Interviu cu pr. Egidiu Condac

Ne bucurăm de sprijinul credincioşilor

La Cea de-a 18-a Adunare Generală a Caritas Internationalis de la Roma, convocată pentru perioada 4-9 iunie, din România au participat Iosefina-Cristina Loghin, preşedintă a Caritas Europa, începând din noiembrie 2005, aflată acum la încheierea mandatului, pr. Egidiu Condac, preşedintele Confederaţiei Caritas România, director al Centrului Diecezan Caritas Iaşi şi pr. Adrian Avram, vicepreşedintele confederaţiei, director al Asociaţiei Eparhiale Caritas Cluj. În legătură cu Adunarea generală şi despre felul cum activează Caritas România la nivel local, redacţia Radio Vatican a stat de vorbă cu actualul preşedinte al Confederaţiei Caritas România, părintele Egidiu Condac.

• Care este structura Confederaţiei Caritas România?
Reprezint Confederaţia Caritas România, care se compune din şase Caritasuri diecezane romano-catolice şi cinci Caritasuri eparhiale greco-catolice.

• Ce idei s-au aprofundat la Adunarea Generală a Caritasului Internationalis?
În primul rând au fost propuse pe ordinea de zi discuţii referitoare la strategia pe următorii patru ani în cadrul Caritasului Internationalis, iar un punct important care s-a tratat a fost alegerea noului preşedinte Caritas Internationalis, a noului vicepreşedinte şi a secretarului general.

• Şi cine este actualul preşedinte?
Este cardinalul Oscar Rodriguez Maradiaga, arhiepiscop de Tegucigalpa din Honduras.

• Din ideile discutate, din propuneri, din dezbateri ce credeţi că s-ar putea aplica în contextul din ţara noastră?
Cel mai discutat punct a fost stabilirea strategiei Confederaţiei Caritas Internationalis, ca din această strategie fiecare ţară să-şi extragă punctele forte, pentru a le aplica în următorii patru ani. S-au stabilit mai multe priorităţi strategice, printre care: incluziune şi coeziune socială, problema migraţiei, integrare, azil şi trafic de persoane, răspunsul în faţa urgenţelor majore, dezvoltare şi pace la nivel internaţional, lucru în reţea internă şi întărirea organizaţiilor membre, cât şi problema comunicării şi încercarea de a face cunoscute problemele de sărăcie existente în societate la nivelul guvernelor şi o reflecţie teologică a problemelor sociale pe care le întâlnim în societatea de astăzi.

• Să trecem acum la probleme foarte concrete privind situaţia Confederaţiei Caritas România şi în special a problemelor Centrului Diecezan Caritas Iaşi. Care sunt probleme mai urgente, care pături sociale au mai mare nevoie de un ajutor imediat?
Problema migraţiilor, a atâtor oameni care îşi caută un loc de muncă în străinătate. Pentru aceasta am creat un birou special în care oferim informaţii referitoare la legislaţia acelor ţări în care ei doresc să lucreze. Apoi problema bătrânilor singuri, a bătrânilor izolaţi, pentru care avem centre de îngrijire la domiciliu. În prezent funcţionează în cadrul Diecezei de Iaşi 10 astfel de centre, atât la oraş cât şi la sat.

• În ce consistă asistenţa la domiciliu?
În acordarea unor ajutoare medicale celor care sunt izolaţi sau au nevoie de astfel de îngrijiri medicale, de către personal specializat, de către asistente medicale, dar şi în acordarea de ajutoare materiale. Concret: alimente, haine pentru viaţa de fiecare zi, întrucât astfel de persoane deseori sunt şi sărace din punct de vedere material.

• Care este la ora actuală problema copiilor?
În dieceza noastră problema copiilor este în atenţia Caritasului, întrucât există foarte mulţi părinţi care au plecat în străinătate şi au lăsat copiii în grija bunicilor sau pe unii chiar singuri acasă şi de aceea sunt lipsuri în educaţie. Şcoala nu poate să acopere ceea ce părinţii nu au pus la baza educaţiei acestor copii. De aceea în grija noastră sunt centrele de asistenţă pentru copii, de tip "Don Bosco", în care noi oferim sprijin în educaţie, sprijin în efectuarea temelor, pentru a obţine rezultate cât mai bune la învăţătură şi, de asemenea, încercăm să integrăm în societatea de astăzi şi să suplinim cumva lipsa pe care o resimt aceşti copii din cauza părinţilor care sunt departe de ei.

• În opera de promovare socială aveţi colaborarea statului, a autorităţilor locale?
Încercăm, în ultimul timp, să colaborăm din ce în ce mai mult cu autorităţile locale şi autorităţile centrale. Am încercat prin Confederaţia Caritas România să prezentăm aceste probleme sociale la nivelul diferitelor ministere care se ocupă cu problematica socială în România, în special Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. Centrul de Îngrijire la Domiciliu este un proiect foarte bine cunoscut de autorităţile centrale, dar încercăm şi la nivel local să sensibilizăm autorităţile cu privire la drepturile pe care le au anumite categorii defavorizate.

