Precizări pastorale privind binecuvântarea anuală a familiilor în casele proprii

1. Binecuvântarea anuală a familiilor în casele proprii este o tradiţie veche şi preţioasă, pe care Biserica a înţeles-o ca expresie a grijii sale pastorale faţă de celula vitală a organismului său, "ecclesia domestica". Noul Ritual al binecuvântărilor o recomandă cu aceste cuvinte: "Ascultând de porunca lui Cristos, păstorii sufleteşti trebuie să socotească între cele mai importante îndatoriri pastorale şi pe aceea de a vizita familiile creştine şi de a le vesti pacea lui Cristos, care i-a îndemnat pe ucenicii săi: «În orice casă veţi intra, mai întâi să spuneţi: Pace acestei case» (Lc 10,5). Aşadar, parohii şi vicarii lor să-şi facă o datorie din obiceiul de a vizita în fiecare an familiile aflate în grija lor pastorală. Într-adevăr, este o ocazie preţioasă de exercitare a îndatoririi pastorale şi cu atât mai eficientă cu cât dă posibilitatea de a cunoaşte fiecare familie în parte" (Ritualul binecuvântărilor, nr. 68-69).

2. Respectând natura sa esenţială de rit, binecuvântarea anuală trebuie să se configureze pe cât posibil într-o întâlnire personală cu familia. Astfel, urmând o practică veche, preoţii intră în toate casele din parohiile lor ca să aducă familiilor binecuvântarea lui Dumnezeu şi, prin stropirea cu apă sfinţită, să le reamintească de Botezul cu apă, pe care l-au primit. Este o mică ceremonie, dar care are o mare semnificaţie pentru cel care ştie să privească dincolo de aparenţe, cu privirea credinţei. Dumnezeul care l-a eliberat pe poporul său din sclavia Egiptului, Dumnezeul care l-a înviat pe Isus din morţi, trece acum prin casele şi prin viaţa noastră, pentru a ne susţine în drumul obositor al eliberării atât de răul social, cât şi de cel personal.

3. Binecuvântarea anuală a familiilor este o ocazie potrivită de cunoaştere reciprocă între păstor şi credincioşi. Păstorii sufleteşti au posibilitatea să constate că, alături de bucurii, există atâtea alte cruci şi greutăţi fie cu privire la sănătate, fie cu privire la relaţiile dintre persoane. De asemenea, această vizită pastorală se poate transforma într-un moment potrivit pentru o vestire a evangheliei, pentru o trezire a vieţii de rugăciune şi a ascultării cuvântului lui Dumnezeu, pentru o solicitare la colaborare la viaţa comunităţii. Binecuvântarea anuală poate stimula apoi şi un moment de reflecţie comunitară asupra modului în care creştinii trăiesc împreună şi asupra obiectivelor ce privesc viitorul comunităţii parohiale. Mai presus de toate, binecuvântarea anuală a familiilor este pentru păstorii sufleteşti ocazia cea mai potrivită pentru a-i întâlni pe toţi membrii parohiei şi pentru a lua pulsul real al vieţii spirituale a locuitorilor din parohie.

4. Desigur, fiind vorba de binecuvântarea anuală a familiilor, se cere prezenţa membrilor ei. De aceea, aşa cum se citeşte în Ritualul binecuvântărilor, "nu trebuie făcută binecuvântarea caselor fără prezenţa celor care locuiesc în ele" (nr. 71). Oricât ar fi de importantă semnificaţia binecuvântării casei, ca loc în care trăiesc credincioşii botezaţi, Biserica înţelege să binecuvânteze persoanele care locuiesc acolo, mai mult decât locuinţa acelor persoane. "Orice binecuvântare este laudă adusă lui Dumnezeu şi rugăciune pentru a obţine darurile lui. În Cristos, creştinii sunt binecuvântaţi de Dumnezeu Tatăl «cu toată binecuvântarea spirituală» (Ef 1,3). De aceea, Biserica dă binecuvântarea, invocând numele lui Isus şi făcând de obicei semnul sfânt al crucii lui Cristos" (Catehismul Bisericii Catolice, 1671).

5. Cu toate acestea, nu putem ignora faptul că vechiul şi preţiosul rit al binecuvântării anuale a familiilor în casele proprii are de înfruntat astăzi noi provocări. De exemplu, faptul că în multe familii sunt membri care aparţin altor credinţe religioase; multe familii nu mai doresc binecuvântarea sau o consideră o obişnuinţă de la care nu se pot sustrage; în sfârşit, din cauza serviciului care, adesea, îi implică pe ambii soţi, locuinţele rămân adesea goale până la o oră târzie, sau rareori binecuvântarea este dată în prezenţa tuturor membrilor familiei.

6. În acest sens, pentru o acţiune pastorală unitară pe teritoriul diecezei noastre, dorim să facem următoarele precizări:
a) binecuvântarea anuală a familiilor în casele proprii se desfăşoară la începutul anului civil şi în proximitatea sărbătorii Botezului Domnului;
b) binecuvântarea familiilor într-o parohie se face de către păstorii sufleteşti cărora le-a fost încredinţată grija lor pastorală, respectiv parohul şi colaboratorii săi parohiali. Diaconii sau alţi preoţi pot ajuta în cazuri excepţionale şi cu acordul ordinariului;
c) binecuvântarea familiei se celebrează în fiecare casă în parte; totuşi, din motive pastorale şi pentru întărirea unităţii dintre familiile care trăiesc în aceeaşi casă ori în acelaşi loc, ea poate fi celebrată pentru mai multe familii, adunate într-un loc potrivit;
d) nu trebuie făcută binecuvântarea caselor fără prezenţa celor care locuiesc în ele;
e) ritul binecuvântării să fie celebrat conform Ritualului binecuvântărilor. Pentru rugăciunea de binecuvântare, celebrantul, păstrând întotdeauna părţile principale, şi anume citirea Cuvântului lui Dumnezeu şi rugăciunea de binecuvântare, va putea adapta diferitele părţi la particularităţile din familie şi loc, iar în desfăşurarea celebrării, se va referi cu iubire plină de zel la toţi cei de faţă, mai ales la copii, bătrâni şi bolnavi;
f) întrucât în dieceza noastră, binecuvântarea anuală a familiilor este asociată cu adunarea contribuţiei anuale a credincioşilor pentru susţinerea nevoilor Bisericii, să se evite impresia că binecuvântarea familiilor are drept scop adunarea contribuţiei;
g) programarea binecuvântării familiilor să fie făcută în aşa fel încât să se evite graba şi să se acorde timp suficient pentru discuţii cu membrii familiei.

Respectând aceste norme, conforme cu învăţătura Bisericii şi practicile noastre pastorale de veacuri, vom purta în casele credincioşilor bucuria lui Dumnezeu care binevoieşte a locui cu noi şi sfinţeşte casele şi viaţa noastră de zi cu zi.

Iaşi, 23 decembrie 2009

Cu mulţumire frăţească
şi cu binecuvântarea noastră arhierească

+ Petru Gherghel,
episcop de Iaşi
 

lecturi: 72.