Roma: Pr. Adrian Dancă a apărat teza de doctorat în teologie despre sf. Ioan Casian

Miercuri, 22 iunie 2011, la Universitatea Pontificală Urbaniana din Roma, pr. Adrian Dancă a susţinut teza de doctorat "Textul şi pre-textul său în hermeneutica biblică a lui Ioan Casian. Analiza unor premise culturale şi ascetice". Coordonatorul tezei doctorale a fost prof. Guido Innocenzo Gargano, benedictin camaldolez, fin cunoscător al teologiei patristice şi al realităţilor bisericeşti din România.

Redăm mai jos un fragment din prezentarea susţinută de pr. Adrian Dancă la apărarea tezei, la 22 iunie 2011, în aula "Fericitul J. H. Newman" a Universităţii Pontificale Urbaniana.

"Obiectul cercetării indicat în titlul tezei de doctorat se referă la un aspect particular din patrimoniul teologic al sf. Ioan Casian, preot, fondator şi scriitor bisericesc, născut în jurul anului 360, cu cea mai mare probabilitate, în Dobrogea (Scythia Minor), şi mort către 435 la Marsilia (Franţa), unde comemorare liturgică este fixată în Martirologiul Roman la 23 iulie.

Am ales o temă despre hermeneutica biblică a lui Ioan Casian dintr-o serie de motive precise. Mai întâi, pentru că sunt român şi Ioan Casian se bucură de un reînnoit interes în România, atât în mediile ecleziastice catolice cât şi în cele ortodoxe, iar patrimoniul său teologic poate juca şi în zilele noastre un rol «pontifical», adică un constructor de punţi între confesiunile creştine care împărtăşesc practic moştenirea comună a Sfinţilor Părinţi. În al doilea rând, pentru că înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu nu încetează să solicite din partea fiecărei generaţii un răspuns care să ţină cont de propriul orizont istoric şi ştiinţific. În fine, pentru că apare tot mai necesar să se dea curs, chiar şi într-o formă modestă, la apelul papei Benedict al XVI-lea adresat educatorilor şi preoţilor de a promova o adecvată «pastoraţie a inteligenţei» şi în general a persoanei umane (cf. Benedict al XVI-lea, Discurs la Adunarea bisericească a diecezei de Roma, 5 iunie 2006).

Obiectivul cercetării a urmărit să ofere o contribuţie originală despre strânsa legătură pe care Ioan Casian o stabileşte între asceza creştină şi hermeneutica biblică, mai precis, între asceza componentei raţionale a persoanei şi procesul de înţelegere a textului sacru. De aici decurge şi motivaţia titlului: «Textul şi pre-textul său în hermeneutica biblică a lui Ioan Casian. Analiza unor premise culturale şi ascetice». Accentul cercetării, aşadar, a căzut asupra premiselor pe care Casian le consideră necesare pentru o exegeză autentic creştină şi nu atât asupra exegezei înseşi. Atenţia analitică s-a îndreptat, de aceea, spre complexul de indicaţii propedeutice care privesc structura interioară a cititorului/interpretului, fără de care textul Sfintei Scripturi rămâne de nepătruns în semnificaţia sa spirituală.

Studiul analitic şi sincronic a cuprins două din operele sale: Aşezămintele monahale (Instituta coenobiorum) şi Convorbiri duhovniceşti (Conlationes Patrum). Lucrarea cuprinde cinci capitole. În prima etapă a cercetării au fost evidenţiate elementele care condiţionează interpretarea Scripturii în hermeneutica modernă, mai ales premisele epistemologice impuse de raţionalism, pozitivism şi romanticism. Viziunea restrictivă asupra elementului religios al experienţei umane a dus la un proces de desacralizare a textului biblic care a început să primească un tratament hermeneutic asemănător oricărui alt text de literatură antică. (...) Al doilea capitol analizează raportul asimetric al sf. Ioan Casian faţă de cultura timpului său. Casian are o atitudine critică faţă de «philosophia mundi», faţă de care propune o «filosofie creştină» fondată nu pe dialectica raţionalistă ci pe coerenţa unui stil de viaţă de inspiraţie biblică; în acelaşi timp, pentru a descrie structura ascezei creştine Casian recurge fără ezitări la terminologia filosofică a neoplatonismului şi stoicismului, preluată în principal din patrimoniul teologiei alexandrine. (...) Al treilea capitol abordează sumar criteriile exegetice utilizate de Casian - pe urmele lui Origen - în raportul hermeneutic faţă de textul sacru, criterii care anticipă unele procedee ale modernităţii: analiza istorico-critică a textului, necesitatea de a urca de la text la intenţia autorului sacru, eliminarea adăugirilor acomodante, stabilirea sensului unui text în funcţie de practica eclezială din perioada apostolică şi altele. (...) Penultimul capitol ilustrează liniile majore ale aşa-zisei «paideia christiana» de reminiscenţă origeniană, în efortul comunităţii creştine din secolul V de a salva patrimoniul valorilor antice de la decadenţă şi de a le transpune într-o sinteză culturală de inspiraţie biblică pe care se va clădi umanismul medieval şi european.

