Reflecţie: Vânzătorii şi templul... sau "Ei şi ce?!"

...Sau poate ar fi mai bine să spunem, în limbajul actual: "Who cares?" - "Cui îi pasă?" - Şi de ce nu, odată ce schimonosim gramatica română fiindcă ne-a fost lene s-o învăţăm în şcoală, iar acum ne lăudăm c-am tras chiulul de la ore, dăm legi consfinţind ignoranţa şi lăudăm obrăznicia, incultura şi nesimţirea crasă, toate astea fiind considerate premisa reuşitei certe în viaţă?! Păi dacă aşa stau lucrurile, e firesc ca expresiile de preferinţă din limba engleză (o engleză "de baltă", pe care oricum n-o folosim când şi cum trebuie) să intre şi în vocabularul nostru, odată ce fac parte din limbajul subuman¹ al oricărui "manelist" cu "merţan", ghiuluri, lanţuri şi brăţări (nu din acelea cu cheia la paznic²) - şi asta nu ca să împlinească cine-ştie-ce "lipsă" a limbii române, ci doar aşa... vorba aceea: "OK! Cui îi pasă?!"

Dar nu despre fandoselile cu iz de "Chiriţa în provincie"³ e vorba (vă mai amintiţi personajul lui Vasile Alecsandri, nu-i aşa, numai că pe vremea aceea împrumutul lingvistic, la fel de ridicol ca şi cel de azi, se făcea din limba franceză, nu din engleză) - ei bine, nu despre asta vorbim, ci despre o ştire care, în mod ciudat, n-a suscitat interes şi evident, nici comentarii în presa românească. "Cui îi pasă?"

În Bournemouth, localitate din Marea Britanie, biserica metodistă Westbourne a fost transformată în supermarket⁴. Adică, exact în interiorul acelei biserici, cu faţada ei impunătoare din cărămidă aparentă, înălţându-se maiestuoasă sub cerul înalt, cu lumina dulce filtrată prin vitralii se vând şi se cumpără... sacoşe, genţi, păpuşi, probabil şi zarzavaturi etc. - de ce nu, doar e un supermarket?! E drept că în Uniunea Sovietică, pe vremea stalinismului, unele biserici au fost transformate în silozuri, iar sfinţilor de pe fresce li s-au scos ochii sau au servit drept ţinte de tir când vodca ţinea loc de toate - şi nu numai personajelor de pe fresce, ci şi credincioşilor, celor vii, li s-a aplicat acelaşi tratament - dar parcă Marea Britanie nu are guvern comunist (cel puţin din câte ştiu eu până la data apariţiei acestor note), nici nostalgici ai vremurilor cu seceră şi ciocan pe stindard şi şapcă leninistă... nici nu se confruntă cu lipsa acută de spaţii comerciale... Atunci, de ce?! Evident, vânzătorii sunt mulţumiţi (se atrag clienţi în zona respectivă), pentru localnici e mai uşor, unii creştini practicanţi strâng din umeri şi acceptă că măcar aşa biserica a fost renovată - ca să folosească drept supermarket - iar pe acei puţini la număr care-şi manifestă revolta în faţa blasfemiei, sigur că nu-i ascultă nimeni.

Chiar aşa: Cui îi pasă?!

Şi de fapt, ce ne pasă nouă?! N-am putea mai bine să privim în propria ogradă?!

Sigur, aveţi dreptate.

Păi atunci, haideţi să ne uităm: lângă catedrala "Sfântul Iosif" din Bucureşti se construieşte mai departe turnul de 18 etaje "Cathedral Plaza": o decizie de încetare a lucrărilor fusese dată, dar au "întors-o ca la Ploieşti" prin decizia nelegală nr. 1025 / 25 iunie 2009, pronunţată (evident) de Curtea de Apel Ploieşti, iar această decizie nelegală se anulează în prezent prin decizia nr. 1989 din 3 noiembrie 2010, dată de judecătorii Curţii de Apel Suceava. Adică, atenţie! Chiar s-a decis prin ordin judecătoresc, de adevărat, încetarea lucrărilor de construcţie la acel turn!

Dar lucrările continuă, nestingherite.

Alt turn este "Millennium Business Center", imobilul care a ars în vara anului trecut şi care este situat lângă biserica Armenească, şi un alt turn, în curs de amenajare, este "Euro Tower", lângă biserica "Doamna Oltea" - toate trei biserici menţionate fiind monumente istorice.

