Respiraţia Europei

Preşedintele Buzek îl întâlneşte pe Benedict al XVI-lea la 28 februarie 2011

Din iulie 2009 este preşedinte al Parlamentului European, primul deputat dintr-o ţară din est care asumă această funcţie. Polonezul Jerzy Buzek, născut în anul 1940 în Silezia, inginer, a început activitatea politică în anul 1980 cu naşterea lui Solidarnosc. După ce a participat în prima linie la viaţa sindicatului liber (printre factorii decisivi pentru căderea Cortinei de Fier în anul 1989), a desfăşurat activitate politică în ţara sa, până când a asumat, între anii 1997-2001, funcţia de prim ministru la Varşovia. Contribuţia lui la intrarea Poloniei în UE este pe larg cunoscută. Gianni Borsa pentru agenţia SIR l-a intervievat în ajunul vizitei lui la papa Benedict al XVI-lea, prevăzută pentru luni, 28 februarie 2011.

Un papă german şi un preşedinte polonez al Parlamentului european se întâlnesc în Vatican. Vor fi multe teme pe agendă. Asupra cărora intenţionaţi să atrageţi atenţia lui Benedict al XVI-lea? Ce are de spus sau de cerut Europa de astăzi de la un om de credinţă şi de cultură ca Joseph Ratzinger şi de la Biserica Catolică?

"Noi, politicienii din Europa, ar trebui mai degrabă să ascultăm ceea ce un om de credinţă şi de cultură ca Joseph Ratzinger are de spus. Până la urmă, nu este numai un şef de stat, ci este înainte de toate pontiful suprem al Bisericii Catolice: o comunitate de credincioşi care a dat formă Europei. Înseşi temeliile Uniunii Europene au fost puse de demo-creştini ca Schuman, De Gasperi şi Adenauer, care s-au inspirat din învăţăturile Bisericii. UE recunoaşte, în preambulul Tratatului său de întemeiere, moştenirea culturală, religioasă şi umanistă a Europei ca propriu izvor de inspiraţie. Este clar că creştinătatea a fost un mare izvor de inspiraţie pentru Europa. Şi Tratatul de la Lisabona furnizează o bază legală - pentru prima dată - dialogului instituţional dintre Uniune şi comunităţile religioase. Deja am reprezentat Parlamentul european la astfel de întâlniri. Anul trecut, am avut un dialog cu reprezentanţii Bisericilor Catolică, Protestantă şi Ortodoxă precum şi ai iudaismului şi islamului, despre modul în care poate Uniunea Europeană să combată sărăcia şi excluderea socială. În calitate de preşedinte al Parlamentului european, sunt onorat să fiu primit de papa Benedict al XVI-lea. Într-o perioadă de mari schimbări în Europa şi în lume, noi toţi avem nevoie de nişte orientări. Este şi vestul cresc în sfârşit în acelaşi pas. Noi, în Europa, începem să respirăm din nou cu amândoi plămânii, aşa cum ceruse marele Ioan Paul al II-lea în discursul său la Parlamentul european din Strasbourg în anul 1988. Atunci când un papă german şi un preşedinte polonez al Parlamentului european se întâlnesc, putem fi recunoscători pentru ceea ce am obţinută până acum. Ne aşteaptă încă multe provocări. Ştiu că probabil una din cele mai mari preocupări ale Bisericii Catolice în aceste zile este persecuţia creştinilor în Orientul Mijlociu. E vorba de o preocupare pe care aici, la Parlamentul european, o împărtăşim profund, şi o încurajăm pe Catherine Ashton, Înalt reprezentant pentru afacerile externe ale UE, să deschidă drumul cu măsuri concrete în apărarea libertăţii religioase".

Care sunt marile provocări pe care UE le are în faţa sa în această fază? Cele în care este nevoie de "mai multă Europă", o integrare mai mare între popoarele şi statele de pe continent? Şi ce credeţi, în acest context, cu privire la creşterea unor fenomene îngrijorătoare cum este populismul, noile forme de naţionalism, xenofobia?

