Ştiri lente într-o lume de "ştiri fast food"

Interviu luat profesorului de comunicaţii, părintele La Porte

În faţa recentelor scandaluri, în faţa unei culturi de fond care refuză valorile catolice şi în faţa unei structuri interne a Bisericii care cu greu ţine pasul cu lumea informaţiei, care lucrează 24 de ore din 24, cum ar trebui să se comporte comunicatorii din Biserică?

Părintele José María La Porte, profesor de comunicaţii sociale la Universitatea Pontificală "Sfânta Cruce", a organizat o conferinţă importantă pentru comunicatorii din Biserică, pe tema "Identitate şi dialog", care s-a desfăşurat la Roma la începutul lunii mai.

Agenţia Zenit la intervievat în legătură cu intervenţia lui de prezentare, în care a prezentat câteva propuneri pentru o nouă strategie a comunicării.

În prezentare dumneavoastră aţi făcut distincţie între "ştiri fast food" şi "ştiri slow food". Ne puteţi explica mai bine această distincţie?

Părintele La Porte: În această lume în care toţi vor informaţii tot mai mari, redescoperim timpul, pentru că ajungem să pierdem atât timp pentru a aduna ştirile fără să reuşim să înţelegem bine ce se întâmplă.

"Ştirile fast food" sunt utile în anumite privinţe. Distincţia se bazează pe modul în care faptele sunt prezentate şi interpretate de oameni. Dacă se vrea să se dea ştiri în acest mod, e nevoie de viteză, de argumente necomplicate, care să intre în titluri. Problema este că realitatea este complexă, mai ales cea din lumea globală.

Riscul este acela de a reacţiona în mod omogen în faţa ştirilor foarte diferite. Acestea sunt "ştirile fast food". Este un păcat pentru ziarişti deoarece în acest mod trec pe planul al doilea, aşa încât uneori titlurile nu sunt formulate de cel care a scris ştirile. Ziariştii ar merita respect mai mare pentru munca lor.

Eu cred că "ştirile fast food" pot ajuta la descoperirea esenţei jurnalismului şi a jurnaliştilor, deoarece oamenii vor să înţeleagă ce se întâmplă, să ştie de ce se întâmplă anumite lucruri, vor să cunoască natura problemelor, în timp ce multe mijloace de informare oferă nişte simple pilule de ştiri şi nu substanţa a ceea ce se întâmplă.

Cât priveşte Biserica, trebuie să dăm ştiri slow food. Ceva care să fie bogat în vitamine, în sens intelectual, şi care să poată ajuta pe oameni să gândească, să formeze opinii libere, să analizeze. Ştirile fast food ar putea să fie utile în unele contexte, dar nu în materie de valori sau de argumente care ce analize mult mai aprofundate.

Cred că adevărata problemă a jurnalismului de astăzi nu este Internetul. Adevărata problemă de astăzi este calitatea. Acesta este unul din motivele pentru care oamenii redescoperă calitatea prin intermediul blogurilor. Jurnaliştilor s-ar putea să nu le placă blogurile şi să spună: ce oferă blogurile şi nu oferă informaţia profesională? Blogurile oferă analize, opinii, fără teama de a spune "aceasta este o opinie". Şi faptul că blogurile atrag aşa de multe persoane este un semn al acestei calităţi, pentru că unele bloguri, deşi nu au o grafică îmbietoare, atrag datorită calităţii informaţiei.

Cum este posibil să se ofere "ştiri fast food" când publicul vrea reacţii imediate, sau când - de exemplu în caz de scandal - jurnaliştii vor imediat o conferinţă de presă?

Părintele La Porte: Rămânând pe această analogie, ştirile fast food sunt ca acel care vrea să mănânce imediat ce simte că-i este foame. Şi asta duce la obezitate. Ştirile fast food îngraşă intelectul cu informaţii banale şi inutile şi complică viziunea noastră despre realitate, deoarece ne induc să le considerăm ca informaţii prioritare.

