Conferinţele Episcopilor din Europa discută despre demografie şi familie

Secretarul general al CCEE indică politicile pentru renaşterea Europei

De Antonio Gaspari

Cum să se contrasteze iarna demografică ce loveşte şi înspăimântă Europa şi mai ales ce măsuri şi ce cultură sunt necesare pentru a reînnoi speranţa creştină pe bătrânul continent, sunt temele centrale asupra cărora se va concentra Adunarea plenară a preşedinţilor Conferinţelor Episcopilor din Europa, care va avea loc la Zagreb între 30 septembrie - 3 octombrie 2010.

Tema aleasă de Consiliul Conferinţelor Episcopilor din Europa (CCEE) pentru Adunarea plenară este întocmai "Demografia şi familia în Europa".

Pentru a înţelege mai bine cât şi cum a intenţionat CCEE să schimbe politicile şi cultura care pare să tragă Europa într-o agonie lentă şi decadentă, agenţia Zenit l-a intervievat pe părintele Duarte da Cunha, secretar general al Consiliului Conferinţelor Episcopilor din Europa.

Care sunt motivele care au determinat CCEE să desfăşoare o investigaţie asupra rolului familiei în Europa?

Părintele Duarte: În fiecare an se reuneşte Adunarea plenară a CCEE, cu preşedinţii Conferinţelor Episcopilor din Europa (33) şi patru episcopi europeni care nu aparţin unei Conferinţe a Episcopilor (Luxemburg, Monaco, Moldova, Cipru), dar sunt membrii ai CCEE. Împreună cu raportul normal al activităţilor, preşedinţia de la CCEE primeşte de la diferiţii membrii propuneri de teme pentru adunarea plenară următoare. Diferitele propuneri sunt analizate amănunţit cu scopul de a găsi o temă care să poată răspunde preocupărilor reale prezentate de preşedinţii Conferinţelor Episcopilor.

Anul acesta tema aleasă este evoluţia demografică, care, mai ales în Europa ridică îngrijorări foarte grave în diferitele domenii sociale, sanitare, politice şi economice. Europa suferă de câteva decenii de o prăbuşire demografică ce provoacă probleme serioase întregii organizări sociale şi civile a naţiunilor. Biserica nu are pretenţia de a propune soluţii magice pentru a rezolva o problemă aşa de complexă, dar are misiunea de a face să strălucească lumina lui Dumnezeu şi a trezi speranţa creştină printre oameni pentru ca aceştia să reuşească să înfrunte în mod serios problemele cu încredere şi entuziasm.

La diferite nivele şi în diferite ocazii, de la universităţi la operele sociale, de la viaţa pastorală la intervenţiile publice, Biserica Catolică prin episcopii săi încearcă să-i trezească pe oameni alungând fantomele, învingând temerile, încercând să reverse încredere şi speranţă în creşterea familiilor şi a naşterilor. Decizia de a focaliza această temă în cadrul Adunării plenare a CCEE nu a fost numai aceea de a vorbi despre demografice ca o problemă pur şi simplu de cifre şi de statistici. Chiar dacă cifrele sunt importante pentru a revela dimensiunea problemei, evoluţia demografică este o problemă care implică direct viaţa persoanelor, care implică decizia de a da naştere la copii, care determină angajarea de a da naştere familiei şi de a o susţine, care determină deci evoluţia socială a civilizaţiei.

Este deci o temă care ne permite să evaluăm cum s-a schimbat societatea în ultimele decenii şi cum trebuie intervenit pentru a schimba stilurile de viaţă. Provocarea este mare deoarece cultura şi mentalitatea dominante par să fie condiţionate de consumism şi de o practică utilitaristă nefavorabilă familiei şi vieţii care trebuie să se nască. În acelaşi timp, temerile pentru viitorul economiei nu favorizează crearea de familii cu mulţi copii. Biserica este foarte conştientă că familia este celula fundamentală a societăţii şi pentru acest motiv vrea să trateze problema demografică legată de familie. În acest context este evident şi Biserica susţine asta din totdeauna că promovarea natalităţii trebuie să fie însoţită de susţinerea dată familiei. Creşterea demografică, apărarea familiei şi apărarea vieţii sunt legate în mod intrinsec. Iată pentru ce tema aleasă de CCEE este cea a demografiei şi familiei.

