Târgu Frumos: Două evenimente vincenţiene

Ziua de sâmbăta, 24 octombrie 2009, a însemnat pentru comunitatea din Târgu Frumos, judeţul Iaşi, bucuria celebrării a două momente de har şi de binecuvântare: organizarea de către Conferinţa "Sf. Anton de Padova" a întâlnirii de toamnă a preşedinţilor conferinţelor grupei I, din cadrul Uniunii Asociaţilor Caritative "Sf. Vincenţiu de Paul" din România, şi aşezarea statuii sfinţite a sfintei Fecioare Maria de la Lourdes în noua grotă amenajată lângă biserica parohială.

Cele două momente au fost binecuvântate de prezenţa PS Petru Gherghel.

Programul întâlnirii celor 15 preşedinţi ai conferinţelor sau a delegaţilor acestora a fost coordonat de prof. Eva Maria Peter, preşedintele naţional al Uniunii Asociaţilor Caritative "Sf. Vincenţiu de Paul" din România.

Au participat conferinţele din Arhidieceza de Bucureşti (Bucureşti-5, Târgovişte, Câmpulung Muscel, Drobeta-Turnu Severin) şi din Dieceza de Iaşi (Iaşi-2, Tomeşti, Bălţaţi, Adjudeni, Târgu Frumos, Oneşti).

După rugăciunea de dimineaţa şi recitarea Laudelor, lucrările întâlnirii au continuat cu două scurte consideraţii, prima prezentă de pr. paroh Iulian-Eugen Kropp, privind figura Mons. Vladimir Ghika (1873-1954), preot al lui Cristos şi apostol al carităţii, exemplu de slujire pentru "Anul Sfintei Preoţii".

A doua consideraţi, prilejuită de comemorarea anului jubiliar vincenţian - aniversarea a 350 de ani (1660-2010) de la moartea fondatorilor familiilor vincenţiene -, având titlu "Să ne amintim de sf. Vincenţiu de Paul şi de sf. Louise de Marillac, doi mari profeţi ai carităţii", a fost prezentată de Adrian Petruţ. Prezentarea temei a arătat provocările timpului prezent, pentru familia vincenţiană, având în vedere că lumea de azi a dat naştere la noi forme de sărăcie, noi figuri ale săracilor.

A urmat apoi deschiderea lucrărilor întâlnirii cu prezentările de activitate a fiecărei conferinţe pe anul 2009 şi a proiectelor pentru anul jubiliar 2010.

Prof. Eva Maria Peter, preşedintele Uniuni Asociaţiilor Caritative "Sf. Vincenţiu de Paul", a prezentat Proiectul "Mobilitate europeană", referindu-se la schimbul de experienţă cu alte conferinţe din Europa.

Participarea Preasfinţitului Petru Gherghel, episcopul Diecezei de Iaşi, a constituit un moment de bucurie atât pentru participanţii la întâlnire, cât şi pentru comunitate.

Liturghia solemnă a adunat la masa altarului, alături de Preasfinţitul Petru, o parte a îndrumătorilor spirituali ai conferinţelor.

Cuvintele Preasfinţitului au întărit speranţa noastră că slujirea vincenţiană este un dar pentru Biserică şi pentru lume, după exemplul sfântului Vicenţiu de Paul.

Vincenţienii au animat întreaga Liturghie prin cântările special alese pentru acest moment, prin citirea lecturilor şi prezentarea darurilor.

Fiindcă luna octombrie este o lună mariană, după sfânta Liturghie a urmat sfinţirea noii grote şi a statuii sfintei Fecioare Maria de la Lourdes. Din iniţiativa părintelui paroh Iulian Kropp, grota se află amenajată în curtea Bisericii şi va fi loc un de reculegere pentru toţi aceia care o cinstesc pe preacurata Fecioară Maria.

Întâlnirea s-a încheiat cu o agapă frăţească, iar pentru doritori s-a organizat o interesantă excursie culturală în zona arheologică a Cucutenilor.

Adrian Petruţ

* * *

Viaţa Monseniorul Vladimir Ghika - pe scurt

Născut în ziua de Crăciun a anului 1873 la Constantinopol (astăzi Istanbul-Turcia), a fost nepotul ultimului domnitor al Moldovei, principele Grigore V. Ghika Vodă (1849-1856), fiul lui Ioan Ghika (general de divizie, ministru plenipotenţiar) şi al Alexandrinei Moret de Blaremberg (descendentă a lui Henric al IV-lea, regele Franţei).

A avut patru fraţi şi o soră: Grigore - care a murit la o vârstă fragedă, Alexandru, Gheorghe şi Ella - morţi şi ei de tineri, şi Dimitrie (1875-1967).

A fost botezat şi miruit ortodox, mama sa fiind o credincioasă foarte ataşată de Biserica Ortodoxă, tatăl său fiind în acea perioadă ministru plenipotenţiar al României în Turcia.

