Îţi mulţumesc pentru multele momente pe care le-am petrecut la exerciţiile spirituale ţinute la Casa de Reculegere din Traian. Nu voi uita niciodată gingăşia, iubirea, răbdarea cu care mi-ai alinat sufletul atunci când mergeam la colocvii sau pentru spovadă.

Aş vrea să amintesc unul din momentele de întâlnire cu Tatăl Ceresc prin părintele Alberto.

Eram la Traian pentru trei zile de exerciţii spirituale şi căutam iertarea şi iubirea lui Dumnezeu, dar încă încercam să mă pedepsesc pentru ce a fost şi îmi era greu să mă abandonez iubirii sale. Era o perioadă tristă din viaţa mea când îmi doream cu ardoare să mă împac cu Dumnezeu după câţiva ani de rătăcire.... Îmi doream, dar nu reuşeam să las loc iubirii lui Dumnezeu pentru a lumina şi purifica părţile mai întunecate ale sufletului meu. Am avut o primă tentativă de spovadă, dar m-am blocat şi am ieşit din camera părintelui. I-am spus că voi reveni, deoarece încă nu eram pregătită să mă spovedesc.... A încercat să forţeze puţin acea spovadă, crezând că mă pierde.... Am plecat tristă, supărată şi dezamăgită de mine însămi. Spre seară, în capela mică, s-a meditat sfântul Rozariu, după care toţi au plecat la culcare....Nu am putut fizic să mă mişc. Era ultima şansă de a mă spovedi. Era târziu şi refuzam să plec. În disperarea mea, am rugat-o pe Sfânta Fecioară să mă ţină de mână si să facă ceva pentru ca eu nu îl mai puteam căuta pe părintele la ora aceea. Îmi doream tare mult sa mă caute el, Preotul....

La un moment dat aud paşi pe scări si se deschide uşa.... Pentru mine a fost o minune. Era părintele Alberto. S-a aşezat în spatele meu, s-a rugat puţin, iar apoi si-a cerut iertare pentru că încercat sa mă forţeze să fac acea spovadă şi că s-a crezut Dumnezeu pentru o clipă. Nu mai puteam să fug. L-am rugat să îmi fie alături atâta timp cât este nevoie pentru reuşi să fac o sfântă spovadă. A fost de acord şi a aşteptat cu răbdare să îmi deschid sufletul. La sfârşit mi-a dat un sărut părintesc pe frunte, gest care m-a impresionat profund şi am simţit nevoia să răspund în acelaşi fel. A fost printre puţinele momente din viaţa mea când am simţit realmente iubirea lui Dumnezeu - Tatăl, întrupat într-un trup omenesc, cel al părintelui Alberto.

Sunt convinsă că există sute de asemenea mărturii care pot părea nesemnificative, dar totuşi atât de pline de viaţă.

Mulţumesc că ai existat şi că te-am întâlnit la momentul potrivit! Nu te voi uita şi cred din tot sufletul că ne veghezi de sus!

Manuela Marian

lecturi: 12.