De subliniat că orizontul întâlnirilor CCEE nu este numai acela al experţilor specializaţi în temă, chiar dacă acest lucru este necesar şi foloseşte ca bază pentru reflecţii, ci al păstorilor care încearcă să înţeleagă cu pot să colaboreze între ei şi cu societatea cu scopul de a face să rezulte o cultură generoasă şi deschisă la viaţă. Obiectivul CCEE este acela de a promova practica de acţiuni bune şi caritative, a proclama Evanghelia vieţii şi a familiei, a susţine asociaţiile familiare şi acţiunile de iubire reciprocă într-un orizont de apărare şi îmbogăţire a binelui comun. În acest domeniu secretariatul CCEE, cu ajutorul experţilor în materie, a pregătit o investigaţie cu privire la evoluţia demografică şi la familiei în diferitele Conferinţe ale Episcopilor din Europa. Tema este de actualitate urgentă şi în centrul unei preocupări împărtăşite, dat fiind faptul că toate Conferinţele Episcopilor din Europa au răspuns.

Care sunt temele pe care le-a atins investigaţia? Şi care au fost rezultatele?

Părintele Duarte: Un prim aspect al investigaţiei a fost acela de a cunoaşte starea evoluţiei demografice în diferitele ţări. Dacă în urmă cu mult timp unora le era frică de o lume suprapopulată, astăzi începe să se constate că în schimb pericolul este acela al scăderii creşterii demografice cu toate consecinţele legate de ea. Chiar dacă în Europa se constată încă o anumită creştere demografică, acest lucru se datorează sosirii de noi persoane care provin de pe alte continente. Procentele de natalitate în schimb s-au prăbuşit. O problemă ridicată de aproape toate ţările este realitatea dramatică a avortului. Faptul că în atâtea ţări există legi care permit libera "întrerupere a sarcinii" face în aşa fel ca avortul să fie practicat cu mare superficialitate. E vorba de un semn care face să se înţeleagă decadenţa sensibilităţii faţă de valoarea vieţii şi este desigur una din cauzele prăbuşirii demografice. Acest lucru duce la a doua problemă, aceea a piramidei vârstei, cu puţini tineri şi tot mai mulţi bătrâni, un fenomen care tulbură raportul dintre generaţii. În cadrul investigaţiei s-a încercat să se înţeleagă raportul dintre familie şi natalitate, asta şi pentru a verifica sănătatea familiei şi cum ajută statele familia în aşa fel încât aceasta să poată avea mai mulţi copii. Foarte important în acest context este a înţelege cum s-a schimbat cultura mai ales faţă de maternitate. Investigaţia încearcă să analizeze în ce mod fiecare ţară priveşte la familie şi la maternitate. Ultima problemă care nu este marginală tratată de raport este de a înţelege în ce mod fiecare Biserică domestică intervine pentru a ajuta creşterea şi fericirea familiilor şi a copiilor şi a copilelor.

Din mai multe părţi ale Bisericii Ortodoxe vin apeluri pentru a face să se renască rădăcinile creştine ale Europei. În cadrul celui de-al doilea Forum Catolic-Ortodox se va discuta şi despre apărarea crucifixului?

Părintele Duarte: O funcţie foarte importantă din misiunea CCEE este aceea a raporturilor ecumenice. Pentru acest motiv sunt frecvente întâlnirile cu KEK (Conferinţa Bisericilor Europene). În afară de asta, de câţiva ani se dezvoltă într-un mod stabil întâlnirea dintre Bisericile Ortodoxe din Europa şi Biserica Catolică pentru a reflecta împreună şi a mărturisi apropierea în domenii sociale şi pastorale. Ştim că reflecţia teologică/dogmatică este misiune a dicasteriului precis al Sfântului Scaun şi că şi la acel nivel se fac mulţi paşi înainte. În domeniul nostru, am constituit atunci un Forum Catolic-Ortodox şi vom avea a doua întâlnire între 18-22 octombrie 2010. În cursul primei întâlniri am discutat despre tematica familiei şi acolo am elaborat un mesaj comun unde se face referinţă la importanţa căsătoriei şi a vieţii şi se arată că împreună, catolicii şi ortodocşii, sunt în apărarea adevărului familiei şi a vieţii de la zămislire la moartea naturală. Cultura morţii, cum o numea Ioan Paul al II-lea, care nu se îngrijeşte de viaţă, nici de familie, este o preocupare comună a catolicilor şi ortodocşilor şi aceeaşi credinţă ne face să promovăm adevăratele valori şi să ne punem speranţa în acelaşi Domn.

