Meditaţie pentru Advent

Advent, tensiune dinamică în aşteptarea împlinirii

Advent uman

Experienţa ne arată că viaţa fiecăruia dintre noi este o continuă tensiune, o continuă frământare, o continuă aşteptare. Părinţii aşteaptă copiii lor să crească mari, sănătoşi şi inteligenţi. Fiecare copil aşteaptă să crească. Elevul aşteaptă să parcurgă cu succes etapele şcolare. Liceanul aşteptă să ia diploma de bacalaureat. Studentul aşteaptă să ia diploma de licenţă sau de masterat în domeniul pe care şi l-a ales. Tânărul matur fizic, psihic şi moral aşteaptă întâlnirea cu marea iubire a vieţii sale. Cuplul proaspăt întemeiat aşteaptă momentul împlinirii iubirii lor în rodul preţios al primului copil. Familia stabilă şi echilibrată aşteaptă împlinirea propriilor copii. Părinţii rămaşi singuri, în urma căsătoriei copiilor lor, aşteaptă bucuria de a fi bunici. Soţii înaintaţi în vârstă aşteaptă cu răbdare înţeleaptă ultimii ani senini şi fericiţi împreună cu copiii şi nepoţii lor. Creştinii buni înaintaţi în vârstă, bucuroşi de binele pe care au reuşit să-l facă, aşteaptă plini de speranţă întâlnirea cu Dumnezeu de la sfârşitul vieţii pentru a primi răsplata bine meritată a sacrificiilor vieţii lor.

Toată această tensiune continuă a aşteptării încrezătoare a împlinirii pozitive a tuturor etapelor, situaţiilor şi evenimentelor vieţii noastre; tot acest prelungit travaliu de aşteptare a împlinirii existenţei şi a speranţelor noastre constituie veritabilul advent al fiecărui om călător pe acest pământ. Adventul uman este tensiunea constantă a aşteptării încrezătoare a sosirii şi a împlinirii etapelor şi a evenimentelor vieţii noastre.

Advent tineresc

Depăşită cu bine etapa adventului copilăriei şi al adolescenţei se ajunge la una dintre cele mai importante etape ale adventului uman, adventul tinereţii. Acesta este foarte important pentru că îşi poate pune amprenta asupra întregii vieţi viitoare a actualului tânăr. Nu trebuie pierdută din vedere niciodată componenta esenţială a adventului uman şi anume tensiunea aşteptării răbdătoare şi încrezătoare a derulării etapelor vieţii şi a împlinirii lor fericite. Această aşteptare tensionată nu trebuie înţeleasă ca inactivitate, ca neimplicare, ca aşteptare statică, dimpotrivă, ci ca o implicare personală conştientă pentru susţinerea derulării adecvate a diverselor etape ce trebuie obligatoriu parcurse.

Oare o mamă după ce a născut un copil aşteaptă creşterea şi maturizarea lui fără să se implice personal? Oare nu se angajează cu toată fiinţa ei pentru ca noul născut să aibă tot ceea ce este necesar pentru ca el să crească şi să se maturizeze? Mama, în timp ce aşteaptă cu răbdare creşterea şi maturizarea copilului ei, face tot ceea ce depinde de ea pentru ca acesta să ajungă un om matur şi bine realizat.

Adolescentul ajuns la vârsta majoratului, determinat din adâncul fiinţei sale de dorinţa de a se realiza, trebuie să se angajeze personal şi conştient la realizarea sa umană totală. Tânărul, în timp ce aşteaptă maturizarea sa deplină şi realizarea sa plenară, trebuie să cultive capacităţile sale umane: intelectul, voinţa, memoria, fantezia concomitent cu capacităţile sale fizice. Tânărul, care ar neglija cultivarea tuturor capacităţilor sale şi ar aştepta să ajungă la realizarea sa deplină, fără a se implica personal, s-ar asemăna cu o mamă, care după ce şi-a născut copilul, aşteaptă, ce-i drept, maturizarea lui, dar nu se implică cu nimic în îngrijirea lui, ci îl abandonează. Această tensiune a angajării personale a tânărului pentru cultivarea capacităţilor sale, în timp ce aşteaptă derularea etapelor şi a evenimentelor care îl vor duce la viitoarea sa realizare, constituie adventul tinereţii; timp de angajare dinamică, personală şi responsabilă în perspectiva realizării plenare ulterioare. Tânărul care visează realizarea sa totală de mâine, dar nu se implică cu toată fiinţa sa, cu tot elanul şi energiile sale tinereşti la aceasta, va rămâne doar cu visul, nu şi cu împlinirea lui. Visul tânărului de a se împlini, de a deveni o persoană fericită, va rămâne mereu doar la nivel de vis dacă nu va exista o angajare conştientă şi responsabilă în vederea realizării acestuia.

