Bacău: "Ceea ce contează e iubirea"

La Oratoriul "Maria Bambina" din Parohia "Sf. Cruce" Bacău, sâmbătă 13 noiembrie 2010, s-a organizat o zi de reculegere pentru tineri la care au participat 25 de tineri din parohia locală şi din alte parohii. Tema acestei zile a fost "Ceea ce contează e iubirea". Este începutul unei serii de întâlniri lunare pregătite special pentru tineri. Zile de reflecţii şi de rugăciune care să favorizeze întâlnirea şi cunoaşterea mai profundă a lui Cristos în viaţa personală.

Iubirea este forţa cea mai puternică din lume.

Dintotdeauna, de când există, omul şi-a pus întrebări cu privire la acest sentiment care se ascunde sub numele "iubire".

Realitate misterioasă şi în acelaşi timp fascinantă, iubirea, e capabilă să transforme viaţa. Nu e niciodată suficientă şi, ca atare, a ocupat reflecţia multor ştiinţe.

Ne este cunoscută tuturor şi pare că cele mai numeroase suferinţe, bucurii, speranţe, dorinţe, anxietăţi sunt legate tocmai de iubire.

Pentru că ne-am dat seama că această realitate, atât de fascinantă, este în acelaşi timp atât de ambiguu trăită şi înţeleasă, ne-am gândit să-i oferim un spaţiu şi un timp de reflecţie concretizată într-o zi de reculegere pregătită special pentru tineri.

Începutul zilei a debutat cu invitaţia de a da fiecare un răspuns şi o definiţie personală a iubirii ajutaţi de simbolurile pregătite prin sală. Definiţiile au fost variate, precum şi experienţa şi maturitatea noastră, dar cei mai mulţi dintre noi ştiam că iubirea nu e doar un sentiment, ea e o forţă, o prezenţă, un impuls. Iubirea nu e numai ceea ce simţim...

Expunerea şi explicarea "modelelor" de iubire de la eros, philia, agape, ne-a clarificat şi mai bine ideile. Dacă vrem să înţelegem în mod precis ce este iubirea, nu ne putem opri la dimensiunea simţurilor, a sentimentelor, ci trebuie să includem şi voinţa.

Iubirea este un act în baza căruia persoana iese din sine spre un "altcineva", un "altul", personal evaluat ca un bine. E o tensiune a întregii noastre fiinţe: a psihicului, a inimii care ne pune în mişcare încă de când suntem mici. Cu trecerea timpului acest "altul/a" îşi schimbă fizionomia, devine acel "altul/a" cu un chip şi un nume determinat: prieten, coleg, până la o singură persoană iubită.

Iubirea este o realitate care se maturizează, se modifică, tinde spre plinătate.

Acest drum care îl împinge pe om spre cele mai înalte forme ale iubirii poate fi totuşi deranjat sau uneori chiar blocat de diferite motive. Una din limite este timpul cronologic necesar pentru ca persoana să se maturizeze, altul este libertatea noastră care se poate opune iubirii, nu se dispune să iubească (am spus de fapt că iubirea nu e doar emoţie, dar implică şi voinţa şi angajamentul). Un alt obstacol sunt limitele şi defectele noastre, rezistenţele şi slăbiciunile care ne locuiesc, altul este marea confuzie la nivel de terminologie şi de experienţă: toţi vorbim de iubire, însă fiecare îşi are experienţa sa particulară de iubire, acelaşi termen exprimă realităţi foarte diferite.

Nu mică ne-a fost mirarea când ne-a fost explicat textul 1Cor 13 unde sfântul Paul face un elogiu fantastic iubirii. Ochii noştri s-au umplut de lumină şi inima de satisfacţie când am fost invitaşi să facem două exerciţii de descoperire experimentală. Odată, să înlocuim cuvântul iubire sau dragoste din text cu numele lui Isus (o cât părea de adevărat totul!...) apoi, pentru că Isus a spus: Iubiţi-vă aşa cum eu v-am iubit!, acelaşi cuvânt să îl înlocuim cu numele nostru. O, ce măreţie şi ce bucurie a umplut inima noastră. E o adevărată demnitate iubirea: ne face veşnici, ne face mari!

După pauza şi agapa frăţească oferită de surori, ne-am continuat ziua în grupuri mici. Fiecare grup a trebuit să facă o prezentare a iubirii în urma celor auzite în timpul dimineţii. Creativitatea fiecărui grup a fost evidentă: s-au realizat scenete, descrieri, prezentări de experienţe de iubire.

Discuţiile provocate prin analiza acestor prezentări, în plen, ne-a luminat mai bine şi fiecare dintre noi ne-am dat seama că iubirea adevărată este rodul unei maturizări umane şi spirituale, că o zi de reculegere, ca aceasta îţi poate schimba viaţa cu adevărat, că iubirea este secretul realizării oricărei personalităţi, iubirea este impulsul gesturilor mari.

Ne e mai clar acum că cu toţii suntem chemaţi la iubire, ca orice creştere, şi iubirea comportă o renunţare, că pentru a ajunge la "vârful muntelui" trebuie să abandonăm cărările uşoare ale câmpiei, că învăţăm să iubim...iubirea nu e statică, că, a ne maturiza în iubire, înseamnă să acceptăm etapele ei de manifestare: trecerea de la îndrăgostire, la iubire concretă şi reciprocă până la dăruire de sine.

Vrei să fii un prieten adevărat? Trebuie să înveţi să iubeşti.

Vrei să îţi întemeiezi o familie? Nu e altă cale decât iubirea.

Îţi cântă în inimă un ideal măreţ? Pune-te pe cale şi priveşte să vezi până unde poate ajunge iubirea care îl are ca model pe Isus Cristos.

Şi pentru ca toate aceste să fie posibile... secretul e întâlnirea cu Cristos care dă sens şi motivaţie, forţa se găseşte în rugăciune, succesul e să reîncepi după fiecare înfrângere.

Ceea ce contează e iubirea!

Sr. Silvia Brandiu şi pr. Lucian Adam

lecturi: 14.