Iaşi: Simpozion omagial dedicat episcopului Anton Durcovici

Simpozionul omagial organizat vineri, 16 mai 2008, ora 18.00, în sala sinodală a Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, este un eveniment ce face parte din seria de manifestări legate de împlinirea a 120 de ani de la naştere şi 60 de ani de la consacrarea ca episcop de Iaşi a Preasfinţitului Anton Durcovici, martor şi mărturisitor al credinţei, născut în anul 1888 şi mort în închisoarea din Sighetu Marmaţiei la 10 decembrie 1951, dându-şi viaţa pentru Biserică şi poporul său.

Un fapt inedit al simpozionului la care au participat peste 300 de persoane l-a constituit prezenţa a 17 episcopi din Conferinţa Episcopală Română, în frunte cu ÎPS Francisco-Javier Lozano Sebastián, nunţiu apostolic în România şi Republica Moldova.

Programul simpozionului moderat de pr. dr. Ştefan Lupu, vicerector la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi, a fost alcătuit din patru intervenţii, trei luări de cuvânt ale unor invitaţi şi acordarea medaliei aniversare "Anton Durcovici" persoanelor angajate în promovarea cercetării şi dezvoltării interesului pentru gândirea şi personalitatea episcopului martir.

La prima intervenţie, PS Petru Gherghel, actualul păstor al Diecezei de Iaşi, a amintit de curajul credinţei episcopului Durcovici, a cărui moarte a făcut să se înmulţească roadele spirituale pentru credincioşii săi. Excelenţa sa a adresat celor prezenţi îndemnul "Amintiţi-vă de conducătorii voştri sufleteşti!" şi a spus despre episcopul martir că rămâne unit cu noi şi ne îndeamnă la curaj în a-l urma pe Cristos. Cine l-a cunoscut îndeaproape, cine l-a avut ca spiritual, cine îi cunoaşte scrierile poate da mărturie că a întâlnit un alt Cristos care şi-a dat viaţa pentru ucenicii săi.

ÎPS Ioan Robu, în intervenţia cu titlul "Episcopul martir dr. Anton Durcovici: o viaţă închinată lui Dumnezeu şi Bisericii", a evocat figura episcopului Durcovici ca un om care a lăsat o lumină în poporul nostru, ca mulţi alţii, şi care a trăit experienţe care poate nu vor apărea niciodată într-o carte. Pentru a vorbi despre personalitatea sa, este bine să privim spre un urmaş al său, părintele Rafael Friedrich, care a fost cunoscut mai îndeaproape de unii participanţi la simpozion şi care îl imita aproape perfect pe episcopul Durcovici. Excelenţa sa l-a numit drept una dintre personalităţile cele mai luminate din seria de episcopi a poporului nostru. Parafrazându-l pe PS Petru Gherghel, a spus că, deşi "a fost înmormântat într-un loc fără cruce", a trăit intens crucea. De asemenea a evocat şi rolul deosebit pe care l-a avut Anton Durcovici ca rector, amintind de generaţiile de seminarişti pe care i-a format după modelul urbanian. ÎPS Robu a îndemnat să-i respectăm jertfa şi să-i mulţumim că a aşezat această jertfă pe altarul Bisericii noastre locale, aducând roade în zilele noastre. La sfârşitul intervenţiei l-a felicitat pe episcopul Petru Gherghel pentru acest simpozion şi şi-a exprimat speranţa ca PS Anton Durcovici să ajungă la cinstea altarelor.

Pr. dr. Wilhelm Dancă, rectorul Institutului Teologic "Sfântul Iosif" din Iaşi, a intitulat intervenţia sa "Episcopul Anton Durcovici: de la catedră la catedrală. Lecţii tomiste (1936-1940)". Episcopul Durcovici a condus Dieceza de Iaşi un timp relativ scurt, din aprilie 1948 până în iunie 1949, şi totuşi figura sa a rămas adânc imprimată în conştiinţele enoriaşilor, a credincioşilor pe care îi păstorea. Martiriul său nu a fost un fapt improvizat, ci un moment pregătit dintotdeauna. În urma sa a rămas un spirit. Duhul său a supravieţuit. Părintele Dancă a mai amintit de o iniţiativă a episcopului Durcovici pornită din convingerea că "turma mică se salvează prin cultură". Noi am fost şi suntem în ţară o minoritate catolică faţă de majoritatea ortodoxă şi a fost şi este nevoie de mijloace prin care să ne exprimăm identitatea în mijlocul unui popor ortodox. În acest sens PS Durcovici a iniţiat în noiembrie 1936 o serie de lecţii tomiste alcătuite pe baza operei sfântului Toma de Aquino, Summa Theologiae. Preasfinţitul Durcovici promova "cultul adevărului într-o lume care nu iubea adevărul", vorbea despre adevăr în anii 1936-1940. La întâlniri nu participau numai intelectuali catolici, ci şi ortodocşi printre care Gala Galaction şi Nae Ionescu.

