Iaşi (ITRC): Prima serie de cursuri de formare permanentă a preoţilor

S-a încheiat, la 11 septembrie 2009, prima dintre cele trei serii de cursuri de formare permanentă pe care Episcopia Romano-Catolică de Iaşi le propune anual preoţilor angajaţi în activitatea pastorală din dieceză, alternativ cu exerciţiile spirituale.

Gazda întâlnirii a fost Alma Mater Iassiensis, Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi, Seminarul unde au crescut şi s-au format preoţii diecezei. Zilele petrecute împreună, temele meditate în cadrul conferinţelor şi detaliile dezbătute la forum au constituit momente de intensă trăire spirituală şi de sporire a comuniunii frăţeşti.

În perioada 14-18, respectiv 21-25 septembrie 2009, sunt aşteptaţi şi preoţii din celelalte două serii.

Redăm în continuare câteva impresii luate la cald câtorva dintre preoţii participanţi la cursuri.

• Cu ce sentimente şi cu ce aşteptări v-aţi îndreptat spre Seminarul din Iaşi în care aţi studiat şi v-aţi pregătit pentru sfânta Preoţie cu mult timp în urmă?

"M-am îndreptat spre Seminarul din Iaşi cu sentimente de bucurie deoarece i-am revăzut pe colegii mei şi am petrecut acest timp împreună cu vechii prieteni". (pr. Eugen Diac)

"Am venit cu bucuria retrăirii sentimentelor frumoase din timpul Seminarului, cu amintirea superiorilor şi a reîntâlnirii cu ceilalţi preoţi". (pr. Iosif Doboş)

• Ce momente v-au plăcut mai mult în perioada 7-11 septembrie?

"Am fost foarte mulţumit de toate conferinţele; au fost bine pregătite şi prezentate. Felicitări! Am retrăit momente plăcute în Seminarul nostru şi m-am bucurat. Am avut ocazia să meditez asupra unei teme atât de importante pentru «Anul sfintei Preoţii», avându-l ca model pe sfântul Ioan Maria Vianney. Au fost adevărate zile de reculegere. Sincere mulţumiri". (pr. Isidor Mocanu)

"Mi-au plăcut toate momentele pentru că fiecare a avut ceva specific. Am venit pregătit pentru toate aceste momente spirituale, teologice şi pastorale. Cele adunate le vom pune în practică în parohii. Fiecare comunitate are nevoie de astfel de momente". (pr. Iulian Kropp)

• Aţi învăţat ceva nou în perioada cursurilor de formare permanentă? Ce anume?

"Noutatea a fost faptul că tot ce am învăţat pe parcursul anilor de seminar, dar şi în anii de preoţie, a fost prezentat aici într-o formă sintetică şi coerentă, cu focalizarea evidentă spre sfânta Preoţie. Apoi, dincolo de importanţa conferinţelor, cu tematici aparţinând câmpului pastoral, moral sau dogmatic, prin faptul că preoţii au dialogat în timpul forumurilor şi al pauzelor s-a realizat legătura dintre aceste domenii diverse şi totuşi convergente". (pr. Pavel Chelaru)

• Au avut un efect benefic aceste zile de formare permanentă?

"Simplul fapt de a sta împreună pentru câteva zile înseamnă să te îmbogăţeşti, ascultând şi primind ce ţi se vorbeşte, iar conţinutul vorbirii ne-a vizat pe toţi. Personal, mi-am dat seama că în munca mea pastorală trebuie să mă simt unit cu confraţii mei, pe care aici i-am cunoscut mai bine. Un lucru vreau să mi-l păstrez ca de maximă importanţă: revărsarea vieţii interioare sub orice formă ar fi ea este astăzi un tip eficace de evanghelizare.
Faptul că am putut vorbi între noi, că ne-am comunicat diverse experienţe, că ne-am rugat împreună în faţa sfântului sacrament, în capela Seminarului nostru, a făcut să crească în mine sentimentul apartenenţei la o familie sacerdotală mare şi al importanţei pe care o avem noi preoţii doar în măsura în care se vede că Isus lucrează în noi". (pr. Cristian Diac)

"Bineînţeles că au un efect benefic:
-în primul rând, întâlnirea cu Preasfinţitul este un moment îmbucurător, mai ales pentru preoţii care au mai rar această ocazie
-fraternitatea dintre preoţi
-schimbul de experienţă între generaţii
-dispariţia unor asperităţi create între membrii unor generaţii diferite
-ocazia de a rememora eroismul înaintaşilor noştri preoţi şi de a ne reînnoi curajul datorită acestor martori eroi
-trăirea în iubirea fraternă". (pr. Blaj Ciril)

• Ce le recomandaţi preoţilor mai tineri care în săptămânile următoare vor păşi pragul Seminarului pentru a beneficia de aceleaşi cursuri formative?

