Ploscuţeni: Campus pentru copiii

Două săptămâni de bucurie şi veselie au caracterizat campusul cu motoul "Să ne iubim cum Isus ne iubeşte!", care s-a desfăşurat la Ploscuţeni în perioada 25 iunie - 8 iulie 2007, cu participarea a peste 250 de copii (catolici şi ortodocşi).

Să vă vorbesc despre satul meu Ploscuţeni. Un sat binecuvântat de Dumnezeu. Un sat înconjurat de păduri seculare şi udat de apele Siretului, iar în mijlocul satului se află casa Domnului care nu este foarte mare, dar care se bucură în fiecare zi pentru că e plină de credincioşi dintre care foarte mulţi copii. Şi acolo unde sunt copii, nu poate să fie decât râsete, bucurie şi bună dispoziţie. Aşa de bucuroasă e biserica din Ploscuţeni mai în fiecare zi, dar într-un mod special s-a bucurat timp de două săptămâni, între 25 iunie şi 8 iulie 2007, în care peste 250 de copii (catolici şi ortodocşi) au participat zi de zi la campusul din acest an cu motoul "Să ne iubim cum Isus ne iubeşte!"

Pentru buna desfăşurare a campusului am pregătit timp de o săptămână 20 de animatori, care de altfel sunt tineri de bază ai parohiei, făcând parte din Acţiunea Catolică a tinerilor şi care au participat şi în anii trecuţi la campus.

În fiecare zi, la ora 14.00, toţi animatorii erau prezenţi pentru a pune la punct programul din ziua respectivă (cântece, jocuri, bansuri, concursuri şi repetarea scenetei).

La ora 15.00 totul era pregătit, copii erau pregătiţi şi ziua de campus începea cu o rugăciune, după care cântam cu toţii imnul campusului care nu era altul decât "Să ne iubim cum Isus ne iubeşte". După cântarea imnului, urma în fiecare zi câte o scenetă din viaţa lui Isus, de exemplu "Lăsaţii pe copii să vină la mine", "Nunta din Cana Galileii" , "Alungarea vânzătorilor din templu"... şi alte momente din viaţa lui Isus. Actorii (părintele paroh Carmil Farţade, animatorii şi copii) ştiau textul pe de rost şi erau îmbrăcaţi ca pe timpul lui Isus.

După scenetă urmau trei, patru bansuri dansate din toată inima de animatori şi de copii. Apoi fiecare gupă din cele nouă pleca cu cele două animatoare în parc, la umbra copacilor, pentru jocuri în grup, discuţii etc.

La ora 17.00, fiecare copilaş primea un pachet de biscuiţi, napolitane sau altceva şi un suc.

La ora 18.00 ne adunăm în curtea bisericii pentru a dansa pe ritmuri populare.

La ora 18.30 începea programul spiritual, sfântul Rozariu şi sfânta Liturghie la care copiii cântau din toată inima, citeau lectura şi se împărtăşeau cu toţi (în afară de cei mititei şi copii ortodocşi).

După sfânta Liturghie, copii mai rămâneau în faţa bisericii pentru câteva bansuri şi apoi plecau să se odihnească puţin pentru că a doua zi trebuiau să o ia de la capăt.

În perioada acestor două săptămâni am reuşit să ieşim cu copii la pădure de două ori. Momente de maximă bucurie şi în încheierea campusului am organizat un spectacol la care au fost invitaţi toţi credincioşii din sat.

Ceea ce mă îmbucură foarte mult pe mine şi sigur şi pe Isus e faptul că foarte mulţi copilaşi vin la biserică nu numai în perioada campusului, sau nu numai duminica, ci chiar în fiecare zi. Vin de plăcere şi nu din obligaţie. Mie mi se pare că aceşti copii s-au îndrăgostit de Isus, le place să stea aproape de Isus, ceea ce este foarte bine.

Pr. Carmil Farţade

lecturi: 12.