"Astăzi, Europa trebuie să-şi găsească locul în lume. Întărirea unităţii noastre şi a performanţei noastre economice este o condiţie fundamentală în acest efort, dar trebuie să mergem mai departe. Trebuie să revărsăm viaţă în Tratatul de la Lisabona, în special în sectorul politicii externe. Uniunea Europeană are nevoie de mijloace suficiente pentru a-şi garanta un loc adecvat în lume, unde economiile care se evidenţiază, precum China, India şi Brazilia, sunt tot mai influente. Vorbesc de mijloace atât politice cât şi de buget; statele membre ar trebui să fie conştiente că este în interesul lor întărirea poziţiei baronesei Ashton şi mărirea bugetului UE pentru politica externă. În realitate putem economisi bani dacă împărtăşim şi punem împreună resursele noastre şi competenţele noastre. Împreună, putem obţine mult mai mult la nivel internaţional. Să privim, de exemplu, la politica energetică a UE, una din priorităţile mele: dacă suportăm investiţiile europene pentru crearea unei pieţe energetice într-adevăr continentale, vom putea vorbi şi cu o singură voce pe piaţa internaţională a furnizărilor energetice, care este tot mai competitivă. Numai împreună putem să influenţăm răspunsul internaţional dat schimbării climatice şi să stabilizăm preţul pe care fiecare cetăţean trebuie să-l plătească pentru electricitate şi combustibil. Aceasta este ceea ce eu numesc o valoare europeană adăugată. Integrarea europeană are mereu două dimensiuni: reunirea naţiunilor europene într-o unică Uniune şi suportarea fiecărui cetăţean în căutarea propriului loc într-o societate globalizată. A se lua ca exemplu provocarea globală a migraţiei, provocarea europeană a îmbătrânirii societăţilor şi provocarea locală a dezintegrării comunităţilor: toate legate între ele. Imigraţia spre Europa este o realitate de fapt şi va creşte în anii următori. Va trebui să găsim un răspuns european la această problemă, dar nu trebuie să uităm datoria noastre faţă de familiile noastre şi faţă de coeziunea socială a oricărei comunităţi locale. Putem înţelege că unii cetăţeni se simt pierduţi într-o lume globalizată, în care deciziile luate de cealaltă parte a planetei pot să influenţeze existenţa noastră zilnică, oriunde trăim. Într-o astfel de lume, în care timpul şi spaţiul par suspendate, creşte tentaţia de a apăra identităţile locale în mod simplist. Naţionalismul, xenofobia şi populismul sunt câteva din aceste tentaţii. Trebuie să combatem aceste fenomene, chiar luând în serios preocupările cetăţenilor noştri".

Dumneavoastră v-aţi exprimat de mai multe ori în aceste luni despre teme îndrăgite de credincioşi, cum ar fi valorile etice, libertatea de religie, sprijinul dat familiilor... Europa politică, aceea de la Strasbourg şi Bruxelles, este atentă la aceste aspecte ale vieţii de fiecare zi?

"Desigur că sunt. Există probleme care se referă la cetăţenii care ne-au ales. Libertatea de religie este unul din drepturile umane cele mai fundamentale, una din componentele cele mai intime ale demnităţii umane. Nu putem rămâne indiferenţi atunci când oamenii sunt ucişi pentru că ei cred în ceva, nu contează dacă sunt creştini, musulmani, evrei sau agnostici. Ceea ce s-a întâmplat comunităţilor creştine din Orientul Mijlociu în ultimii ani nu poate să fie ignorat. Nu vrem să le învăţăm nimic pe celelalte ţări, dar trebuie să fim de partea celor asupriţi şi a celor vulnerabili. Trebuie să garantăm ca în această regiune creştinii să aibă un viitor, ca să poată prospera, ca să poată trăi demn şi ca să nu fie nevoiţi să fugă, în special pentru că locuiesc acolo de două mii de ani. Totuşi, această afirmaţie comportă faptul că trebuie să ne inspirăm dintr-un exemplu. Primesc plângeri grave din diferite părţi ale Europei despre modul în care sunt trataţi unii imigraţi. Sunt fericit că măcar la Roma musulmanii pot să practice cultul într-o frumoasă moschee, care a fost vizitată în ultimii ani de Ioan Paul al II-lea şi de Benedict al XVI-lea. Dumneavoastră aţi citat şi sprijinul dat familiilor: acesta este un punct fundamental pentru noi, în Europa. UE a întărit principiul de subsidiaritate, care a fost pus la punct de doctrina socială a Bisericii, în Tratatul de la Lisabona. Pe baza acestui principiu, familiile sunt însăşi inima întregii societăţi umane. Trebuie să le ocrotim şi să avem grijă de ele. În spaţiul său restrâns de competenţă în această privinţă, Parlamentul european a făcut mult pentru a îmbunătăţi condiţiile de muncă ale taţilor şi mamelor. Numai anul trecut, Parlamentul european a votat în favoarea unei prorogări a permisului de maternitate peste cele 14 săptămâni, care sunt actualmente standardul minim. Guvernele naţionale din UE încă n-au ajuns la acord în privinţa acestei măsuri, dar sper să facă asta repede. În acest context, nu trebuie să uităm problema egalităţii de şansă între bărbaţi şi femei. Schimbările demografice, pe care le-am citat mai înainte, nu sunt unicul motiv pentru care trebuie să deblocăm potenţialităţile profesionale ale femeilor. Viaţa profesională şi viaţa familiară nu trebuie să fie în contradicţie!".

