Buhoci: Invitaţie la sfinţirea bisericii

Consacrarea altarului şi sfinţirea bisericii cu hramul "Sfântul Francisc din Asissi" din Buhoci, filială a Parohiei Bijghir, vor avea loc duminică, 16 august 2009, la ora 17.30. Sfânta Liturghie va fi prezidată de PS Petru Gherghel.

Comunitatea catolică din Buhoci este alcătuită din 117 familii cu 384 de suflete. Originea acestor locuitori catolici, din cele scrise şi transmise prin viu grai, nu este de dată prea îndepărtată în istorie. Prin anul 1802 creştinii catolici s-au stabilit la Buhoci prin căsătorie venind din părţile satelor Ungureni, Gioseni, Luizi-Călugăra, din Ardeal sosind cu turme de oi în lunca Siretului: toţi s-au dezvoltat în această zonă. Se aminteşte că satul purta numele de Cerbul, după existenţa acestui animal frumos în pădurile ce-l înconjoară. Localitatea a fost închinată dintru început de domnitorul Moldovei mănăstirii Trei Ierarhi din Iaşi, iar în 1864, pe timpul lui Al.I. Cuza, a devenit liberă.

Prima biserică catolică a fost construită pe un deal, prin anul 1840, din bârne de lemn, iar locul altarului a rămas de neuitat printr-o cruce înălţată mai recent şi două morminte ce se află în apropiere de familia Gheorghe Fita.

A doua biserică a fost înălţată mai jos, spre vale, unde credincioşii au ridicat spre amintire o troiţă în cinstea sfântului Anton; cei mai în vârstă au fost încreştinaţi în această biserică, iar sfânta Liturghie şi sacramentele s-au săvârşit cu multă pietate pentru mulţi timp de 50 de ani. Locul se numeşte la Săftina sau familia Gal.

A treia biserică s-a amplasat lângă drumul judeţean 252 şi a fost vizitată de episcopul Mihai Robu în octombrie 1936 recomandându-se demolarea, pentru că prezenta un mare pericol de prăbuşire, fiind executată fără proiect şi specialişti în construcţie şi arhitectură.

A patra biserică este cea actuală, terminată după Cel de-al Doilea Război Mondial şi refăcută în urma cutremurului din noiembrie 1940. Începuturile acestei biserici au la origine anul 1937.

Dacă strămoşii localităţii au primit din partea stăpânirii Moldovei sau a boierilor amplasamente pentru biserică sau cimitir pe dealuri sau locuri neproductive, cât şi teama de inundaţiile Siretului, timpurile veacului XX au adus modificări mari şi o gândire mai evoluată.

Terenul prezentei biserici a fost donaţia unei familii generoase - Iojă Pătraşcu - făcând accesul la biserică pentru bătrâni şi tineri mult mai uşor, deşi albia Siretului în vechime a fost după cum se vede până la gardul de jos - partea de sud, iar noul cimitir s-a rânduit în apropierea bisericii actuale prin bunăvoinţa C.A.P. local.

Până în anul 1968 asistenţa spirituală a fost asigurată de Parohia Prăjeşti, care număra 13 sate, unde preoţii împlineau apostolatul atât de întins şi de obositor. Din 1968 comunitatea catolică din Buhoci este filială a Parohiei Bijghir.

În curtea bisericii se află o grotă construită în cinstea sfintei Fecioare Maria, unde se poate celebra sfânta Liturghie în diferite solemnităţi şi sărbători, atunci când participarea credincioşilor este mai numeroasă. Această grotă a fost realizată cu sprijinul unor români şi a unui episcop din Italia ce au contribuit în proporţie de 80%, precum şi cu sprijinul comunităţii din Buhoci. La 24 august 2008 a avut loc sfinţirea acestei grote de către PS Aurel Percă, în cadrul unei celebrări liturgice, la care au participat preoţi, precum şi numeroşi credincioşi.

Acum au sosit momente prielnice pentru ca biserica din Buhoci să fie înfrumuseţată printr-o renovare generală, atât în interior cât şi în exterior, în cele mai mici amănunte. Toate lucrările au luat sfârşit şi acum bucuria este mare pentru întreaga comunitate, pregătindu-se şi aşteptând sfinţirea bisericii şi consacrarea altarului, având ca patron pe sfântul Francisc de Assisi.

Vă aşteptăm cu mare bucurie, ca împreună să mulţumim Domnului pentru buna reuşită a lucrărilor şi spre a fi recunoscători celor care au oferit trudă, timp şi sacrificii cu generozitate în scopul înfrumuseţării bisericii din Buhoci.

Pr. Vasile Rediu, decan
 

lecturi: 20.