Câteva sfaturi pentru tineri (dar nu numai!)

"Aşadar, să ne dezbrăcăm de faptele întunericului şi să ne echipăm cu armele luminii. Să ne purtăm cuviincios, ca în timpul zilei: nu în chefuri şi beţii, nu în necurăţii şi desfrâuri, nu în certuri şi invidii, ci transfiguraţi în Domnul Isus Cristos. Şi să nu aveţi grija trupului pentru a-i împlini poftele" (Rom 13,12b-14)

Rândurile de mai sus, pe care apostolul neamurilor, sfântul Paul, le adresa locuitorilor Romei, ni se potrivesc ca o mănuşă şi nouă, actualitatea acestor cuvinte este mai mult decât evidentă şi se poate rezuma printr-un singur cuvânt: Cumpătarea.

Un cuvânt care astăzi nu mai este la modă, care a fost exilat din vocabularul comun, întrucât "adversarul" său, cuvântul "consum" şi derivatele sale este pe buzele tuturor, ba chiar este indicat ca singura soluţie a crizei economice prin care trecem. Cumpărăm şi consumăm mai mult, banii circulă şi nu se blochează economia, ni se explică prin toate mijloacele de informare posibile.

Nu logica acestei afirmaţii constituie tema acestor îndemnuri, ci capcanele pe care aceasta le ascunde, mai ales pentru tineri, care intră acum într-o perioadă de vacanţă, o perioadă mai calmă, o perioadă lipsită de grijile şcolare şi deci cu mai mult timp liber la dispoziţie, timp pe care de multe ori nu ştim să ni-l gestionăm cum se cuvine şi astfel cădem în diverse excese, cele enumerate mai sus de sfântul Paul sau în echivalentele lor, aduse la zi şi propuse cu insistenţă prin toate mijloacele posibile.

Dacă am încerca o definiţie a cumpătării, am putea defini această virtute ca pe o trăsătură de caracter care se manifestă prin faptul că omul ştie măsura tuturor lucrurilor şi faptelor sale, cu alte cuvinte îl defineşte pe omul echilibrat, matur spiritual. Tocmai de aceea tinerii creştini, botezaţi şi transfiguraţi în Cristos, trebuie să se distingă prin: blândeţe, smerenie, bună-cuviinţă în vorbe şi comportament, să fie sănătoşi trupeşte şi sufleteşte.

Astfel stând lucrurile, putem afirma că virtutea cumpătării este acea virtute prin care omul pune cuvenita măsură în toate faptele vieţii sale: în mâncare, în băutură, în felul în care se îmbracă, în vorbele pe care le pronunţă, în satisfacerea propriilor dorinţe şi impulsuri fireşti, în folosirea bunurilor materiale, etc. Toate acestea în conformitate cu învăţătura lui Cristos şi cu necesităţile noastre. De asemenea, cumpătarea exclude excesele, atât în plus cât şi în minus.

Cumpătarea nu îngăduie mai multe trebuinţe decât cele necesare în mod normal fiinţei noastre şi împiedică în acelaşi timp crearea unor "nevoi" de prisos. De aceea, cumpătarea este folositoare atât trupului cât şi sufletului, căci ea pune frâu îndemnului la păcat. Virtutea cumpătării ne învaţă şi ne ajută să ne folosim cu măsură de toate bunurile create şi să nu ne lăsăm înrobiţi de ele. Cumpătarea, de asemenea, nu se mărgineşte doar la moderarea sau la disciplinarea sensibilităţilor noastre fizice sau fiziologice, ci are tangenţă şi cu sensibilitatea noastră morală. Ea disciplinează toată sensibilitatea, este o stare de echilibru sufletesc, o stare în care înclinările, poftele, pasiunile sunt ţinute în frâu şi satisfăcute în mod raţional. Ea temperează mândria, mânia, curiozitatea, avariţia, uşurătatea. Însă a disciplina toate aceste înclinări umane nu înseamnă a le înăbuşi, a ne reduce sufletul la apatheia, aşa cum pretindeau stoicii greci şi urmaşii lor de azi, care îndeamnă la indiferentism religios, cultural şi social. Or, aceasta nu este posibil din punct de vedere moral, căci ar reduce omul la acelaşi nivel cu un obiect oarecare. Omul este capabil şi de pasiuni nobile, cum ar fi cea pentru adevăr, bine, frumos, care trebuie cultivate, nu distruse.

Întrebările pe care obişnuiam să le pun în meditaţiile mele precedente, vi le las vouă, că tot aveţi acum mai mult timp la dispoziţie!

M-am limitat în această meditaţie doar la a vă oferi câteva linii indicatoare; opriţi-vă puţin, analizaţi-le şi trageţi concluziile de rigoare.

"În contextul socio-cultural de astăzi, - citeam recent într-un articol-invitaţie la a medita asupra cumpătării - valoarea acesteia este extrem de utilă pentru fiecare dintre noi. Însuşirea acestei virtuţi ne arată gradul în care reuşim să ne controlăm propriul nostru comportament şi modul în care ne orientăm gândurile şi inima spre obiective de durată, durabile şi valabile în timp, pentru întreaga viaţă. Cumpătarea ne ajută totodată la construirea unui echilibru interior, a unei discipline proprii, ce ne va conduce la capacitatea de a face alegeri conştiente, în respectul şi în simţul responsabilităţii propriei libertăţi şi a celor de lângă noi".

Vacanţă plăcută în Cristos!

Fr. Petre-Marian Ianoş, OFMCap.

lecturi: 16.