Episcopii europeni cu neocatecumenii în Galileea pe Muntele Fericirilor

În Ţara Sfântă, pe Muntele Fericirilor, în perioada 24-30 martie 2008, a avut loc întrunirea episcopilor europeni cu o temă de mare actualitate privind modalităţile adecvate pentru relansarea şi continuarea noii evanghelizări a Europei.

Au fost prezenţi nouă cardinali şi 160 de arhiepiscopi şi episcopi europeni, mulţi delegaţi ai episcopilor care n-au putut participa personal, nenumăraţi preoţi şi persoane consacrate precum şi reprezentanţi ai comunităţilor neocatecumenale din Europa şi din alte continente. Din România au participat: PS Alexandru Mesian, episcop greco-catolic de Lugoj, PS Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea, PS Jenö Schönberger, episcop romano-catolic de Satu Mare, Mons. Cristian A. Sabău, din partea Eparhiei de Cluj-Gherla, şi Mons. Alois Fechet din partea Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi ca delegat al PS Petru Gherghel.

Întâlnirea a fost organizată la invitaţia venită din partea Mişcării Neocatecumenale şi s-a desfăşurat în localitatea Korazin la Centrul "Domus Galilaeae" care se află în locul unde Isus a proclamat fericirile, unde a apărut apostolilor după Înviere şi de unde i-a trimis în misiune.

Sfântul Părinte Benedict al XV-lea a trimis o telegramă de salut tuturor participanţilor, exprimându-şi dorinţa însoţită de rugăciune şi binecuvântare ca această semnificativă întrunire să favorizeze contemplarea icoanei mereu tot mai vii al lui Cristos, Cuvântul Tatălui, în aşa fel încât să trezească mărturia evanghelică din ce în ce tot mai crescândă şi incisivă.

Europa se află astăzi mai mult ca oricând cufundată într-un profund proces de secularizare: valorile Revelaţiei creştine sunt nesocotite sau sufocate în interiorul unei societăţi ateiste şi laiciste; credinţa începe să dispară în multe ţări sau mulţi creştini n-o mai trăiesc în mod conştient şi autentic; se înmulţesc cazurile de apostazie declarată; familia se descompune; avortul face ravagii dispreţuind viaţa şi limitând dreptul la viaţă; în multe ţări se legalizează unirile homosexuale. În faţa acestor avalanşe ale răului, Biserica nu poate sta pasivă şi prin glasul papilor, începând mai ales cu Paul al VI-lea şi continuând cu Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea, propune cu insistenţă o nouă evanghelizare.

Printre alte mişcări ecleziale care au răspuns la S.O.S.-ul Bisericii, Calea Neocatecumenala se impune cu multă forţă şi entuziasm producând în multe părţi ale lumii roade vrednice de admirat. Iniţiatorii acestei noi căi au fost doi laici de origine spaniolă: Kiko Argüello şi Carmen Hernandez care, din 1964, mergând pe urmele lui Charles de Foucauld, părăsesc totul pentru a trăi alături şi împreună cu cei săraci şi marginalizaţi de prin barăcile de la periferia oraşului Madrid şi apoi din 1968 prin cele de la periferia Romei. Prin trăirea carismei aşa cum au văzut-o şi trăit-o aceşti doi laici consacraţi însoţiţi, asistaţi şi sfătuiţi mereu de un preot, prin apostolatul pe care l-au desfăşurat ei şi cei care li s-au alăturat ulterior, Calea Neocatecumenala s-a dovedit a fi nu unica, ci o deosebit de importantă cale care deschide alte nenumărate posibilităţi care contribuie la salvarea credinţei, a familiei, a omenirii, a Bisericii. Prin cei peste 1.200 de preoţi care provin din cele peste 70 de seminarii proprii (de remarcat că numai în 2007 în Seminarul roman Redemptoris Mater au fost sfinţiţi 245 de preoţi), prin cele aproximativ 800 de familii care lucrează în misiuni din Europa şi alte continente unde propun Calea Neocatecumenală, prin cei şapte preoţi care activează deja în cadrul proiectului missio ad gentes, această mişcare reprezintă o speranţă pentru viitorul Bisericii, al credinţei şi al omenirii.

