Culorile unei prezenţe

Colocviu cu Mons. Mariano Crociata, secretar general al CEI

S-a încheiat ieri la Vilnius (Lituania) întâlnirea anuală a secretarilor generali ai Conferinţelor episcopale promovată de CCEE (Consiliul Conferinţelor Episcopale Europene). Teme la ordinea zilei: noua evanghelizare şi comunicarea. Reflecţia şi confruntarea au continuat mâine cu purtătorii de cuvânt şi cu ataşaţii de presă ai Conferinţelor episcopale. SIR Europa a pus câteva întrebări Monseniorului Mariano Crociata, secretar general al CEI, care a participat la lucrări şi în calitate de raportor despre tema comunicării.

Ce culori noi se pot observa în "portretul" Bisericilor europene după ce aţi ascultat intervenţiile secretarilor generali ai Conferinţelor episcopale europene prezenţi la întâlnire?

"Este un "portret" frumos pentru că este bogat în reflecţii, în activităţi şi în proiecte. Există în Europa o prezenţă eclezială vie, caracterizată de două polarităţi care cresc tot mai mult împreună: Orientul şi Occidentul. Bisericile din este simt încă grelele consecinţe ale moştenirii sovietice dar în acelaşi timp construiesc cu determinare şi inteligenţă noi raporturi cu societatea şi cultura. Uimesc, tocmai datorită unui trecut de mare suferinţă, vitalitatea şi voinţa acestor Biserici de a fi prezente în spaţiul public şi de a dialoga cu instituţiile publice. Cât priveşte Bisericile occidentale trebuie scoasă în evidenţă angajarea comună de a face faţă unui secularism târâtor, uneori explicit. Apoi sunt chemate să se confrunte cu o mentalitate care tinde să limiteze iniţiativa lor şi prezenţa lor în societate. Este important de notat că la aceste provocări toate Bisericile europene răspund cu un stil comunicativ dialogic, care conjugă claritatea mesajului cu respectarea persoanelor".

Aşadar creşte dialogul dintre Bisericile din est şi Bisericile din vest...

"Cu siguranţă da, dar este mai mult decât un dialog, este o experienţă de comuniune care se întăreşte tot mai mult. Există un simţ de apartenenţă la un orizont comun care dă naştere şi la relaţii intense de solidaritate şi de reciprocitate. În diversitatea de locuri, istorii, culturi şi sensibilităţi, Biserica europeană este una care într-adevăr respiră cu doi plămâni. La aceasta contribuie şi întâlnirile promovate de CCEE: în fiecare an ele marchează, în Europa, un pas înainte în mărturia comună a unei credinţe trăite şi gândite".

În acest context, cum se situează tema noii evanghelizări?

"Este o angajare care priveşte toate Bisericile chiar dacă, aşa cum am spus mai înainte, în manieră diferită. În este, în faţa consecinţelor unui sistem ideologic mortificant, e vorba de a ţine cont de evoluţia rapidă a societăţii şi a culturii consumismului. Pe de altă parte e vorba de a salvgarda religiozitatea populară pentru ca să fie tot mai mult experienţă de credinţă. În vest trebuie recuperată dimensiunea spirituală, trebuie formată o conştiinţă luminată de credinţă. E vorba, iarăşi, de a întări capacitatea de a da, ca Biserică, o evaluare publică asupra vieţii, asupra familiei, asupra problemelor sociale, asupra libertăţii religioase şi de educaţie. Sunt provocări diferite, dar care unesc Bisericile europene în mărturisirea adevărului, speranţei şi carităţii".

Există vreo atenţie specifică?

"Nu trebuie să se reducă noua evanghelizare la metode, iniţiative, tehnici. Trebuie create condiţiile pentru o autentică experienţă de credinţă care, deşi personală, se realizează pe deplin în cadrul unor comunităţi vii şi reînnoite. Pe de altă parte, pentru un catolic a trăi credinţa nu este niciodată o experienţă individuală, are mereu şi pretutindeni o dimensiune comunitară".

La întâlnire s-a tratat tema evanghelizării alături de aceea a comunicaţiei: ce raport există între cele două teme?

"Este foarte strâns, dar trebuie spus mai înainte că atunci când se vorbeşte despre comunicaţie nu ne oprim la aspectul mediatic. Nu se poate comunica credinţa fără, în acelaşi timp, a o trăi şi a o gândi. Însă este nevoie de limbaje care să facă comprehensibilă experienţa de credinţă, care să facă să se nască dorinţa de a o cunoaşte, de a o experimenta. Şi pentru a face asta este important a interpreta semnele timpurilor şi a citi în ele întrebările cele mai profunde ale omului de astăzi. Este nevoie de cuvinte care să se nască din gândire, din tăcere, din rugăciune şi să fie vii, incisive, eficace. Astăzi în Europa, în pofida dificultăţilor multiple şi a complexităţilor, există condiţiile pentru o vestire rodnică a Evangheliei. Intuiţia şi indicaţia lui Benedict al XVI-lea în privinţa noii evanghelizări se revelează într-adevăr providenţiale. Bisericile europene, primindu-le cu recunoştinţă şi responsabilitate, le traduc într-o mărturie de speranţă care devine mesaj puternic pentru conştiinţă".

(După agenţia SIR, duminică 19 iunie 2011)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.