Pentru a doua întâlnire am voit să înţelegem raportul Biserică-Stat dintr-un punct de vedere teologic. Chiar dacă ortodocşii şi catolicii au tradiţii diferite, provocările secularizării şi a unei culturi uneori anti-creştine ne fac să dorim să găsim un mod de a ne îmbogăţi reciproc. Tema libertăţii şi legitimităţii crucifixului în locurile publice, sau mai generic problema simbolurilor religioase, aşa cum s-a născut şi cum se discută în Europa este în mod clar un semn că în Europa există persoane şi grupuri care nu vor să recunoască valoarea culturii creştine. Sunt convins că majoritatea oamenilor sunt conştienţi de valoarea religioasă şi culturală a simbolurilor religioase şi sunt sigur şi că ortodocşii şi catolicii, precum şi alte Biserici Catolice, înţeleg urgenţa de a mărturisi împreună şi a apăra cultura creştină. Nu numai ca acela care apără un lucru din trecut, ci tocmai pentru că suntem convinşi de importanţa pentru prezent şi pentru viitor a unei referinţe la rădăcinile creştine dacă vrem să construim o Europă democratică, liberă şi sigură, unde libertatea religioasă să fie trăită într-un mod pozitiv, acceptând pluralitatea şi neobligând la ascunderea dimensiunii religioase în viaţa privată. Renaşterea credinţei în Europa, precum şi în lume, nu se va întâmpla oricum prin aceste întâlniri, chiar dacă acestea sunt importante, ci va veni din convertirea persoanelor. De fapt, toată munca ce se face pentru dialogul ecumenic are ca scop acela de a urma mandatul Domnului şi sunt convins că scandalul dezbinării este o piatră de poticnire, deci, viceversa, paşii care măresc comuniunea între creştini sunt un har al lui Dumnezeu şi sunt şi un semn al adevărului şi al frumuseţii care va atrage mai multe persoane să se apropie de Cristos.

Care ar putea să fie efectele recentei călătorii a pontifului Benedict al XVI-lea în Marea Britanie, în dialogul ecumenic şi în noua evanghelizare a Europei?

Părintele Duarte: Anul acesta papa a făcut patru călătorii în Europa: Malta, Portugalia, Cipru şi Anglia. Toate patru au fost un succes. Chiar dacă diferite între ele, atât datorită diversităţii ţărilor, cât şi a tematicilor abordate, toate, cu oamenii care mergeau în masă ca să-l vadă pe papa, au arătat că în inima poporului există o foarte mare dorinţă de Dumnezeu. Pontiful Benedict al XVI-lea reuşeşte să trezească din nou această dorinţă şi ajută la căutarea răspunsului la neliniştile umane prezentând catolicismul cu toată vigoarea sfinţeniei, adică: Isus Cristos. Şi asta, putem spune, este inima noii evanghelizări. Şi de aici, din aceste exigenţe fundamentale ale inimii omului se începe drumul ecumenic. Ne-am unit cu toţii în necesitatea şi în căutarea lui Dumnezeu, şi Cristos este răspunsul complet la această necesitate. Ecumenismul aşa cum papa îl mărturiseşte în diferitele întâlniri pe care le are în timpul călătoriilor sau la Roma cu păstorii din diferitele Biserici porneşte de la această comuniune fundamentală. Şi de aici se încearcă să se crească şi să se meargă fără a ascunde dificultăţile şi fără a reduce dorinţa de unitate care nu este numai o intenţie, ci un ideal pe care Duhul Sfânt ne stimulează să-l căutăm şi ne ajută să facem paşi siguri şi semnificativi. Va fi un moment în care această unitate va deveni realitate pe deplin trăită.

În tema de susţinere a vieţii şi a familiei naturale nu s-ar putea gândi la o manifestaţie europeană promovată de CCEE, care să se desfăşoare în acelaşi timp în fiecare naţiune?

Părintele Duarte: Cred că acum propunerea pe care trebuie s-o luăm în mod serios este aceea pe care ne-a făcut-o Sfântul Părinte pentru a pregăti Întâlnirea Mondială a Familiilor. Aceasta va fi o mare manifestaţie. Nu este îndoială că, adesea, prin forţa circumstanţelor actuale şi a culturii anti-viaţă pe care unele grupuri încearcă s-o răspândească, se uită că familia este înainte de toate experienţa de bază din viaţa fiecărei persoane. Biserica dezvoltă o pastoraţie familiară care nu numai că trebuie să răspundă la dificultăţile culturale şi politice luptând pentru adevăr şi pentru bine, ci încearcă şi să amintească binele familiei promovând întâlniri şi sărbători, propunând grupuri de reflecţie şi de interschimb cultural şi spiritual, pregătindu-i pe logodnici pentru căsătorie, etc. În acest domeniu, de mulţi ani, există şi Întâlnirile Mondiale ale Familiilor cu Sfântul Părinte. În aceste întâlniri se unesc reflecţia, celebrarea festivă şi mărturia. Ce se pretinde să se facă prin aceste întâlniri? Că raţiunea şi credinţa sunt împreună în promovarea familiei ca un bine pentru umanitate. Pentru acest motiv va fi foarte important ca toţi în Europa să se mobilizeze pentru Întâlnirea Mondială a Familiilor care se va desfăşura la Milano între 30 mai - 3 iunie 2012. Faptul că anul acesta familia este în centrul reflecţiei Adunării plenare a CCEE este deja o pregătire în direcţia acestei mari întâlniri de la Milano.

(După Zenit, 29 septembrie 2010)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.