Pentru ca noua evanghelizare a Europei să aibă loc şi să producă efectele scontate, este necesar ca fiecare creştin să privească la Cristos Răstignit care prin umilinţă şi suferinţă (kenosis) a operat mântuirea lumii; în acelaşi timp în fiecare creştin trebuie să se verifice o autentică convertire personală care folosindu-se de meditarea şi contemplarea cuvântului lui Dumnezeu pornind de la o conştientizare deplină a vocaţiei umane şi creştine să fie apoi capabilă să conducă la o mărturie eficientă, să vestească minunăţiile Domnului (kerygma) prin cuvânt şi faptă în faţa altora care apoi urmându-le exemplul să strângă rândurile şi împreună să facă faţă problemelor grave cu care se confruntă societatea contemporană. Cuvântul lui Dumnezeu însuşit, trăit şi vestit altora, liturgia care culminează prin Euharistie (agape) şi comunitatea credincioşilor uniţi între ei prin iubire, aşa cum le-a recomandat Cristos, formează tripiedul sau tripoidul care va colabora substanţial la salvarea omenirii.

Conferinţele zilnice pe care le-a ţinut Kiko (cu unele completări făcute de Carmen) şi care în general nu ţineau mai puţin de trei ore, fără ca cei prezenţi să observe că sunt prea lungi, au debutat cu tema necesităţii convertirii personale urmată de o pregătire penitenţială comună şi spovada individuala a participanţilor, cardinalii şi episcopii oferindu-se ca pe parcursul a circa doua ore să asculte spovezile celor prezenţi. Kiko insistă mult asupra sacramentului Reconcilierii şi este deosebit de revoltat că de câteva decenii spovada nu-şi mai are importanţa cuvenită şi în loc de apelul la confesor se preferă psihologul sau psihoterapia; el însuşi, care se recunoaşte păcătos, repetând mereu propoziţia Doamne, ai milă de mine că sunt un păcătos, a povestit cum Dumnezeu a avut mila de el în tinereţea sa şi cum de pe calea desperării şi a pierzării l-a condus la convertire şi la slujirea celor umili şi suferinzi.

În cursul după-amiezii de marţi, 25 martie, Kiko a trasat liniile principale ale Căii Neocatecumenale, presărând mereu exemple interesante şi emoţionante din viaţa membrilor comunităţii, a cateheţilor itineranţi sau a familiilor care urmează această cale şi o propun altora în parohiile din misiunile unde activează. Prin neocatecumenat şi prin catehezele propuse se deschide în centrul pastoral al parohiei un drum, o cale de iniţiere creştină care desfăşoară o pastoraţie de evanghelizare pentru adulţi, redând astfel credinţa celor care trăiesc astăzi un creştinism de duzină şi fără consecinţe în viaţa personală; multor oameni care trăiesc într-o lume secularizată, prin astfel de cateheze ţinute în colaborare cu parohul de către comunităţi creştine care-şi trăiesc viaţa de credinţă în mod conştient, li se oferă posibilitatea de a se întâlni cu Domnul nostru Isus Cristos care ne-a arătat iubirea lui Dumnezeu, ne-a mântuit prin cruce şi ne-a chemat la dragoste şi unitate. Viaţa creştină care în unele parohii se bazează doar pe o pastoraţie de sacramentalizare trebuie să fie neapărat susţinută de o pastoraţie de evanghelizare. în acest sens, la lumina Conciliului Vatican II, calea neocatecumenală apare ca o cale concretă pentru a construi şi reconstrui în lume Biserica, trupul vizibil al lui Cristos Cel Înviat.

Ziua de miercuri, 26 martie, a fost rezervată vizitei la Biserica Fericirilor şi la biserica ce aminteşte de locul unde Cristos i-a conferit primatul lui Petru; aici s-a celebrat Euharistia prezidată de către cardinalul polonez Dzivics, fostul secretar al papei Ioan Paul al II-lea. în completarea intervenţiilor celor prezenţi care au reflectat asupra lecturilor de la Liturghie, cardinalul a amintit momentele semnificative ale vizitei papei în Ţara Sfântă în anul 2000. În conferinţa de seară, Kiko a continuat explicaţiile privind etapele pe care le parcurge neocatecumenul în drumul său spre maturizarea în credinţă.

Ca să simţim mai din plin prezenţa lui Cristos, organizatorii ne-au oferit posibilitatea ca în ziua de joi, 27 martie, să vizităm Ierusalimul, Mormântul Sfânt şi Cenacolul, unde printr-o permisiune specială a autorităţilor israeliene episcopii au putut celebra sfânta Liturghie, au constituit momentele culminante ale acestei zile. Spre seară la Centrul "Notre Dame" am fost primiţi de către ministrul culturii şi turismului precum şi de rabinul şef; ambii, referindu-se la rolul creştinilor în Ţara Sfântă, au avut cuvinte de laudă la adresa Bisericii Catolice şi mai ales la adresa papei Ioan Paul al II-lea; am vizionat un film care se referea la vizita Sanctităţii sale, CD-ul cu acest film fiind oferit nouă tuturor împreună cu o diplomă care ne numea prieteni bineveniţi şi ambasadori a Israelului.

