Luizi-Călugăra: Campus pentru copii

"Vara împreună" a fost deviza campusului pentru copii desfăşurat în perioada 6-11 august 2007 la Luizi-Călugăra, cu participarea a peste 200 de copii din localitate, organizator fiind pr. Marius Vătămănelu.

"Ce repede mai trece timpul!" Cunoaştem cu toţii această expresie, pe care o rostim în gând sau cu voce tare, ori de câte ori am voi ca o experienţă frumoasă să nu se încheie, ci să se prelungească. Dar timpul "merge" înainte şi nici noi nu ne oprim! Credem că vor mai fi şi alte momente frumoase în viaţa noastră care ne vor aduce la fel de multă bucurie!

Sâmbătă, în jurul orei 14.00, am încheiat activitatea noastră pentru copiii din sat - "Vara împreună". A fost o săptămână cu după-amiezi pline de activităţi, cu momente de creativitate (lucru manual), cu jocuri distractive şi pline de viaţă, cu dansuri, cu bucuria de a sta împreună şi de a învăţa lucruri noi pentru a trăi bine. Spun asta pentru că, în definitiv, toţi am avut câte ceva de învăţat, fie copiii care au participat într-un număr numeros (în jur de 200), cât şi noi animatorii.

Anul acesta am ales "Pinocchio" ca povestioară călăuzitoare pentru cateheză. Această păpuşă de lemn "creată", cioplită de bătrânul Gepetto, a captat atenţia copiilor. Iar acest lucru a fost posibil pentru că animatorii au pus mult suflet în punerea pe scenă, în dramatizarea istorioarei, prin viaţa pe care ei au dat-o fiecărui personaj în parte.

Pentru început, copiii s-au putut recunoaşte în ştrengăriile lui, în neascultarea sa faţă de tatăl său. Au putut vedea, privind la exemplele negative date de vulpe şi de motan, unde se poate ajunge dacă se ascultă de cei care vor să îi îndemne să nu înveţe la şcoală, să nu asculte de cei mai mari. Orice acţiune îşi are consecinţele sale!

Din fericire istorioara a fost presărată cu tot felul de personaje pozitive care l-au îndemnat pe ştrengarul Pinocchio să meargă pe drumul cel bun: greieraşul, zâna cea bună, păpuşarul Mănâncă foc şi altele.

Sfârşitul istorioarei şi al tuturor peripeţiilor lui Pinocchio a scos în evidenţă că nimic nu se face fără efort şi că un copil devine cu adevărat bun atunci când sufletul său este cu adevărat generos, îi ajută pe cei din jurul său şi ascultă de toţi aceia care-l îndeamnă la bine! Iar copiii au înţeles aceasta, întrucât reiese clar din discuţiile şi catehezele care au avut loc în clasele lor.

Creativitatea a jucat şi ea un rol important în programul nostru, fiind trecută la momentul "lucru manual". Copiii au desenat, au colorat, au făcut tot felul de figurine. S-a pus mult suflet la această activitate, au fost interesaţi cu adevărat să facă lucruri frumoase! Cine ştie, poate la anul vom acorda un spaţiu ceva mai mare. Arta, da, are nevoie de timp suficient!

Un alt punct forte a fost acela al jocurilor. Fie că ele s-au desfăşurat în sălile de clasă ori afară, veselia a fost la ea acasă. Mai mici sau mai mari, copiii s-au distrat de minune prin jocurile făcute! Fie că a fost vorba de clasicele "Fraţii", "Chimiţa" sau de cele mai noi cu apă, au avut un efect excelent! Sperăm ca pe viitor să găsim şi altele, pentru ca să se simtă cei mici şi mai bine!

Ce s-ar face românul nostru dacă nu ar dansa? Se spune că petrecerea fără muzică este ca mămăliga fără sare! Nu puteam să nu includem în programul nostru şi un moment pentru dansuri şi bansuri. Indiferent că a fost vorba de muzică populară, cu hore şi sârbe, de muzică dance românească ori străină, copiii şi adolescenţii noştri nu au stat deoparte. Fiecare, în funcţie de experienţa în domeniu, a dansat pe săturate, transpiraţia fiind semnul concret că nu au lăsat să piardă acest prilej preţios de a se simţi bine!

