încetare pe Dumnezeu faţă în faţă, îl preamăresc, îl slujesc şi sunt mesagerii săi în împlinirea misiunii de mântuire pentru toţi oamenii".

Părintele Kijas: Este o definiţie minunată şi perfectă, care sintetizează toate caracteristicile acestor indivizi. Sunt "creaturi pur spirituale", deci mai perfecte decât fiinţele umane, dar mai puţin complete. De fapt, omul rezumă în sine însuşi dimensiunea spirituală şi materială, pe care îngerii n-o au. Deci omul poartă în sine însuşi cerul şi pământul.

Îngerii, ca şi fiinţele umane, sunt creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi sunt înzestraţi, ca şi omul, cu inteligenţă şi cu libertate. Este vorba despre daruri care nu şi le-au dat ei înşişi, ci le-au primit de la Creator. Asta înseamnă că nu sunt aproape numai de natura umană, ci şi de cea divină.

Ca fiinţe spirituale însă, se bucură de o inteligenţă şi libertate mult mai mari decât cea a oamenilor. Natura umană este mai puţin perfectă pentru că este limitată de trup şi de dimensiunea spaţio-temporală. Şi cunoaşterea şi perfecţiunea omului sunt limitate de aceste condiţii. Deci existenţa pământească a omului este în evoluţie spre libertatea deplină (prin intermediul ascezei) şi spre o cunoaştere deplină (prin intermediul studiilor, aprofundărilor etc.).

Asta înseamnă că, neavând cunoaşterea deplină, omul poate greşi şi se poate corecta, cerând iertarea şi reluând drumul corect. În schimb, îngerii, fiind spirite pure, au o cunoaştere deplină şi perfectă şi, de aceea, nu pot să se scuze că au greşit, pentru că nu pot spune că nu ştiu. Însă cunoaşterea lor nu este nelimitată ca aceea a lui Dumnezeu, ci este mult mai perfectă decât a noastră. Ea nu este de tip senzorial, adică nu trece, ca pentru noi, prin simţurile fizice care sunt pasibile de eroare şi limitează. Este o cunoaştere în întregime spirituală, care merge mult "mai departe".

Ce mai spune Catehismul Bisericii Catolice despre îngeri?

Părintele Kijas: Spune că sunt "fiinţe personale care-l contemplă fără încetare pe Dumnezeu faţă în faţă... Îl preamăresc, îl slujesc şi sunt mesagerii săi în împlinirea misiunii de mântuire pentru toţi oamenii". Sunt mesageri ai lui Dumnezeu. Aşa cum învaţă Biblia, prin îngeri Dumnezeu comunică cu oamenii. De exemplu: arhanghelul Gabriel îi vesteşte Mariei naşterea Fiului lui Dumnezeu; Rafael devine însoţitor de călătorie al lui Tobia şi-l învaţă cum să-l vindece pe tatăl său; Mihail apără numele lui Dumnezeu etc. Dacă îngerii, ca mesageri ai lui Dumnezeu, comunică cu fiinţele umane, la rândul lor fiinţele umane pot să comunice cu îngerii, care devin astfel "purtători de cuvânt" ai oamenilor faţă de Dumnezeu.

Părinte Kijas, ce tip ce comunicare "concretă" putem avea cu îngerii?

Părintele Kijas: O comunicare de tip spiritual, prin rugăciune, dialog, liturgie. O persoană nu-i poate constrânge pe îngeri să facă ceea ce vrea ea, poate doar să-i implore, să-i roage. Şi ceea ce îngerii vor pentru noi nu este numai o dorinţă personală a lor, ci ei realizează voinţa iubitoare a lui Dumnezeu. Biserica, în numele "poporului lui Dumnezeu", recurge adesea în liturgie la ajutorul îngerilor pentru a face să ajungă rugăciunile sale la Dumnezeu. La Liturghie, când se ajunge la "Sanctus", Biserica se uneşte cu corul îngerilor pentru a-l proclama pe Dumnezeu de trei ori sfânt. La liturgia pentru răposaţi, cere îngerilor "să însoţească în paradis" sufletul persoanei care a părăsit acest pământ. Şi aşa în foarte multe alte rugăciuni liturgice.

În biografiile sfinţilor şi în evlavia populară se aude adesea vorbindu-se despre îngerul păzitor. Care este adevărul teologic despre această temă?

Părintele Kijas: Existenţa îngerului păzitor este un adevăr de credinţă. Catehismul Bisericii Catolice exprimă acest adevăr cu trei afirmaţii foarte frumoase care se găsesc la paragraful 336: "Din copilărie până în ceasul morţii, viaţa omului este înconjurată de ocrotirea şi de mijlocirea îngerilor". "Fiecare credincios are alături un înger ca apărător şi păstor care să-l îndrume la viaţă". "Încă de pe pământ, viaţa creştină participă, în credinţă, la comunitatea preafericită a îngerilor şi a oamenilor, uniţi în Dumnezeu".

Care este misiunea specifică a îngerului păzitor?