"Să ştie că, venind la Seminar, de fapt, ei răspund la o chemare pe care le-o adresează Isus, aceea de a veni după el, Seminarul fiind şcoala în care Isus continuă să-i întâlnească pe colaboratori săi şi să-i trimită în ogorul său.
În Seminar există un tabernacol unde Isus aşteaptă, dar mai ales există o cruce de pe care Cristos vorbeşte şi de unde Cristos le exprimă tuturor bucuria că sunt lângă el". (Ep. Petru Gherghel)

"Le recomand preoţilor care vor participa la aceste cursuri de formare permanentă să se deschidă şi să vorbească despre problemele cu care se confruntă sau pe care le-au întâlnit la alţii. Apoi, îi îndemn ca în faţa propriilor slăbiciuni să nu se închidă în ei înşişi şi să se încreadă în Domnul care i-a chemat şi în capacitatea de înţelegere a preoţilor cu experienţă. În ultimul rând, îi sfătuiesc să fie cât mai dinamici în slujire şi fără rezerve în dăruire". (pr. Gheorghe Cojocaru)

• Care sunt perspectivele de viitor pentru preotul romano-catolic din Dieceza de Iaşi?

"Aş putea spune că mai întâi trebuie să ne întrebăm care ar trebui sa fie preocupările preoţilor din Dieceza de Iaşi, şi anume să fie alături de poporul credincios din această binecuvântată Dieceză, care trece prin numeroase transformări. În lumina acestor preocupări se înscriu şi perspectivele de viitor ale preoţilor din Dieceza de Iaşi.
La timpuri noi, trebuie să fie şi soluţii noi, programe reînnoite, dar aceeaşi iubire şi acelaşi zel.
Perspectivele preoţilor din Dieceza de Iaşi vor fi cu adevărat pozitive şi binecuvântate atâta timp cât ei nu vor uita alegerea şi identitatea lor. Numai aşa, Cristos va fi prezent, prin ei, între oameni". (Ep. Petru Gherghel)

A consemnat pr. Ştefan Lupu

* * *

Hai acasă!

S-a încheiat primul curs de formare permanentă din Anul Preoţiei pentru preoţii Diecezei de Iaşi. În această primă serie, majoritatea preoţilor aveau vârsta cuprinsă între 50 şi 84 de ani. Decanul de vârstă prezent la cursuri a fost părintele Ioan Caităr. Conferinţele au fost prezentate de şase părinţi profesori de la Seminarul nostru şi de PS Petru Gherghel, oglindind prin tematica aleasă structura formării sacerdotale de bază: orientarea preotului în lumea în care trăieşte, printr-o conferinţă filozofică, şi reaprinderea iubirii darului preoţiei (cf. 2Tim 1,6) prin consideraţii teologice cu profil biblic, dogmatic, moral, spiritual şi pastoral. Foarte gustate au fost momentele petrecute în comun la masă, în capelă, în pauză sau în amfiteatru vizionând filme religioase. S-a făcut deseori referire la sfântul Ioan Maria Vianney şi, în lumina exemplului şi învăţăturii sale, s-a subliniat că succesul apostolatului unui preot depinde mult de viaţa lui spirituală.

Stând împreună cu preoţi colegi sau mai mari decât mine, am evocat formatorii pe care i-am avut în Seminar, clădirile, sărbătorile importante, isprăvile noastre reuşite sau nereuşite, dar mai ales clipele de neuitat din capelă. Din discuţiile avute, am înţeles că întâlnirea a fost o surpriză plăcută; unora le-a dărâmat zidul prejudecăţilor legate de Seminar, fiind remarcată atmosfera frăţească şi prietenoasă din casă, precum şi condiţiile decente de cazare şi masă; altora le-a întărit convingerea că Seminarul este locul în care s-au format ca oameni şi preoţi, locul în care au întemeiat relaţii şi prietenii ce durează încă. De aceea, îmi vine să spun că, la început de septembrie 2009, peste Seminarul din Iaşi a coborât un nou suflu al iubirii.

Fără îndoială că au fost şi mici neajunsuri: într-o cameră nu s-a stins un bec toată noaptea, într-o baie nu a curs apa de la chiuvetă, într-un alt loc priza din perete a ieşit cu tot cu suportul ei de plastic, iar în timpul de odihnă, ziua sau noaptea, nu se auzeau melodiile telefoanelor mobile, ci sforăitul vecinilor de cameră sau apartament. Dar toate au fost trecute cu vederea sau suportate cu răbdare, fiindcă preoţii veniţi la cursuri au înţeles că, de fapt, s-au întors la ei acasă printre fraţii lor mai mici sau mai mari.

Am avut parte de zile de har, de plăcută aducere aminte şi de reînnoire a încrederii în viitorul pregătit de Providenţă. Am văzut preoţi fericiţi, senini, zâmbitori, deşi pe unii dintre ei i-am ajutat cu ceva timp în urmă să găsească un doctor bun pe la spitalele din Iaşi. În fine, acest gen de întâlniri sacerdotale necesită multe eforturi, dar se merită, pentru că ne apropie mai mult unii de alţii, de episcop, ajutându-ne să gustăm mai intens "dulcea prietenie" cu Isus pentru care noi ne-am consacrat întreaga viaţă.

Pr. prof. dr. Wilhelm Dancă, rector

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 7-11 septembrie: Iaşi (ITRC): Prima serie de cursuri de formare permanentă a preoţilor

lecturi: 21.