După bine meritata pauză s-a trecut la învăţarea imnului pentru "Vara împreună" de anul acesta. L-am numit "Învaţă-ne, Isuse", pentru că, fiind prietenul copiilor, îi învăţă doar lucruri bune, dacă vor asculta de cuvintele sale! A urmat repetarea cântecelor pentru Liturghie. Apoi, pentru că activitatea noastră s-a încheiat în fiecare seară cu sfânta Liturghie celebrată în capela din Osebiţi, şi până acolo am avut de mers pe jos mai bine de 15 minute, copiii au învăţat şi câteva cântece de drumeţie. Acestea au întreţinut atmosfera pe drum, fiecare grup/clasă cântând cât putea de tare!

Şi cum ceea ce s-a realizat în fiecare zi nu ar fi fost posibil fără ajutorul Tatălui ceresc, Liturghia a fost cel mai potrivit moment pentru a ne arăta recunoştinţa noastră faţă de marea sa bunătate. La rândul său, Dumnezeu ne-a vorbit tuturor prin lecturile sfinte, arătându-ne cum putem să facem binele: fiind generoşi cu toţi aceia pe care-i întâlnim!

"Zilele au trecut prea repede", spuneau copiii, şi e adevărat! Mai ales după ce am încheiat cu ultima zi! Ar fi voit să mergem la pădure, în mijlocul naturii, dar ploaia, chiar dacă o aşteptam de mult, ne-a cam stricat planurile. Nu-i nimic, ne pricepem la schimbări de planuri! Am hotărât ca Liturghia de încheiere, piesele pregătite de fiecare clasă şi dansurile finale să aibă loc la surori, în casa lor de la "Trei Cruci".

Liturghia a fost recunoştinţa copiilor pentru aceste zile, pentru că au învăţat că totul este darul lui Dumnezeu şi că el merită toată recunoştinţa noastră! Programul pregătit de fiecare din cele şapte clase care au participat a fost pregătit foarte bine, aplauzele primite fiind o recunoaştere şi o răsplată pentru efortul depus. Dansurile? Aici nu putem spune decât că a fost o distracţie în toată regula! Având surorile o sală foarte încăpătoare, a fost spaţiu suficient pentru ca toţi copiii să joace, să ţopăie. În cercuri mai mici ori mai mari, copiii au dansat împreună, s-au simţit bine!

Ei, dar orice început are şi un sfârşit! Şi nu puteam să încheiem înainte de a le mulţumi animatorilor, în numele copiilor, pentru tot ceea ce au făcut, ca aceste zile să fie aşa de minunate. În spatele acestei săptămâni se ascunde trudă, pregătirea programului, repetiţii, pentru a oferi copiilor un program educativ şi religios reuşit.

Mulţumesc tuturor animatorilor împreună şi fiecăruia în parte! Mulţumesc tinerilor din sat, fratelui Petrică, surorilor Mihaela şi Vincenţia, ca şi seminariştilor. Fără ei copiii ar fi fost privaţi de aceste momente reuşite. Iar copiii din sat,să recunoaştem, merită pe deplin angajamentul lor! Dumnezeu să le răsplătească cum ştie mai bine!

"Vara împreună" din acest an a fost frumoasă şi distractivă, unică. Sperăm că şi cea de anul viitor, pe care copiii o aşteaptă deja, să fie şi mai reuşită, mai bine realizată. Până atunci însă Domnul să ne ajute să fim buni şi generoşi cu toţi cei pe care-i întâlnim, aşa cum Pinocchio a înţeles că trebuie să fie!

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea la adresa: www.luizicalugara.ofmconv.ro

Pr. Marius Vătămănelu

lecturi: 7.