Pildeşti: Funeraliile părintelui Petru Dâncă

După ce a fost chemat la cele veşnice în ziua de 21 august 2008, pr. Petru Dâncă a fost înmormântat în satul natal, Pildeşti la 23 august. Liturghia funerară a fost prezidată de ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop şi mitropolit de Bucureşti.

În ziua de 23 august 2008, începând cu ora 9.00, a avut loc la Pildeşti sfânta Liturghie de înmormântare a părintelui Petru Dâncă. Celebrarea a fost prezidată de ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop şi mitropolit de Bucureşti, la care au mai participat pr. Emilian Cătălin, provincial al OFMConv., pr. Ioan Jicmon, paroh, circa 80 de preoţi, persoane consacrate, fr. Gheorghe Dâncă (fratele de sânge al părintelui răposat şi frate franciscan), rude şi mulţi credincioşi din Pildeşti, Hălăuceşti şi din localităţile unde a slujit pr. Petru.

Sfânta Liturghie de înmormântare a început cu procesiunea din biserică, unde fusese aşezat trupul neînsufleţit al părintelui adus de la Hălăuceşti, în seara zile de vineri, 22 august. După aşezarea sicriului în faţa altarului special amenajat în curtea bisericii şi celebrarea ritului de început al înmormântării, s-a dat citire biografiei părintelui, urmată de proclamarea cuvântului Domnului şi de predica ţinută de pr. Ioan Horvat, OFMConv.

În cuvântul său de învăţătură, pr. Ioan a subliniat tăria în credinţă şi fidelitatea părintelui, mai ales în momentele de încercare ale prigoanei comuniste, crescând tot mai mult în spiritul minor, trăit de sfântul Francisc.

În încheierea celebrării, pr. provincial Emilian Cătălin a adus laudă lui Dumnezeu pentru darul făcut Bisericii şi Provinciei Franciscane în persoana părintelui Petru. Totodată i-a mulţumit ÎPS Ioan Robu, care a dorit să fie prezent la celebrare, precum şi celor care în ultimul timp s-au îngrijit de pr. Petru, în special comunitatea de la Hălăuceşti şi Surorile Franciscane din aceeaşi localitate.

ÎPS Ioan Robu, în cuvântul de încheiere, a îndemnat pe toţi cei prezenţi să ducă mai departe credinţa primită, urmând exemplul celor care, asemenea pr. Petru, l-au mărturisit pe Cristos prin cuvânt şi faptă.

Celebrarea s-a încheiat cu procesiunea la cimitir, unde a fost depus trupul părintelui.

Dumnezeul să-l primească în pacea şi odihna veşnică!

*

Părintele Petru Dâncă s-a născut în satul Pildeşti, comuna Cordun, judeţul Neamţ, la 11 ianuarie 1916, fiind fiul lui Petru I. Dâncă şi a Anei născută Mihai Mârţ din Pildeşti.

După ce a absolvit cinci clase primare în satul natal, în toamna anului 1929 a intrat în Seminarul Franciscan din Hălăuceşti, unde a absolvit cinci clase liceale. În anul 1934 a intrat în Noviciatul Franciscan din Hălăuceşti iar la 4 octombrie 1935 a depus voturile simple în cadrul Ordinului Fraţilor Minori Conventuali, Provincia "Sf. Iosif" din România.

Între anii 1935-1942 şi-a continuat formarea intelectuală şi spirituală la Luizi-Călugăra şi tot aici la 4 octombrie 1938 a făcut profesiunea solemnă, consacrându-se astfel definitiv lui Dumnezeu în Ordinul Franciscan.

După trei ani, la 11 mai 1941, a fost hirotonit preot la Luizi-Călugăra de către Mons. Mihai Robu. Ca preot a activat mai întâi ca vicar la Luizi-Călugăra până în septembrie 1943, când a fost trimis în Transilvania, fiind numit paroh de Dicăneşti, jud. Bihor. În decembrie 1944 a revenit în Moldova şi a fost numit paroh la Faraoani, unde a rămas timp de doi ani.

În toamna anului 1946 este trimis din nou în Transilvania unde va activa în ritul greco-catolic mai întâi ca vicar la Oradea, Sanislău şi ca paroh la Bilbor, lângă Topliţa.

O dată cu instaurarea regimului comunist, care a desfiinţat Biserica Greco-Catolică, părintele Petru s-a reîntors în Moldova şi a fost numit vicar la Faraoani.

