O clipă de meditaţie... cu pr. prof. Tadeusz Rostworowski (I)

Profesor la Universitatea iezuită Ignatium, Cracovia

Când am descins pentru prima oară în Cracovia, acum mai bine de un an, cu prilejul numirii mele ca lector de limba română la Universitatea Jagiellonă, gândul de a-l cunoaşte şi a dialoga cu părintele Tadeusz a devenit tot mai mult dorinţă de a-mi face un program de discuţii cu distinsul preot şi profesor. Aveam din ţară câteva vagi informaţii despre dânsul, prin scurte note obţinute de la preoţi de la "Sfânta Cruce", pe care pr. Tadeusz i-a întâlnit în traseul său românesc, şi de la care am obţinut şi un număr de telefon. A urmat apoi căutarea de date minime despre prezenţa sa misionară în România, precum dialogul pe care l-a avut cu Horia Roman Patapievici la o emisiune din anul 2008, "Înapoi la argument", emisiune de evocare a personalităţii fericitului, de nestinsă pomenire, papa Ioan Paul al II-lea. Pe o toamnă târzie, cu mâzgă şi ploaie măruntă, m-am încumetat să dau ochii, pentru prima noastră întâlnire cu părintele profesor Tadeusz. După câteva informaţii primite prin telefon, legate de locul unde-l puteam întâlni, acasă la dânsul, pe strada Kopernika. Cum nu cunoşteam îndeajuns de bine traseul, am rătăcit o vreme prin preajma lăcaşului, făcând un ocol care m-a îndepărtat prea mult. Astfel că, apropiindu-se ora de întâlnire, l-am apelat din nou telefonic să-mi dea indicaţii suplimentare de orientare. O voce caldă, îmbietoare, m-a însoţit şi m-a adus cât mai aproape de locul de întâlnire. Mi-a venit imediat în minte arătarea şi prezenţa minunată a lui Isus celor doi ucenici în drumul spre Emaus. Am ajuns la o intersecţie de străzi, una dintre ele dând chiar spre Kopernika. La celălalt colţ al intersecţiei, un preot îmi făcea semne de curaj de a înainta, şi imediat am urmat sfatul. Parcă ne cunoşteam de când ne ştim, căci un sentiment de bunătate şi înţelegere m-a făcut să-l recunosc că preotul era chiar părintele Tadeusz. Degetul arătător spre mine, ca şi cum mă identifica, i-a întărit speranţa, parcă spunând "dumneata eşti profesorul". A fost o îmbrăţişare caldă şi senină de regăsire parcă între doi ucenici. Un aer bonom, un zâmbet jovial, o privire clară scrutătoare şi o seninătate aparte a feţei, sunt câteva din frânturile unui crochiu de portret la prima vedere. Prin telefon sau prin aer, am simţit prezenţa părintelui veghetoare, ca să ajung să-l întâlnesc. Iată de ce scena călătoriei spre Emaus a ucenicilor, în însoţirea Mântuitorului, fără ca ei s-o ştie, mi s-a arătat acum la prima mea întâlnire cu părintele Tadeusz. Miracolul acestei prime întâlniri l-am simţit apoi ori de câte ori drumurile mele au poposit în odaia părintelui.

O familie cu rădăcini în vechea aristocraţie poloneză

Prima noastră întâlnire a debutat cu un dialog despre preocupările sale, despre misiunile sale în România. Apoi m-a invitat, spre marea mea bucurie, la o vizită în complexul din Kopernika, care adăposteşte biserica, facultatea de teologie şi filozofie, editura şi librăria bisericii, aula universităţii, biblioteca, sălile de curs şi seminarii, şi odăile preoţilor profesori. Cum o fericire nu vine de una singură şi darurile unei întâlniri sincere aduc cu sine alte daruri, m-a bucurat să văd atunci, la prima noastră întâlnire, şi o expoziţie documentară dedicată chiar familiei Rostworowski, din care cu mândrie şi onoare face parte părintele Tadeusz. Am avut prilejul de vedea documente de epocă, artefacte, costume militare, decoraţii şi ordine napoleoniene, înscrisuri, diplome, acte oficiale, acoperind momente din istoria acestei familii nobile poloneze. Am aflat că periodic, Universitatea iezuită din Cracovia, unde funcţionează Facultatea de Filozofie, găzduieşte asemenea expoziţii despre familii vechi poloneze. Uitându-mă atent la exponate, nu mi-am dat seama la un moment dat că părintele Tadeusz nu mai era lângă mine, şi, dintr-un colţ sălii de expoziţie, îmi făcea semne să mă apropii. Era momentul când şi episcopul iezuit de la Varşovia vizita expoziţia familiei Rostworowski. Am fost prezentat de părintele Tadeusz episcopului, ceea ce mi-a sporit bucuria acestei întâlniri. Am aflat ulterior că Preasfinţia sa venise să viziteze expoziţia, să susţină o prelegere despre familie în faţa unui auditoriu lărgit, familii de polonezi pentru acre universitatea şi-a deschis porţile, pentru o educaţie continuă majoritatea erau familii trecute de vârsta a treia.

Familia Rostworowski este una dintre cele mai vechi şi nobile familii de intelectuali din Polonia, cu rădăcini recunoscute mergând până la anul 1386. E de admirat că arborele genealogic, care deschidea seria exponatelor, a ajuns atât de departe în timp, şi că părintele Tadeusz deţine aceste documente ale familiei. În acest arbore, părintele Tadeusz aparţine celei de-a 21-a generaţii, ultimii fiind băieţi, dintre care trei sunt preoţi consacraţi. În această familie au fost preoţi, arhitecţi, profesori, ofiţeri. Piotr, despre care papa Ioan Paul al II-lea spunea că i-a fost "vecin inimii sale", Carol Hubert, cunoscut dramaturg şi artist, de care se leagă pictura din biserica "Sfântul Carol", Michael, profesor, rector al Universităţii Jagiellone şi reprezentant al Poloniei la Curtea Internaţională de la Haga, Woijciech, ministru de externe şi apoi senator în primul parlament polonez după primul război, Jerzy, colonel în armata britanică în al doilea război, destoinic luptător, care a refuzat din dragostea pentru patria şi cetăţenia sa să accepte oferta de a deveni general-comandant al armatei britanice. Cinci dintre membrii familiei Rostworowski au fost onoraţi de Napoleon cu legiunea de onoare.

Expoziţia la care am fost martor, ca şi dialogurile ulterioare cu părintele profesor, mi-au confirmat că ceea ce azi dânsul face, misionariat şi profesorat, vine într-o bogată şi plină tradiţie a familiei nobiliare. Cu destinul părintelui Tadeusz continuă lucrarea de meditaţie şi faptă spirituală, în care s-au intersectat deopotrivă oameni luminoşi în preajma căruia s-a aflat, dar şi o intersecţie a culturii poloneze cu cea română. Dialoguri-meditaţie cu părintele Tadeusz la dânsul acasă ne-au oferit ocazia de a ne întoarce mai des la mesajul papei Ioan al II-lea din cărţile sale de-nţelepciune. Despre acestea şi periplul românesc al prezenţei părintelui Tadeusz în România, în numere viitoare.

Prof. univ. dr. Cornel Munteanu (Universitatea Jagiellonă, Cracovia)

lecturi: 32.