A urmat o ultimă intervenţie, cea a pr. Alois Moraru, paroh la Roman "Fericitul Ieremia", care a explicat fotografiile expoziţiei din cadrul simpozionului. Expoziţia fotografică a fost alcătuită din zece panouri conţinând imagini din diferite perioade din viaţa lui Anton Durcovici. De asemenea, în cadrul unei ample prezentări powerpoint expusă pe un ecran, a arătat participanţilor la simpozion mai multe fotografii din viaţa episcopului comemorat, precum şi copii electronice ale unor documente care au marcat existenţa episcopului Durcovici.

ÎPS Francisco-Javier Lozano Sebastián, nunţiu apostolic, a fost primul dintre invitaţii care au luat cuvântul. Excelenţa sa şi-a exprimat bucuria de a întâlni la Iaşi o comunitate de catolici plină de entuziasmul speranţei sale. A afirmat că, în calitate de reprezentant al Sfântului Părinte, are sufletul plin de admiraţie faţă de exemplul episcopului Durcovici, un om care a făcut o profesiune de credinţă din viaţa sa plătind cu preţul vieţii faptul că era catolic şi episcop. Martiriul său este un dar, iar noi trebuie să învăţăm din exemplul său coerenţa dintre cuvânt şi faptă.

Au mai luat cuvântul PF Lucian Mureşan, arhiepiscop major al Arhieparhiei de Făgăraş şi Alba-Iulia, spunând despre ep. Durcovici că viaţa sa a fost caracterizată de norma de viaţă a episcopului: "slujitor al credincioşilor în Cristos stăruind în rugăciune şi în slujire pentru ca toţi cei încredinţaţi grijii lor să fie un singur suflet în rugăciune". Aşa a trăit şi a suferit, cu această credinţă şi-a sfârşit viaţa pe acest pământ. Preafericirea sa înălţat o rugăciune pentru ca preacurata Mamă a lui Dumnezeu şi a Bisericii împreună cu sfinţii mărturisitori să ne călăuzească spre Isus, izvorul harului.

ÎPS György Jakubinyi, arhiepiscop de Alba-Iulia, a amintit pe lângă exemplul episcopului de Iaşi şi de cel al episcopului Márton Áron şi a altor episcopi. A mai vorbit şi de experienţele din copilăria sa, la Sighetu Marmaţiei, localitatea sa de origine, când a fost martor la înmormântări ale victimelor de la închisoarea securităţii.

Decernarea medaliei comemorative "Anton Durcovici" a avut loc spre sfârşitul simpozionului. Au primit această distincţie episcopii din Conferinţa Episcopală Română, preoţi, dar şi laici angajaţi în promovarea cercetării şi dezvoltării interesului pentru gândirea şi personalitatea episcopului martir.

Preoţi care au primit medalia: Wilhelm Dancă, Ştefan Lupu, Anton Despinescu,. Eduard Ferenţ, Cornel Cadar, Iosif Dorcu, Alois Fechet, Pavel Balint, Alois Moraru, Cristinel Farcaş, Lucian Păuleţ, Ioan Tamaş.

O medalie a fost acordată şi sorei Simona Ceobanu.

Laici care au primit medalia: Alexandru Zub, Ioan H. Ciubotaru, Dănuţ Doboş, Silviu Văcaru, Anton Coşa, Gheorghe Bejan, Silviu Dogariu, Domniţa Hordilă, Ovidiu Bişog şi Nicolae Tomescu.

Simpozionul s-a încheiat prin cuvântul PS Petru Gherghel, care a spus că episcopul Durcovici este un dar pe care Arhiepiscopia de Bucureşti l-a făcut Diecezei de Iaşi. A mulţumit tuturor pentru participare şi a dorit tinerilor, care au luat parte în număr mare la acest simpozion, ca mesajul iubirii episcopului Durcovici să fie primit de ei şi purtat mai departe.

Maricel Bulai

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 16 mai: Iaşi: Simpozion dedicat împlinirii a 120 de ani de la naşterea ep. Anton Durcovici

lecturi: 55.