Iași: 55 de ani de la moartea ep. Anton Durcovici
În Dieceza de Iași a continuat și anul acesta novena de rugăciune pentru beatificarea episcopului martir Anton Durcovici. Rugăciunile au început în ziua de 2 decembrie. Dosarului său de beatificare se află pe masa de lucru a Comisiei Pontificale pentru Cauza Sfinților din Vatican. Anton Durcovici s-a născut la 17 mai 1888 în Austria, la Bad Deutsch-Altenburg. În 1894 se stabilește la Iași. Între 1901 și 1906 face studiile seminariale la București, apoi pleacă la Roma, pentru a-și completa studiile. Este sfințit preot la 20 septembrie 1910 în Cetatea Eternă. La 30 octombrie 1947 este numit episcop de Iași. După arestarea sa la 26 iunie 1949, în noaptea de 10/11 decembrie 1951 moare în închisoarea comunistă de la Sighetu Marmației.
Date despre ep. Durcovici
La 30 octombrie 1947 a fost numit episcop. El a fost consacrat la 5 aprilie 1948 de nunțiul apostolic Gerald Patrik O'Hara și înscăunat la 14 aprilie același an. Această numire a fost făcută de Sfântul Părinte papa Pius al XII-lea (1939-1958) în înțelegere cu Înaltul Guvern al țării și conform Concordatului încheiat între Sfântul Scaun și Statul Român.
Mons. Anton Durcovici s-a născut la 17 mai 1888 în Bad Deutsch-Altenburg, în Austria. La vârsta de opt ani a venit la Iași, unde a frecventat timp de doi ani cursurile Școlii Elementare a Parohiei Catolice. Apoi s-a transferat la o școală din București, după care s-a înscris ca seminarist la Liceul "Sfântul Iosif" din capitală (1898-1906). La 30 octombrie 1906 a fost trimis la Roma pentru a-și continua studiile teologice la "Propaganda Fide" (1906-1911). După ce a fost sfințit preot la 24 septembrie 1910 în bazilica "Sfântul Ioan din Lateran", s-a reîntors în țară la 29 iulie 1911. Aici a fost mai mulți ani profesor, după care a activat la Tulcea, Târgoviște și Giurgiu. După Primul Război Mondial pr. A. Durcovici a ocupat diferite funcții în cadrul Arhidiecezei de București: vicar general al Mitropoliei de București, rector și profesor la Seminarul Teologic din București, precum și canonic al aceleiași arhidieceze.
În timpul scurtei sale păstoriri a Diecezei de Iași, episcopul Durcovici a întreprins o activitate istovitoare de vizitare a parohiilor din Moldova, însuflețind cu viața sa sfântă inimile enoriașilor săi. Din cauza impasului în relațiile diplomatice dintre Guvernul Român și Sfântul Scaun, prin denunțarea Concordatului din 1929, episcopul Durcovici a avut multe de îndurat din partea regimului comunist. La 26 iunie 1949, în timp ce mergea spre Popești-Leordeni pentru a administra taina sfântului Mir, a fost arestat de Securitate și închis la București, Jilava și apoi la Sighetu Marmației, unde moare în "celula morții" la 10 decembrie 1951.
Mărturie
Spre miezul nopții un trup scheletic, dezbrăcat, plin de răni și sânge a fost aruncat într-o celulă unde se mai aflau 15 suflete chinuite. În fața acestei scene pr. Friedrich s-a repezit cu o pătură și l-a acoperit. Din cauza durerilor și a gerului episcopul Durcovici n-a putut dormi și în acea noapte a mai găsit tăria să încurajeze pe sărmanii deținuți, zicându-le: "Duceți crucea Mântuitorului care s-a răstignit pentru păcatele noastre, căci va veni ziua învierii și pentru mult încercatul popor român". A fost apoi luat și dus într-o celulă singur unde a murit la 10 decembrie 1951.
lecturi: 78.