Dar pentru Casian criteriile critice nu sunt suficiente pentru a ajunge la înţelegerea «spirituală» a textului sacru. Alături de utilizarea judicioasă a instrumentelor intelectuale şi culturale, el subliniază şi necesitatea unor premise de altă natură. Acestea privesc în mod precis condiţia etică în care se află interpretul/cititorul. Conform tradiţiei patristice precedente dar ancorată în universul conceptul al Sf. Scripturi, condiţia morală a persoanei este exprimată cu ajutorul limbajului medical. (...) Viciul şi virtutea sunt categorii etice supuse schimbării dar în acelaşi timp ele devin şi premisa unor procedee hermeneutice. De exemplu, pentru Ioan Casian avariţia nu este doar unul din păcatele capitale dar şi o sursă de erori exegetice, după cum caritatea este mediul cel mai propice pentru progresul cunoaşterii. Ultimul capitol al cercetării a luat în considerare modul în care înţelegerea Scripturilor este influenţată de patologiile etice ale părţii raţionale a omului (logikón), şi anume, slava deşartă (cenodoxia) şi mândria (superbia). Numai o raţiune purificată şi reînnoită de «focul spiritual» - imagine a Duhului Sfânt - va fi în măsură să perceapă bogăţia semnificaţiilor spirituale ale Scripturii. (...) Perspectiva generală a sf. Ioan Casian în domeniul hermeneuticii biblice ar putea fi cuprinsă în următoarele cuvinte: nu există o adevărată exegeză fără o intensă asceză personală".

*

Născut în anul 1971, la Buruieneşti (jud. Neamţ) şi hirotonit preot al Diecezei de Iaşi în anul 1997 de episcopul Petru Gherghel, pr. Adrian Dancă este în prezent redactor la Programul Român de la Radio Vatican. A urmat cursurile Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi pe care le-a încheiat în 1997 la Universitatea Pontificală Urbaniana din Roma cu lucrarea de licenţă "L'Instructio ad competentes di Niceta di Remesiana" cu prof. C. Noce. Între 1997-2000 a fost vicar parohial la catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi, timp în care a predat cursuri de ecleziologie şi patrologie la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi. Între 2000-2003 a fost vicerector al bazilicii "Santa Maria di Collemaggio" din L'Aquila (Italia) pentru asistenţa spirituală a credincioşilor români din regiunea Abruzzo, după care a fost cooptat de Mons. Anton Lucaci la realizarea emisiunilor în limba română a emiţătorului pontifical. Din septembrie 2003 şi până în iunie 2004, la propunerea episcopului de Iaşi, a fost numit de vicarul Sanctităţii Sale pentru Dieceza de Roma, card. C. Ruini, responsabil al Comunităţii române de rit romano-catolic din Roma. A publicat diferite articole în reviste pastorale şi teologice, acordând în acelaşi timp o atenţie specială noilor forme de comunicare digitală. Are două bloguri personale cu însemnări pe diferite teme. Activitatea mass-media este nedespărţită de slujirea pastorală la Casa Generală a Fraţilor Şcolilor Creştine din Roma şi la comunităţile emigranţilor români din Urbe şi împrejurimi.

lecturi: 26.