Atunci când există un scandal, Biserica are nevoie să vorbească, să răspundă, şi efectiv în aceste cazuri timpul de răspuns este important. Pentru aceasta sistemul informativ al Bisericii trebuie să se adapteze. Dar în afară de răspunsul rapid este necesar să se facă trimitere la documentele cele mai substanţiale care explică ce face Biserica realmente. Acest lucru permite oamenilor să aibă ştiri slow food. Este important să ne amintim şi de consumatorii de ştiri slow food. Pentru aceasta trebuie să ne asigurăm că ştirile rapide, titlurile rapide, fac ca persoanele să aprofundeze şi să primească informaţii mai mari. Acum îţi ofer fast food pentru că asta ai nevoie, dar îşi spun şi că nu-ţi voi da fast food în toate zilele... data viitoare când vei avea interes faţă de o ştire vei lua din informaţii mai aprofundate.

Vă referiţi la ceva ca noul blog Vatican Information Service (VIS)?

Părintele La Porte: Acesta este un exemplu bun. Sau, când de exemplu se răspunde la o acuză precisă, dând şi documentaţie despre ceea ce face Biserica, despre numărul preoţilor acuzaţi, despre principalele măsuri luate de Biserică, despre raportul cu sistemul judiciar şi despre esenţa a ceea ce se întâmplă. Se răspunde, şi dacă informaţia este greşită trebuie spus acest lucru rapid, pentru a explica după aceea propria poziţie, şi dacă asta cere documentaţie, suntem în cadrul informaţiei slow food.

De exemplu, în cazurile de pedofilie avem de-a face cu victime, dar vorbim şi de morală sexuală. Avem impresia că această societate care acuză Biserica şi pe unii preoţi este aceeaşi societate care nu acordă multă atenţie aceloraşi probleme atunci când se întâmplă în alte contexte sociale. Desigur chiar şi un singur caz este mai mult decât suficient pentru Biserică, dar este interesant de notat cum, în modul în care se prezintă informaţia, se folosesc două greutăţi şi două măsuri.

Deci după părerea dumneavoastră, în cadrul scandalului despre abuzurile sexuale, comunicatorii din Biserică ar trebui să vorbească şi despre învăţăturile Bisericii despre sexualitate, care explică de ce aceste abuzuri sexuale sunt un păcat aşa de grav?

Părintele La Porte: Desigur. Pentru ce oamenii sunt aşa de contrariaţi de faptul că unii preoţi au comis aceste delicte? Pentru că ei cunosc învăţătura Bisericii despre sexualitate. Este o contradicţie că un păstor s-a comportat în mod aşa de imoral. Există o victimă, există un minor, cineva care are nevoie să fie ocrotit. Dacă se ignoră problema pentru că se crede că trebuie tutelat bunul nume al Bisericii se trădează adevărul, pentru că binele Bisericii începe cu binele persoanelor, că fiecare dintre ele este imagine a lui Dumnezeu. Ceva nu funcţionează când comunicaţiile au ca scop menţinerea bunei reputaţii. Nouă nu ne este teamă să primim critici, deoarece criticile ajută la cunoaşterea propriilor greşeli.

Dumneavoastră credeţi că scandalurile reprezintă o oportunitate pentru a reafirma învăţătura despre demnitatea persoanei umane, despre rolul preotului şi despre alte argumente legate de acestea?

Părintele La Porte: Da, şi chiar pentru a vedea capacitatea de răspuns a Bisericii: unii episcopi şi-au dat demisia. Dacă există o instituţie care răspunde cu adevărat la problemă, aceasta este Biserica Catolică. Poate că noi, membrii ai Bisericii, am fi putut răspunde mai bine; desigur, nu negăm că au existat greşeli. Este un moment de purificare, pentru a redefini şi a repropune figura preotului, şi faptul că acesta este Anul Sfintei Preoţii nu este numai o întâmplare. Tot ceea ce se întâmplă foloseşte pentru a ne reaminti că figura preotului cere un standard moral ridicat.

