Roman: Zi de formare permanentă pentru fraţii franciscani din ţară şi din Republica Moldova

La Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, a avut loc luni, 30 mai 2011, o zi de formare pentru fraţii din conventele din România şi în Republica Moldova. Au ţinut conferinţe pr. Bernardin Duma şi pr. Mihai Gal.

Se vorbeşte din ce mai mult astăzi despre competenţă profesională. În acest sens firmele, instituţiile organizează cursuri de perfecţionare, de actualizare. Scopul? Dobândirea unui mai mare succes pe piaţa financiară, produsele să fie vândute foarte bine şi astfel să se dobândească un profit şi mai mare.

Biserica nu este nici firmă şi nu caută profitul. Ceea ce caută ea este să-i apropie pe oameni de Dumnezeu, ca oamenii să se mântuiască. Iar în acest sens, noi, cei chemaţi de Domnul prin consacrarea noastră, suntem instrumentele sale pentru ca El să ajungă la oameni şi oamenii, prin noi să ajungă la Dumnezeu.

Conştienţi de menirea noastră, căutăm fiecare dintre noi să răspundem chemării noastre cât mai bine. Comuniunea cu Domnul dobândită prin rugăciune, meditarea Cuvântului şi cărţile pe care le avem la dispoziţie ne ajută să creştem în identitatea noastră. Dar şi aportul altora, ajutorul pe care ni-l oferă prin reflecţia lor ne este de real folos.

În acest sens, noi, fraţii care suntem în conventele din ţară şi în Republica Moldova, ne-am adunat astăzi la Roman pentru o zi de formare, de actualizare. Ne-au fost propuse şi apoi dezvoltate două teme: una a urmărit latura morală a spovezii, iar cealaltă a subliniat Învierea lui Isus, ca fundament al credinţei noastre.

Prima conferinţă a fost expusă de fr. Bernardin Duma, profesor de morală la Institutul nostru Teologic din Roman. Plecând de la a ne reaminti de criza sacramentului spovezii în Occident, relatorul a pomenit de anumite cauze pentru care acest sacrament traversează o oarecare criză: pierderea sensului păcatului, secularismul, influenţa psihologiei, sociologiei etc. Apoi a ţinut să sublinieze frumuseţea şi importanţa acestui sacrament, expunând învăţătura ultimilor doi papi ai Bisericii, Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea, care reamintesc că preotul este în scaunul de spovadă împărţitor al milostivirii divine, că sacramentul spovezii este o şcoală de sfinţenie pentru preot şi că ultimul cuvânt nu îl are răul, ci milostivirea divină. S-au enumerat condiţiile pentru ca penitentul, în unicitatea sa, să poată fi ajutat să primească iertarea divină şi să poată începe o viaţă nouă.

De asemenea, s-a specificat anumite atitudini care trebuie evitate şi unele principii de care preotul, în confesional, trebuie să ţină cont, pentru ca persoana să poată face o spovadă bună. Cred că întrebările puse relatorului după conferinţă au adus unele clarificări, dar au şi dat posibilitatea de reflecţie personală.

A doua conferinţă a fost ţinută de fr. Mihai Gal, profesor de dogmatică la Instituttul din Roman. În expunerea sa el a căutat să aprofundeze importanţa Învierii lui Isus pentru viaţa noastră, subliniind că ea stă la baza naşterii Bisericii.

Plecând de la cea mai veche relatare despre Învierea lui Isus din Noul Testament, făcută de sf. Paul în Prima Scrisoare către Corinteni, relatorul a vorbit despre semnificaţia morţii, îngropării şi învierii lui Isus ţi apoi despre faptul că, deşi nu a fost nimeni martor al momentului Învierii, Isus cel înviat a apărut, a fost văzut, s-a arătat la persoane concrete. Întâlniri care au transformat viaţa discipolilor, celor care l-au călăuzit şi care ulterior vor purta această Veste Bună tuturor, cu multă bucurie.

Relatorul ne-a reamintit că tocmai aceste întâlniri cu Cristos cel Înviat stau la baza credinţei noastre, o credinţă din care ne adăpăm şi pe care o mărturisim oamenilor.

După conferinţă a fost iarăşi posibilitate de întrebări, lămuriri, aprofundări.

Sunt sigur că cei aproximativ 50 de fraţi care au fost prezenţi au avut posibilitatea să aprofundeze aceste teme, dar şi de a învăţa noi lucruri, care contribuie la formarea noastră, a tuturor, pentru o mai bună slujire în slujba Domnului, spre binele sufletelor.

În final, cred că Liturghia prin care l-am lăudat pe Domnul şi i-am ascultat cuvântul, momentele fraterne petrecute împreună, masa ca o comuniune de viaţă, nu au făcut altceva decât să ne întărească şi mai mult în credinţă şi să ne apropie şi mai mult unii de alţii, pentru a fi împreună ceea ce Domnul ne cere să fim: mesagerii săi pentru această lume!

Fr. Marius Vătămănelu,
preşedintele Comisiei pentru formare permanentă
 

lecturi: 20.