În anul 1878 este trimis la şcoală în Franţa, la Toulouse, şi va fi lăsat în grija unei familii protestante, în ceea ce priveşte educaţia şi practica religioasă, deoarece în zonă nu exista nici o biserică ortodoxă. Va termina şcoala în anul 1895, după care va urma, la Paris, Facultatea de Ştiinţe Politice. În paralel, va frecventa cursuri de medicină, botanică, artă, litere, filozofie, istorie şi drept.

Se întoarce în România, din cauza anghinei pectorale, unde îşi va continua studiile până în 1898, când merge la Roma pentru a urma Facultatea de Filosofie-Teologie, a dominicanilor, Angelicum, în Roma. Aceasta este perioada (1902) când, după un misterios discernământ, pentru a fi "şi mai ortodox", face profesiunea de credinţă catolică, spre stupoarea mamei sale care rămâne contrară deciziei fiului său, până la moarte.

Dorea să devină preot sau călugăr, însă papa Pius al X-lea l-a sfătuit să renunţe la idee, măcar pentru o perioadă, şi să se dedice apostolatului ca laic. Şi-a desfăşurat activitatea extraordinară în toată lumea: la Bucureşti, Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sidney, Buenos Aires... Mai târziu, în glumă, papa Pius al XI-lea îl va numi "marele vagabond apostolic". Devine astfel, unul din pionierii apostolatului laical.

Întors în ţară, se dedică operelor de caritate şi deschide primul dispensar gratuit "Bethleem Mariae", la Bucureşti, pune bazele marelui spital şi sanatoriu "Sf. Vincenţiu de Paul", înfiinţând astfel, primul spital gratuit din România şi prima ambulanţă, fiind fondatorul primei opere catolice de caritate din România.

În timpul Primului Război Mondial s-a ocupat de misiuni diplomatice, de victimele cutremurului de la Avezzano, de tuberculoşii aflaţi în ospiciul din Roma, de răniţii de război, trecând de la ambientele diplomatice la cele populare cu o naturaleţe surprinzătoare.

La 7 octombrie 1923, este sfinţit preot la Paris de către cardinalul Dubois, arhiepiscopul locului; îşi va desfăşura ministerul sacerdotal în Franţa, până în 1939. Deoarece inima îi era în România, cere, de la papa, privilegiul de a putea celebra în cele două rituri: latin şi bizantin, privilegiu care i se acordă la scurt timp după hirotonire, devenind astfel primul preot român biritual.

I se încredinţează o parohie într-o mahala sărăcăcioasă şi periculoasă a Parisului, Villejuif, unde se dăruieşte schimbând din temelii spiritul cartierului. În 1930, când se îmbolnăveşte, se retrage şi este numit Rector al "Bisericii străinilor", din Paris.

În 1924, întemeiază o societate auxiliară de misiuni, "Opera Fraţilor şi Surorilor Sf. Ioan" şi cumpără o clădire dezafectată a unei foste închisori pentru femei (unde cu secole în urmă fusese o mănăstire) în acest scop; din motive financiare se va vinde şi membri se vor dispersa.

La 13 mai 1931, este numit de papa protonotar apostolic. Ezită să primească această numire, deoarece la intrarea în rândul clericilor făcuse votul de a nu accepta niciodată demnităţi ecleziastice. O primeşte totuşi, făcând observaţia că "nimic nu se va schimba în felul meu de viaţă, va fi doar o panglică îngustă adăugată la reverendă."

La 3 august 1939, se întoarce în România unde îl surprinde Cel de-al doilea Război Mondial. Refuză să părăsească România, pentru a fi alături de săraci şi bolnavi, să-i poată ajuta şi încuraja, rămânând, pentru acelaşi motiv, în Bucureşti, când vor începe bombardamentele aliate.

După venirea la putere a ciumei roşii comuniste, refuză, de asemenea, să plece cu trenul regal, pentru aceleaşi motive. Este arestat, la 18 noiembrie 1952, sub acuzaţia de "înaltă trădare" şi întemniţat la Jilava unde este ameninţat, bătut până la sânge, torturat. Un an mai târziu are loc procesul, iar la 16 mai 1954, trece la cele veşnice datorită tratamentului inuman la care a fost supus.

A fost preot, confesor, director spiritual, conferenţiar, om de ştiinţă, diplomat activitatea lui desfăşurându-se în toate mediile, de la capetele încoronate, şefi de state, politicieni, filozofi, artişti, scriitori şi teologi, până la anarhişti, ocultişti, homosexuali şi prostituate.

A fost un promotor în multe domenii, activitatea sa a depăşind graniţele confesionale şi spiritul timpului, fiind un adevărat precursor al ecumenismului.

după www.vladimirghika.ro

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 24 octombrie: Târgu Frumos: Două evenimente vincenţiene

lecturi: 14.