Propunerea dumneavoastră strategică a fost creată pentru comunicatorii din Biserică. E vorba de un răspuns legat de scandalurile despre abuzurile sexuale, sau de principii valabile în orice moment?

Părintele La Porte: Este o abordare valabilă în general pentru Biserică, deoarece cred că, dacă vrea Dumnezeu, scandalurile despre abuzurile sexuale vor trece şi toate victimele vor fi ajutate. Cred că este limitativ a crea o strategie pe termen lung numai pe baza unui aspect contingent care va fi depăşit în câteva luni sau un an. Trebuie să ne gândim la o propunere strategică; să creăm o hartă a valorilor care merg împotriva curentului şi a celor care sunt împărtăşite de societatea contemporană - de exemplu, caritatea, voluntariatul, frumuseţea liturgiei - şi apoi să găsim momentul potrivit pentru a le propune, pentru că nu este oportun a baza o întreagă strategie nouă pe valori care sunt contrastate în societate.

Cu toţii ştiu care este poziţia Bisericii despre eutanazie, cu toţii cunosc poziţia Bisericii cu privire la avort, şi aşa mai departe. Şi asta creează polemică. O polemică inevitabilă dacă mesajul trebuie să fie clar. Deci e vorba de a face să ajungă mesajul.

În acelaşi timp, cred că a vorbi despre valorile în mod obişnuit acceptate poate ajuta persoanele să privească şi mai departe. Dacă ar trebui să creez o hartă a acestor valori şi modul în care vreau să le propun, aş vedea, de exemplu, că anul 2011 va fi anul voluntariatului (conform Naţiunilor Unite). Aceasta va fi o bună oportunitate pentru a prezenta învăţătura şi experienţa Bisericii în acest domeniu, pentru că dacă există o instituţie care face atâta voluntariat, aceasta este Biserica.

Ce înţelegeţi prin strategie?

Părintele La Porte: Când vorbesc de strategie mă gândesc la diferite elemente. Identitatea este punctul de plecare: este necesar să avem o identitate specifică pentru a putea participa la un dialog public. Trebuie să se propună informaţii slow food, cu documentaţie şi idei. Atunci când se oferă date, documente şi fapte, oamenii răspund şi sunt în măsură să creeze o opinie în propriile comunităţi.

Al doilea punct este de a transpune priorităţile pastorale ale instituţiei sale în comunicare. Cu aceasta vreau să spun că dacă prioritatea unei dieceze este Ziua Mondială a Tineretului, cum ar trebui s-o traduc în comunicare în dieceză? Ce înseamnă voluntariat? Cum pot propune voluntariatul în toate şcolile catolice? Există multe oportunităţi.

Al treilea punct este să ne gândim cu să propunem elemente care pot să constituie ştiri interesante pentru mijloacele de informare.

Un alt punct este acela de a pregăti experţi care pot ajuta în traduceri. De exemplu, a fost efectuat un studiu în Spania cu privire la raportul dintre femeia însărcinată şi copil şi conţinuturile acestui studiu ar putea să fie traduse în imagini şi sunete.

Mergând pe urma conferinţei, ce intenţionaţi să faceţi în privinţa propunerilor dumneavoastră despre comunicare?

Părintele La Porte: Ideea este că cei 250 de comunicatori din Biserică, prezenţi la conferinţă şi provenind din toată lumea, pot să adopte şi să adapteze principiile la propriile situaţii locale, pentru că ţările pot să se diferenţieze mult unele de altele. Ideea mea este că aceste propuneri pot fi utilizate ca un cadru de referinţă - fiecare comunicator din Biserică se va putea întreba care sunt principiile de la care poate demara această strategie de comunicare.

(După Zenit, 20 mai 2010)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 18.