Sagna: Campus misionar

În Parohia Sagna s-a desfăşurat campusul misionar pentru familii, în perioada 26 iulie - 2 august 2009. Preoţilor din parohie li s-au alăturat pr. Claudiu Iştoc, directorul Centrului Diecezan Misionar, pr. Isidor Mârţ şi mai multe surori din patru congregaţii care activează pe teritoriul Diecezei de Iaşi.

Este deja un lucru obişnuit pentru majoritatea parohiilor diecezei noastre ca în perioada estivală să organizeze prin proiecte pastorale organizate sau spontane campusuri sau activităţi care să antreneze atât pe copii, cât şi pe tineri sub diferite titluri şi provocări ale Cuvântului lui Dumnezeu spre a le oferi printr-o pregătire atentă sociativă şi spirituală elemente necesare unei vieţi mature în Cristos şi Biserică.

Ceva inedit s-a petrecut la Sagna. Axa atenţiei noastre, de obicei, se îndreaptă către copii şi tineri, dar exemplele ce le stau la dispoziţia alegerii lor sunt părinţii şi membrii mai mari ai familiilor lor. Astfel că după campusul organizat pentru copii în perioada 8-12 iulie şi cu tinerii animatori din Organizaţia Tinerilor desfăşurat la Trebeş în perioada 18-24 iulie, am descoperit multe carenţe pe care în mod obişnuit nu le putem suplini în totalitate noi.

Familiile parohiei noastre s-au remarcat mult în cadrul Diecezei de Iaşi mai cu seamă prin generozitatea ei privind susţinerea misiunilor şi misionarilor din Africa. Altfel spus nota misionară pe care şi-a dobândi-o "găzduind" şi hrănind prin sprijinul financiar peste 300 de copii din Kenya.

Plecând de la această latură a misiunii fiecărui creştin şi comunitate în parte, a generozităţii, în acest an am dorit ca pe parcursul unei săptămâni ajutaţi şi de concursul Surorilor Sărace ale Sf. Iosif de la Roman, să putem deschide prin rugăciune şi reflecţii familiare, o mai mare dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, trăirea propriei misiuni: de a-l mărturisi pe Cristos, Marele Preot - mijlocitor unic între Dumnezeu şi oameni.

Prin misiune se înţelege acel efort însoţit de iubire pe care Biserica întreagă îl face pentru a duce anunţul Evangheliei la toţi oamenii, pornind din propria familie şi exteriorizând acest mesaj apoi faţă de toţi.

S-au constituit opt grupe şi la anumite ore ale zilei pe lângă programul liturgic erau vizitele în familii. Fiecare membru al grupului avea rolul său. După citirea unui scurt fragment din sfânta Scriptură urma un moment de rugăciune, apoi un dialog despre familie şi se încheia cu o cântare.

Un lucru deosebit de interesant că aproximativ toţi erau la curent cu criza care stăpâneşte lumea, dar nu criza financiară a lumii, ci acea criză a moralităţii...

Obiectivul misiunii este să-l cunoaştem şi să-l iubim pe Isus Cristos, deci se înţelege că nu este de ajuns să se transmită informaţii. Aceste informaţii, acest anunţ are ca centru pe cineva pe care eu îl cunosc şi îl iubesc profund şi de aceea mă interesează ca şi ceilalţi să-l cunoască şi să-l iubească. Aşa, credinţa pe care eu o am se întăreşte dăruind-o şi împărtăşind-o cu ceilalţi, deoarece fiecare este chemat să fie misionar, martor al lui Dumnezeu.

Câteodată, mulţi dintre noi se gândesc: "Şi ce pot eu să vorbesc altora despre Dumnezeu şi opera sa în mine dacă cunosc foarte puţin şi sunt foarte tânăr sau foarte bătrân, ba mai mult nici nu ştiu să vorbesc?" Acelaşi lucru i se întâmpla lui Ieremia (Ier 1,4-9). Dumnezeu nu cere niciodată ceva mai înainte ca el însuşi să ne dea capacitatea de a o face. El are încredere în noi şi ştie că suntem capabili de a fi martorii săi. Numai că noi trebuie să avem încredere în el şi să ne dedicăm cu entuziasm, să-l cunoaştem din ce în ce mai mult. Făcând aşa va ţâşni din profundul nostru acea fiinţă plină de pasiune, pentru ca Isus să fie cunoscut şi iubit. Petru ne este martor de acest lucru extraordinar: "Noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit" (Fap 4,15).

Această activitate pastorală şi de pionierat o recomandăm fiecărei comunităţi parohiale. Factorul inedit care a mobilizat activitatea şi mărturiile soţilor către tineri, a tinerilor către copii şi a surorilor din patru congregaţii diferite către familii, a conturat în inima familiilor noastre modelul Sfintei Familii. Altfel spus, fiecare membru al familiei să se străduiască să fie mereu cu inima în cer şi cu picioarele pe pământ.

Cu adoraţia de duminică seara, din 2 august 2009, şi sfânta Liturghie la care au celebrat: pr. paroh Iacob Stolnicu, pr. vicar Claudiu Robu şi pr. Cladiu Iştoc, s-au încheiat aceste zile pline de har şi binecuvântate. Sperăm ca această formă inedită, provocatoare şi modelatoare pentru multe familii va continua şi în următorii ani!

Mai multe detalii şi imagini: www.parohiasagna.cnet.ro

Pr. Iacob Stolnicu

*

Întoarcerea la Dumnezeu
de Ioan Bordea

Da, suntem răi, o recunoaştem
Şi-avem probleme fel de fel,
Murim mai trişti de cum ne naştem
Şi încă n-am ajuns la ţel.

Fugim mereu de nenoroc,
Dar nenorocul ne tot paşte
Şi-n suflete pribeag nu-i loc
Pentru Cristos de a renaşte.

Cu-atâtea boli ne confruntăm
Şi-atâtea griji ne tot apasă
Încât de Dumnezeu uităm
Şi de-nvierea-i glorioasă.

Prea des ne-abandonăm copiii
Gingaşi şi mici, cu forţe slabe,
Fugim de frica sărăciei
Grijind occidentale babe.

Ne vindem tot pe euroi
Cu-o demnitate de faţadă.
Pe când copiii trişti şi goi
Rămân plângând sau dorm în stradă.

Dac-ar veni Isus acum
Pe calea noastră cea săracă,
Ne-am mai opri puţin din drum
Sau l-am lăsa aşa să treacă?

L-am recunoaşte pe stăpân,
Ca Domn preasfânt şi rege veşnic?
Sau pentru noi e un străin
Ce merge tot spre întuneric?

Prieten drag, mai stai din goană,
Din drumul rău pe care-apuci
Şi-ngenunchiat lângă icoană
Fă simplu semnul sfintei cruci!

lecturi: 8.