Vineri, 28 martie, a fost ziua rezervată discuţiilor în grupuri mici; concluziile acestor grupuri de câte zece persoane au fost prezentate în plen de către episcopi în cadrul întâlnirii generale de seară şi a doua zi, sâmbătă, 29 martie. Aceste concluzii au confirmat autenticitatea catolică a carismei neocatecumenale atât în ceea ce priveşte principiile teologice de bază cât şi practica întâlnită acolo unde activează neocatecumenii şi comunităţile lor.

În cadrul sfintei Liturghii unde la cuvântul de învăţătură s-a revenit asupra celor discutate în zilele anterioare, s-a propus de către cardinali şi episcopi ca această întrunire să se încheie cu o declaraţie comună şi publică prin care să se evidenţieze în mod clar că din punct de vedere doctrinar şi pastoral Calea Neocatecumenală îşi dovedeşte validitatea deplină, iar după roadele pe care le produce după aproape 50 de ani de existenţă, poate fi considerată ca unul dintre cele mai importante mijloace de pastoraţie şi evanghelizare, metodica acesteia putând fi receptată şi imitată şi de alte mişcări ecleziale.

În comunicatul final se spune: "Calea Neocatecumenală este un dar oferit Bisericii timpului nostru de către Duhul Sfânt, iar prin itinerarul său de iniţiere creştină reprezintă o carismă puternică în stare să întărească entuziasmul misionar care izvorăşte din regenerarea baptismală şi care dă un răspuns adecvat situaţiei dramatice produsă de descreştinarea Europei. Noi, păstorii, declarăm că viitorul evanghelizării în Europa va depinde în mare parte de iubirea paternă cu care noi, episcopii, vom accepta Calea Neocatecumenală, precum şi noile realităţi ecleziale pe care Dumnezeu le oferă pentru a ajuta Biserica sa. Pentru aceasta vrem să însoţim Seminariile Redemptoris Mater şi să susţinem familiile atât de preţioase ale Căii Neocatecumenale, integrându-le tot mai mult în viaţa Biserilor locale".

Tot în ziua de sâmbătă, 29 martie, în prezenţa patriarhului de Ierusalim, a nunţiului apostolic şi a altor personalităţi civile şi religioase catolice şi de alte confesiuni (a fost de faţă şi ministrul plenipotenţiar al României pe lângă statul Israel), a avut loc sfinţirea unei capele noi şi a 20 de celule care au fost construite anul acesta în Centrul "Domus Galilaeae" de către comunitatea neocatecumenală locală pentru a împlini dorinţa părintelui Charles de Foucauld care dorea deosebit de mult ca pe acest Munte al Fericirilor să existe o comunitate călugărească şi care să aibă ca scop înainte de toate meditarea cuvântului lui Dumnezeu şi adoraţia perpetuă. Fraţii, surorile, seminariştii şi alte persoane care lucrează în acest centru s-au angajat să se organizeze şi să se alterneze în aşa fel încât 24 din 24 de ore în această capelă să fie posibilă adoraţia euharistică fără întrerupere. Toţi oaspeţii şi invitaţii au participat apoi la un prânz festiv, iar după o pauză mai lungă în plen au fost luări de cuvânt din partea cardinalilor, a episcopilor, precum şi a multor laici sau persoane consacrate care au apreciat această întâlnire europeană ca o jalonare a perspectivelor pline de speranţă şi metodelor pe care Biserica le are la dispoziţie în vederea unei noi şi eficiente evanghelizari a lumii contemporane.

Sfânta Liturghie de seară, care a durat peste două ore, a fost gustată din plin de toţi participanţii atât pentru splendoarea cântărilor specifice comunităţilor Căii Neocatecumenale, cât şi datorită numeroaselor intervenţii libere ad rem privind săptămâna de lucru, precum şi lecturile preluate din Duminica Milostivirii Divine. Predica de încheiere a fost ţinută de către cardinalul croat ES Zelimir Puljic, care a confirmat satisfacţia tuturor privind reuşita lucrărilor şi a insistat că este necesar ca toţi creştinii să devină conştienţi de Botezul primit pe care apoi să-l trăiască în mod concret în viaţa de fiecare zi. Numai aşa Europa va putea fi salvată, iar popoarele vor trăi în linişte şi pace.

Duminică dimineaţa s-a celebrat din nou sfânta Liturghie după care majoritatea participanţilor au plecat cu autocarele spre aeroportul din Tel Aviv, pe feţele tuturor putându-se citi mulţumirea pentru marele dar pe care l-au primit de a fi prezenţi la o întâlnire atât de importantă pentru ei şi pentru Biserică.

Pr. Alois Fechet

lecturi: 23.