• Cum răspund credincioşii, pentru că noi am fost obişnuiţi ani de zile să tot primim, să fim ajutaţi. Poate este timpul când şi noi putem ajuta. Ce puteţi spune în această privinţă? Există sensibilitatea, există cultura darului?
Este adevărat, ne aflăm tocmai la această cotitură, la trecerea de la o mentalitate de a primi la aceea de a oferi. Şi pot să spun cu bucurie că aceşti credincioşi ai noştri răspund din ce în ce mai bine la acest apel pe care îl face Biserica locală şi Caritasul, la cele două colecte diecezane care se organizează în timpul Postului Mare şi în timpul Adventului, dar şi la alte campanii de sensibilizare, prin care încercăm să prezentăm problemele de sărăcie existente, proiectele concrete pe care le organizăm în cadrul diecezei. Observăm un răspuns din ce în ce mai activ din partea credincioşilor, indiferent de situaţia lor socială. Pentru noi, lucrul care ne miră este că tocmai cei din pătura medie şi cei mai săraci, tocmai aceştia contribuie cu puţinul lor, din ce în ce mai mult, pentru susţinerea cazurilor sociale.

• Aveţi o anumită colaborare ecumenică?
Încercăm să colaborăm, din ce în ce mai strâns, şi cu Biserica Ortodoxă. La nivelul Diecezei de Iaşi am avut proiecte comune, programe educaţionale pentru copii, în care am lucrat cu diferite protopopiate ortodoxe din Iaşi, dar şi la nivel naţional, chiar la începutul lunii mai, în perioada 1-5 mai, am organizat la Sibiu o conferinţă internaţională la care am invitat reprezentanţi din Caritasurile ţărilor majoritar ortodoxe. Din ţara noastră au participat reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe de la Iaşi şi de la Sibiu. Putem spune că a fost o reuşită, întrucât acest interes al implicării sociale s-a arătat deopotrivă, atât în Biserica Ortodoxă cât şi în Biserica Romano-Catolică.

• Câteva cuvinte despre provenienţa resurselor financiare, materiale şi umane.
Imediat după anul 1990, în proporţie de 100%, ajutoarele materiale proveneau din străinătate. Însă acum, la 17 ani, putem afirma că proporţia s-a modificat în mod substanţial, astfel încât aproape jumătate din fondurile financiare şi ajutoarele materiale pe care le avem provin din interior. Am încercat să prezentăm anumite proiecte, să obţinem finanţări la nivel naţional, de la Guvernul României, şi la nivel local, de la autorităţile locale. În bună parte reuşim, prin proiectele pe care le prezentăm, să obţinem finanţări naţionale şi locale. Desigur, este un început. S-ar putea mult mai mult, însă probabil şi această mentalitate trebuie să schimbe încet-încet, şi de o parte şi de alta, şi cred că vom ajunge în scurt timp să nu mai fim dependenţi de sprijinul din exterior şi să reuşim cu resursele noastre interne să susţinem cazurile sociale existente la nivel local şi central.

• Cât priveşte personalul, mă refer la voluntari, cum răspund?
În această privinţă doresc să spun că voluntarii trebuie foarte bine motivaţi şi formaţi, întrucât această arie a voluntariatului a fost foarte puţin cunoscută în România, ba chiar se prezenta sub forma unei imagini negative la început, fiind necesară astfel multă formare şi prezentarea unei alte imagini a voluntariatului. Astfel că astăzi, un grup din ce în ce mai mare de tineri se alătură proiectelor noastre. Anul trecut, la 7 decembrie, am celebrat Ziua Voluntariatului la nivelul Caritasului de Iaşi, reuşind să adunăm în jurul nostru un număr de 350 de voluntari, marea majoritate studenţi, care provin din toate zonele Moldovei. Cei care se implică în proiectele noastre sunt mai ales cei care urmează facultăţi de asistenţă socială, dar sunt şi de la alte facultăţi.

• De la această reuniune generală a Caritasului Internationalis cu ce simţăminte vă întoarceţi acasă?
Plec cu dorinţa de a ne organiza mai bine, pornind şi de la ceea ce Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea afirma în enciclica Deus caritas est, că este importantă activitatea în favoarea săracilor, însă este important să existe şi un profesionalism în această angajare socială. Plec cu această dorinţă de a deveni din ce în ce mai profesionalizaţi în activitatea pe care o desfăşurăm, în stabilirea unor puncte prioritare din strategia Caritasului Internationalis, priorităţi care apoi să se poată concretiza şi la nivelul local al diferitelor dieceze, iar apoi chiar şi în comunităţile parohiale.

lecturi: 35.