Adesea amintiţi de rădăcinile dumneavoastră, anii în Polonia comunistă, angajarea pentru reconstruirea libertăţii şi democraţiei... În aceşti 20 de ani, cum s-a schimbat Europa de est? În Polonia, Ungaria, Estonia sau Bulgaria opinia publică este încă favorabilă integrării comunitare? Persoanele au avut beneficii din intrarea în UE? Şi UE ar putea să se mai mărească? Există cinci ţări candidate la aderare şi altele care bat la uşile sale...

"Când am început lupta pentru libertate în mişcarea Solidarnosc, în urmă cu 31 de ani, nici măcar n-aş fi putut visa ceea ce avea să se întâmple. Faptul că lupta populară pentru libertate s-a încheiat aşa de repede şi cu succes a întrecut aşteptările noastre cele mai optimiste. Cine s-ar fi gândit că estul şi vestul se vor reuni? Cine s-ar fi gândit că va cădea Cortina de Fier? Am obţinut aşa de mult în aşa de puţin timp. Astăzi suntem liberi, destinul nostru este în mâinile noastre şi suntem orgolioşi că face parte din nou din marea familie europeană. Lărgirile UE au reuşit să transforme continentul nostru în ultimii 20 de ani şi chiar înainte, luând în considerare democratizarea Greciei, Portugaliei şi Spaniei în anii Optzeci. Perspectiva lărgirii a contribuit la stabilirea unei păci durabile în Balcanii occidentali. Poate să existe o singură Europă pentru toţi! Istoria integrării europene a arătat avantajele deschiderii şi solidarităţii. Acele valori sunt centrale şi pentru creştinătate. Uniunea va creşte ulterior în viitor şi va trebui să găsim modurile pentru a o gestiona. Europa este energică, vie şi schimbătoare. Este un proiect în construcţie. Toate ţările europene au perspectiva de a deveni membre al Uniunii, când vor fi pregătite".

UE nu trebuie să fie o "fortăreaţă" închisă în ea însăşi, ci trebuie să se deschidă la frontierele globale. Au amintit asta de mai multe ori şi Pontifii şi alţi lideri religioşi. Recent s-au înfruntat, sub diverse puncte de vedere, cazurile din Egipt, Libia, Tunisia, Sudan, Haiti, Irak, Pakistan, Orientul Mijlociu. De fapt, există impresia că UE dobândeşte în mod timid statura unui protagonist mondial. Care este impresia dumneavoastră?

"Întrebarea foarte importantă! Aşa cum am spus deja, Europa trebuie să-şi găsească locul în lume. Nu mai vrem să interpretăm numai rolul celui care plăteşte, trebuie să devenim şi protagonişti. În primul rând, trebuie să găsim un răspuns la dezvoltările vecinilor noştri cei mai apropiaţi. Evenimentele care au loc în Libia, Tunisia, Egipt şi în toată lumea arabă inspiră speranţă. Din primul moment am susţinut pe deplin aspiraţiile legitime ale popoarelor. Ca vecini, prieteni şi parteneri, trebuie să ocrotim florile libertăţii. Trebuie să însoţim popoarele din sud în drumul lung spre adevărata democraţie pe care o urmăresc aşa de curajos. Dorim să facilităm libertatea şi prosperitatea ţărilor noastre vecine. În acest context, este mai urgent ca niciodată redefinirea politicii europene de vecinătate, care actualmente nu este la înălţimea provocării. Subliniez că delegaţia ad hoc a Parlamentului european a fost prima misiune oficială europeană care a vizitat Tunisia. A adunat informaţii şi pregăteşte paşii următori. Am decis să trimitem o altă delegaţie în Egipt. Parlamentul european a mai cerut o conferinţă internaţională a donatorilor pentru a asista şi a stabiliza tinerele forţe democratice ale vecinilor noştri".

În sfârşit: dacă v-am cere să trimiteţi un mesaj tinerilor, ce le-aţi spune?

"Nu vă pierdeţi încrederea în binele pe care putem să-l facem. Nu vă pierdeţi speranţa că acest lucru poate să fie realizat. Voi sunteţi Europa şi noi avem nevoie ca voi să susţineţi Europa. Nu am îndoieli că ştiţi perfect ce să faceţi cu ea în viitor!".

(După agenţia SIR, joi, 24 februarie 2011)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 22.