Dar... cui îi pasă?!

Sau poate ar trebui să spunem, mai româneşte: "Ei şi ce?!"

Sigur, la noi nu e vorba de transformarea unor biserici în supermarket, ci pur şi simplu de îngroparea lor - adică a istoriei sufletului şi credinţei noastre. Aşa cum n-am avut cuvânt de spus şi ascultat când au fost defrişate pădurile, iar odată cu ploile obişnuite ale zonei, munţii sfâşiaţi şi goi au pornit la vale îngropând case şi oameni, aşa cum n-am avut cuvânt de spus şi ascultat când (de exemplu) istoria lui Ştefan cel Mare (şi Sfânt ...!) se îngroapă sub betonul unor construcţii hâde şi reclame surâzătoare, sau când se decide defrişarea a 6 ha de pădure în zona Iaşiului, urmând (eventual) să se planteze nişte copăcei care vor ajunge cândva pădure (sau nu) - tot aşa, nu ne ascultă nimeni, niciodată. Fiindcă nimănui nu-i pasă.

Poate că avem prea multă istorie? Sau e prea veche şi deranjantă?!

Cândva, Isus alungase vânzătorii din templu.

Şi de fapt acei vânzători stăteau în curţile exterioare ale templului, schimbau bani în moneda curentă locală şi vindeau animale pentru sacrificiu, fiindcă cei care veneau de departe şi urcau la Ierusalim nu aveau cum să le care cu ei. Şi totuşi, Fiul lui Dumnezeu îi alungase.

Cu ce se poate compara oare pasivitatea cu care asistăm la felul în care se vinde acum istoria, sufletul, şi credinţa noastră - pe un blid de linte, de care nici măcar n-avem nevoie?! În alte zone ale lumii, fiecare ciob de ceramică e preţuit, periat şi aşezat în muzeu, chiar dacă are doar câteva sute de ani; clădiri distruse de război au fost reconstruite după planurile iniţiale (respectându-se chiar şi culorile faţadelor!...) ca să se păstreze personalitatea - adică fiinţa - acelui ţinut, în timp ce noi nu recunoaştem nimic şi nu ne interesează nimic. Ne-o fi oare ruşine de părinţii şi strămoşii noştri?!

O să spuneţi: "Da, dar uite Marea Britanie! Supermarket în biserică! Şi doar n-o să vină Isus să-i alunge! S-o mai vedem şi pe asta! Ei, aşa da, uite civilizaţia adevărată! Haideţi să facem şi noi la fel!"

Ce-ar mai fi de spus?!

Ştiţi, copiii când citesc Sfânta Scriptură, în curăţia sufletului lor, îşi închipuie că termenul "Stăpânul lumii" se referă la Isus. Dar pasajul respectiv se referă exact la Satana.

Iar cei care-l slăvesc pe mamona îşi impun cu forţa propria structură: fără istorie, fără neam, fără ţară, fără suflet şi fără credinţă. Fiindcă cei goi pe dinăuntru sunt uşor de condus.

Şi aşa începe totul: cu manelizarea şi dezintelectualizarea tinerilor, cultivarea ruşinii faţă de credinţă (care oricum, trebuie jertfită unor scopuri mai "înalte" care să aducă bani), a nepăsării faţă de tot şi toate şi mai ales faţă de viaţă⁵ - atât timp cât nu se pot scoate bani din asta. În fond, totul se vinde, totul se cumpără.

Ar trebui să spunem şi noi: "Ei şi ce?! E spiritul epocii, suntem moderni, suntem în pas cu lumea"!

Dar inima, inima noastră oare ce spune?!

Dr. Ecaterina Hanganu

Note
¹ Omul, prin definiţie, este "homo sapiens", deci aparţine speciei umane atunci când se comportă ca atare.
² Fiindcă peste un anume cumul de fraudă personajul nu se mai numeşte "hoţ", ci "controversatul om de afaceri" - citiţi presa ultimilor ani pentru documentare.
³ Şi Coana Chiriţa mai păstra totuşi dulceaţa tristă a boiernaşului de la ţară.
⁴ Ştire preluată de pe Descoperă.ro - 14 noiembrie 2010 şi 8 octombrie 2010.
⁵ Nu vă spune nimic campania îndârjită pro-avort şi pro-euthanasie?

lecturi: 11.