În dimineaţa zilei de 13 martie 1949 satul Faraoani a fost înconjurat de Securitate, iar "preoţii - cum scrie părintele Petru într-una din memoriile sale - au fost arestaţi, legaţi ca nişte răufăcători şi aruncaţi într-un camion şi duşi la Securitatea din Bacău". În perioada următoare părintele Petru împreună cu ceilalţi preoţi şi credincioşi arestaţi va parcurge calvarul interogatoriilor Securităţii, fiind supus la torturi grele pentru a da declaraţii compromiţătoare. Anchetele au durat un an şi jumătate, după care a fost dus la Galaţi şi judecat de tribunalul militar din acest oraş. Părintele Petru a fost condamnat la 6 ani muncă silnică pentru vina de a fi predicat împotriva regimului comunist.

Perioada de detenţie dintre anii 1949-1955 a executat-o la Canal, la închisoarea din Gherla şi la Baia Sprie, unde timp de un an a muncit în subteran la mina de plumb.

La 11 martie 1955, la expirarea sentinţei, a fost eliberat şi în perioada următoare a activat ca vicar în diferite parohii: Luizi-Călugăra, Galaţi, Gherăieşti şi ca paroh la Iugani, iar din 20 decembrie 1956 a fost numit paroh de Pustiana, unde a lucrat mult la consolidarea bisericii parohiale.

Din toamna anului 1958 până în 1961 a activat ca vicar la catedrala "Sf. Iosif" din Bucureşti, administrând totodată şi Parohia Ploieşti, preoţii de aici fiind arestaţi.

În ziua de 16 decembrie 1961 pe când era vicar la catedrala din Bucureşti, părintele Petru a fost arestat a doua oară împreună cu alţi preoţi franciscani şi dus la Securitatea din Bacău. Aici a fost din nou anchetat şi supus la alte chinuri (a fost pălmuit, bătut, pus la curentul electric), după care a fost condamnat la 7 ani muncă silnică, dintre care a executat doar trei la Jilava şi la Luciu Giurgeni.

În 1964, ca urmare a decretului de graţiere, a fost eliberat. A stat în închisoare: 8 ani, 7 luni şi 13 zile. După a doua perioadă de detenţie 1961-1964 a activat mai întâi ca vicar la Cleja, şase ani ca paroh la Poiana Negri, jud. Bacău, iar între anii 1978-1982 a slujit din nou la Cleja ca paroh.

În anul 1982 s-a pensionat rămânând la Cleja. În 1985 a fost transferat la Slănic Moldova, unde a rămas împreună cu fr. Gheorghe Dâncă (frate de sânge a părintelui şi frate franciscan care acum se află în conventul din Prăjeşti) până în anul 1990 când a fost mutat la Vatra Dornei pentru a-l ajuta pe pr. provincial Iosif Sabău.

Din anul 1991 a făcut parte din Conventul din Hălăuceşti îndeplinind pentru o perioadă şi slujirea de gardian al comunităţii. Tot aici, la 11 mai 2001, şi-a sărbătorit jubileul de 60 de ani de preoţie. După 67 de ani în care l-a slujit pe Dumnezeu cu dragoste şi fidelitate, în ziua de 21 august 2008, ora 09.20, după o perioadă de suferinţă, pe care a primit-o cu aceeaşi credinţă şi seninătate care i-au caracterizat întreaga viaţă, Isus Cristos, Preotul Veşnic, l-a chemat la sine.

Toţi cei care l-au cunoscut pe părintele Petru Dâncă au fost mereu atraşi şi edificaţi de credinţa şi de pacea sufletească, pe care Sfinţia sa o manifesta prin cuvintele şi gesturile pline de atenţie faţă de cei din jurul său. Ca un adevărat frate minor a înţeles şi a pus în practică cuvintele scrise de sf. Francisc în Regulă: "Sfătuiesc, atrag atenţia şi îndemn pe fraţii mei în Domnul nostru Isus Cristos ca, mergând prin lume... să fie blânzi, paşnici, modeşti, vorbind cu toţi frumos precum se cuvine" (Rb, III).

Mulţumindu-i Domnul pentru darul pe care l-a făcut Bisericii şi Provinciei Franciscane în persoana părintelui Petru îl rugăm să primească jertfa mărturiei sale de credinţă şi să-l primească în pacea sa ca pe un slujitor drept şi credincios!

La cei 92 de ani de viaţă şi 67 de ani de preoţie, pr. Petru Dâncă era decanul de vârstă atât al Provinciei Franciscane, cât şi al Diecezei de Iaşi.

Fr. Virgil Blaj,
secretar provincial

(text adaptat după www.ofmconv.ro)

lecturi: 29.