Părintele Kijas: Să se îngrijească "în toate şi pentru toate de creatura care i-a fost încredinţată". Deci va face posibilul pentru a ne ţine departe de necazuri şi a ne ajuta la realizarea deplină de noi înşine conform voinţei lui Dumnezeu. Biserica crede în îngerii păzitori şi-i venerează cu o sărbătoare specială la 2 octombrie. În rugăciunile sale, îi cere Domnului ca ei să-l apere pe om de păcat, de atacul celui rău, ca să se îngrijească de fiecare om, ca să păzească inima sa şi s-o facă liberă pentru slujirea lui Dumnezeu. Biserica îi cere lui Dumnezeu ca îngerii păzitori să îndepărteze pericolul războiului, să păstreze pacea în ţări şi în familii, în aşa fel încât toţi să poată trăi în bucurie şi în sănătate.

Cum comunică îngerul păzitor cu noi?

Părintele Kijas: Aşa cum am spus, cunoaşterea îngerului nu este nelimitată, dar este mult mai perfectă decât a noastră. Pentru aceasta, îngerul păzitor ne poate atenţiona cu privire la pericolele care ne ameninţă, pe care noi nu le cunoaştem, deoarece nu suntem în măsură să percepem viitorul cu simţurile noastre. Şi poate face asta cu sugestii, inspiraţii, intuiţii, prin evenimente, persoane, situaţii. Pentru a capta semnalele îngerului trebuie să avem atenţie, sensibilitate, inimă curată, ochi interiori vigilenţi. Îngerul păzitor poate influenţa asupra intelectului nostru în mod "nemijlocit", dar nu asupra voinţei noastre. Acţiunea îngerilor asupra voinţei noastre este "mediată" şi se realizează prin intermediul intelectului nostru. Omul nu-şi pierde niciodată propria libertate. Îngerul nu ne constrânge să acţionăm, ci ne "sugerează" numai să facem anumite lucruri.

Aşa stând lucrurile, îngerul păzitor ar trebui să fie prietenul nostru cel mai sigur, fidel, pasionat. Aşa este?

Părintele Kijas: Aş spune că este chiar aşa. Primind de la Dumnezeu misiunea de a ne păzi, se realizează pe deplin pe sine însuşi tocmai exercitând la perfecţiune această misiune. Noi trebuie să-i permitem să facă asta. Există o rugăciune antică foarte frumoasă pe care ar trebui s-o repetăm de mai multe ori pe zi: "Îngerul lui Dumnezeu, care eşti păzitorul meu, luminează-mă, păzeşte-mă, povăţuieşte-mă şi cârmuieşte-mă pe mine, care-ţi sunt încredinţat ţie prin mila lui Dumnezeu. Amin".

Este adevărat că îngerul păzitor va face totul pentru a conduce spre Adevăr chiar şi pe cel care nu crede?

Părintele Kijas: Dumnezeu este tatăl tuturor oamenilor, chiar şi al celor care nu cred. Mai mult, se preocupă mai mult de aceştia decât de aceia care cred, aşa cum ne-a învăţat Isus cu parabola oiţei rătăcite. "Bunul Păstor" (care este Dumnezeu) lasă cele nouăzeci şi nouă de oi în staul şi merge să o caute pe cea care s-a pierdut. Deci, Dumnezeu a încredinţat pe îngerul păzitor tuturor fiinţelor umane şi fiindcă veni vorba va cere mai multă angajare de la îngerii păzitori ai celor care nu cred, tocmai pentru că doreşte ca ei să salveze oiţele rătăcite.

Putem vorbi deschis cu îngerul păzitor sau trebuie să urmăm nişte reguli, nişte rituri?

Părintele Kijas: Nici un rit, nici o regulă, nici o formulă prestabilită. Îngerul păzitor este mereu lângă noi, mereu atent, doritor să asculte cererile noastre şi gata să facă totul pentru a ne ajuta.

Pentru a comunica cu persoanele îndepărtate, noi folosim telefonul. Sfinţii recurgeau la îngerul păzitor şi spuneau că era un mijloc sigur. Exagerau ei?

Părintele Kijas: Îngerul păzitor ca legătură de iubire, comunică iubirea noastră şi celorlalţi. Putem să-i cerem să-i ocrotească pe cei care ne sunt dragi. El este o "punte invizibilă" în legăturile de prietenie şi are grijă de persoanele pe care i le încredinţăm.

De vreme ce este trimis (înger înseamnă trimis) de Dumnezeu ca Iubire pură, nu vrea niciodată să închidă persoana în iubirea de sine, ci s-o deschidă spre ceilalţi şi să înveţe să-i iubească, în Dumnezeu, ca pe sine însăşi. Am putea spune că şi îngerii au legături între ei, relaţii de iubire fraternă şi toţi sunt angajaţi, împreună, pentru binele nostru, deci şi în a crea între noi legăturile care de fac mai mult bine.

A-l studia din cărţi, acest adevăr pare fantastic, de vis, prea frumos pentru a fi adevărat. Şi mulţi ajung să-l considere fantezist.

Părintele Kijas: Este un adevăr extraordinar. Demonstrează că lumea nu este goală, rece, întunecată, obscură aşa cum ar vrea unele ideologii să ne facă să credem. Dumnezeul nostru nu este solitar şi nici străin, nu stă departe de creatura sa. Este aproape de noi cu iubirea sa infinită de Tată şi pune lângă noi şi atâţia prieteni puternici. Autentice "gărzi de corp" împotriva duşmanilor noştri spirituali.

(După Zenit, 1 şi 2 octombrie 2012)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 55.