Ars: Mesajul papei la reculegerea sacerdotală internaţională

Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea a adresat la 28 septembrie 2009 un videomesaj participanţilor la reculegerea sacerdotală internaţională, desfăşurată la Ars în perioada 27 septembrie - 3 octombrie 2009.

Iubiţi fraţi întru Preoţie,

Aşa cum puteţi să vă imaginaţi cu uşurinţă, aş fi fost extrem de fericit să pot fi cu voi la această reculegere sacerdotală internaţională cu tema: "Bucuria preotului consacrat pentru mântuirea lumii". Participaţi în număr mare şi beneficiaţi de învăţăturile cardinalului Christoph Schönborn. Îi salut cordial şi pe ceilalţi predicatori şi pe episcopul de Belley-Ars, Mons. Guy-Marie Bagnard. Trebuie să mă mulţumesc cu adresarea acestui video mesaj, dar credeţi-mă, prin aceste puţine cuvinte vorbesc fiecăruia dintre voi în modul cel mai personal posibil, deoarece, aşa cum spune sfântul Paul: "Vă am în inima mea pe voi toţi care luaţi parte, împreună cu mine, la acelaşi har" (Fil 1,7).

Sfântul Ioan Maria Vianney sublinia rolul indispensabil al preotului atunci când spunea: "Un păstor bun, un păstor după inima lui Dumnezeu, aceasta este cea mai mare comoară pe care bunul Dumnezeu o poate acorda unei parohii şi unul din cele mai preţioase daruri ale milostivirii divine" (Il curato d'Ars, Pensieri, prezentat de abatele Bernard Nodet, Desclée de Brouwer, Foi Vivante, 2000, pag. 101). În acest An al Sfintei Preoţii suntem chemaţi cu toţii să explorăm şi să redescoperim măreţia sacramentului care ne-a configurat pentru totdeauna lui Cristos Marele Preot şi care ne-a "consacrat în adevăr" (In 17,19) pe toţi.

Ales dintre oameni, preotul rămâne unul dintre ei şi este chemat să-i slujească dăruindu-le viaţa lui Dumnezeu. El "continuă lucrarea de răscumpărare pe pământ" (Nodet, pag. 98). Vocaţia noastră sacerdotală este o comoară pe care o păstrăm în vase de lut (cf. 2Cor 4,7). Sfântul Paul a exprimat în mod fericit distanţa infinită care există între vocaţia noastră şi sărăcia răspunsurilor pe care le putem da lui Dumnezeu. Din acest punct de vedere există o legătură secretă care uneşte Anul Paulin şi Anul Sfintei Preoţii. Noi mai auzim şi păstrăm în adâncul inimii noastre exclamaţia emoţionantă şi încrezătoare a apostolului care spune: "Atunci când sunt slab, atunci sunt puternic" (2Cor 12,10). Conştiinţa acestei slăbiciuni deschide spre intimitatea lui Dumnezeu care dă forţă şi bucurie. Cu cât preotul va persevera mai mult în prietenia lui Dumnezeu, cu atât va continua mai mult lucrarea Răscumpărătorului pe pământ (cf. Nodet, pag. 98). Preotul nu este pentru el însuşi, ci pentru toţi (cf. Nodet, pag. 100).

Aceasta este una din cele mai mari provocări ale timpului nostru. Preotul, desigur om al Cuvântului divin şi al sacrului, trebuie să fie astăzi mai mult ca oricând om al bucuriei şi al speranţei. Oamenilor care nu pot să conceapă că Dumnezeu este pură iubire, el va spune mereu că viaţa merită să fie trăită şi că Cristos îi dă tot sensul ei pentru că el îi iubeşte pe oameni, pe toţi oamenii. Religia parohului de Ars este o religie a fericirii, nu o căutare morboasă a mortificării, aşa cum s-a crezut uneori: "Fericirea noastră este prea mare; nu, nu, nu vom înţelege niciodată asta" (Nodet, pag. 110), spunea el. Sau iarăşi: "Atunci când suntem pe drum şi vedem o clopotniţă, această vedere trebuie să facă să bată inima noastră aşa cum vederea casei în care locuieşte iubitul ei face să bată inima logodnicei" (Ibidem). Doresc să salut aici cu afecţiune deosebită pe cei dintre voi care se îngrijesc de multe biserici şi care se străduiesc fără limite pentru a menţine viaţa sacramentală în diferitele lor comunităţi. Recunoştinţa Bisericii faţă de voi toţi este imensă! Nu vă descurajaţi, ci continuaţi să vă rugaţi şi să îndemnaţi la rugăciune pentru ca mulţi tineri să accepte să răspundă la chemarea lui Cristos care nu încetează să voiască să mărească numărul apostolilor săi pentru a secera ogoarele sale.

Iubiţi preoţi, gândiţi-vă şi la marea diversitate a slujirilor pe care le exercitaţi în slujba Bisericii. Gândiţi-vă la marele număr de Liturghii pe care le-aţi celebrat sau pe care le veţi celebra, aducându-l de fiecare dată pe Cristos prezent realmente pe altar. Gândiţi-vă la nenumăratele dezlegări pe care le-aţi dat sau le veţi da, permiţând unui păcătos să se lase răscumpărat. Percepeţi atunci rodnicia infinită a sacramentului Preoţiei. Mâinile voastre, buzele voastre, au devenit, pentru o clipă, mâinile şi buzele lui Dumnezeu. Îl purtaţi pe Cristos în voi; prin har, aţi intrat în Preasfânta Treime. Aşa cum spunea sfântul paroh: "Dacă s-ar avea credinţa, s-ar vedea Dumnezeu ascuns în preot ca o lumină în spatele unui geam, ca un vin amestecat cu apă" (Nodet, pag. 97). Această consideraţie trebuie să ducă la armonizarea relaţiilor dintre preoţi cu scopul de a realiza acea comunitate sacerdotală la care invita sfântul Petru (cf. 1Pt 2,9) pentru a construi trupul lui Cristos şi a vă construi în iubire (cf. Ef 4,11-16).

Preotul este omul viitorului: este cel care a luat în serios cuvintele lui Paul: "Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi cele de sus" (Col 3,1). Ceea ce face pe pământ face parte din mijloacele orânduite spre scopul ultim. Liturghia este acel punct unic de unire dintre mijloc şi scop, pentru că ne permite deja să contemplăm, sub speciile umile ale pâinii şi vinului, trupul şi sângele Celui pe care-l vom adora pentru veşnicie. Frazele simple şi intense ale sfântului paroh despre Euharistie ne ajută să percepem mai bine bogăţia acestui moment unic al zilei în care trăim un faţă în faţă dătător de viaţă pentru noi înşine şi pentru fiecare dintre credincioşi. "Fericirea care există în a celebra Liturghia se va înţelege numai în cer", scria el (Nodet, pag. 104).

Vă încurajez deci să întăriţi credinţa voastră şi pe cea a credincioşilor în sacramentul pe care-l celebraţi şi care este izvorul bucuriei adevărate. Sfântul din Ars scria: "Preotul trebuie să simtă aceeaşi bucurie (a apostolilor) văzându-l pe Domnul nostru pe care-l ţine în mâini" (Ibidem).

Mulţumind pentru ceea ce sunteţi şi ceea ce faceţi, vă repet: "Nimic nu va înlocui niciodată slujirea preoţilor în viaţa Bisericii!" (Omilia în timpul Liturghiei din 13 septembrie 2008 la Explanade des Invalides, Paris). Martorii vii ai puterii lui Dumnezeu în acţiune în slăbiciunea oamenilor, consacraţi pentru mântuirea lumii, dragii mei fraţi, aţi fost aleşi de Cristos însuşi cu scopul de a fi, graţie lui, sare a pământului şi lumină a lumii. Fie ca, în timpul acestei reculegeri spirituale, să puteţi experimenta în mod profund Intimul indescriptibil (Sfântul Augustin, Confesiuni, III, 6, 11, va 13) pentru a fi perfect uniţi cu Cristos cu scopul de a vesti iubirea lui în jurul vostru şi de a fi total angajaţi în slujba sfinţirii tuturor membrilor poporului lui Dumnezeu! Încredinţându-vă Fecioarei Maria, Mama lui Cristos şi a preoţilor, vă împart vouă tuturor binecuvântarea mea apostolică.

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 20.