Advent studenţesc

Adventul studenţesc face parte, de obicei, din cadrul larg al adventului tinereţii, întrucât studenţii sunt în mod obişnuit tineri. Dacă adventul tinereţii înseamnă aşteptare angajantă în realizarea personală viitoare, adventul studenţesc ce ar putea însemna? Termenul student desemnează persoana care se dedică studiului în vederea acumulării cunoştinţelor şi a deprinderilor necesare desfăşurării unei activităţi utile pentru el şi pentru societate. Omul studiului, adică studentul, aşteaptă în mod firesc dobândirea unei diplome care să ateste pregătirea sa profesională, abilităţile şi competenţele sale într-un domeniu sau în mai multe domenii de activitate. Tensiunea aşteptării împlinirii dorinţei sale de a avea diploma mult râvnită constituie adventul studenţesc. Dacă parcurgerea adventului tinereţii include angajare personală şi conştientă în formarea unei persoane mature şi capabile să se realizeze pe deplin, atunci şi adventul studenţesc cere o abordare serioasă şi responsabilă în domeniul studiului. Studentul care doreşte să posede diploma ce să-i atestă calificarea, în timp ce aşteaptă scurgerea perioadei de pregătire, nu se poate complace, pur şi simplu, doar cu situaţia de a avea un carnet de student ce-i dezvăluie identitatea. Studentul veritabil este acela care, în timp ce aşteaptă trecerea perioadelor de frecventare a cursurilor şi de susţinere a examenelor, nu-şi omoară plictiseala aşteptării în distracţii interminabile, ci se străduieşte să profite de orice posibilitate pentru a-şi acumula cât mai multe şi temeinice cunoştinţe şi abilităţi în domeniul ales. Studentul, omul studiului, foloseşte orice ocazie pentru a progresa în pregătirea sa şi pentru a fi capabil să dovedească, cu ocazia examenelor, stadiul său de pregătire. Gândul examenului nu numai că nu-l sperie şi nici nu-l stresează, ci îl determină să se implice şi mai mult în dobândirea cunoştinţelor cerute ştiind că examenul îi oferă şansa să dovedească în faţa profesorului interesul şi preocuparea sa pentru domeniul ce-l studiază şi nivelul de acumulare al cunoştinţelor cerute de respectivul domeniu. Aşteptarea sesiunilor de examene devine stimulativă şi ocazie propice pentru a-şi dovedi nivelul de pregătire în calificarea aleasă. Trăirea perioadei studenţeşti în tensiunea dinamismului acumulării cunoştinţelor, al abilităţilor profesionale şi al dovedirii nivelului de pregătire prin examenele susţinute constituie adventul veritabil studenţesc ce se va încheia cu primirea diplomei dorite ce va deschide noi posibilităţi de realizare autentică umană.

Advent creştin

Adventul, în lumina învăţăturii creştine, poate îmbrăca mai multe aspecte în funcţie de perspectiva în care este privit. Adventul istoric constituit din perioada de timp scursă dintre promisiunea lui Dumnezeu, făcută omului căzut în păcat în Eden, de a-i trimite un Mântuitor, şi realizarea împlinirii acestei promisiuni prin venirea în lume a lui Isus Cristos. Acest advent a fost trăit cu intensitate maximă de poporul Vechiului Legământ. Adventul misterios este vizita permanentă a lui Cristos, prin harul său, în ambianţa eclezială, conform orânduirii sale, dar şi în afara Bisericii, în alte moduri numai de el cunoscute. Adventul glorios ce se va împlini în parusie, la a doua venire a lui Cristos, îmbrăcat în gloria divină, ce va străluci în corpul său transfigurat de înviere, pentru a duce la desăvârşire opera creaţiei şi a răscumpărării. Creştinul se inspiră, integrează şi trăieşte anumite aspecte ale unicului advent al lui Isus Cristos, în care este integrat prin Botez. În Cristos, creştinul trăieşte, creşte, lucrează, se maturizează şi se îndreaptă spre desăvârşirea sa în Dumnezeu cel Întreit. Adventul creştin, în mod normal, include aspectul istoric şi cel escatologic al vieţii creştine. Aspectul istoric al adventului creştin indică angajamentul vigilent al creştinului în imitarea lui Cristos în toate situaţiile concrete ale vieţii în derularea pelerinajului său pământesc. Creştinul aşteaptă îmbrăcarea sa cu Cristos, adică răscumpărarea sa totală în dinamismul angajării active pentru a fructifica şi a înmulţi toţi talanţii harului divin ca un slujitor vigilent şi fidel faţă de misiunea încredinţată. Aşteptarea creştinului de a se întâlni cu Cristos, în orice moment, dar mai ales la sfârşitul vieţii sale, nu-l înspăimântă, ci îl stimulează, deoarece este o aşteptare plină de speranţă şi de iubire bucuroasă, rodul preţios al unei privegheri atente la orice stimul al harului, al unei angajări active, fidele şi statornice în a realiza planul divin în viaţa sa personală. Privegherea angajantă şi rugăciunea fortifiantă sunt sprijinul constant al creştinului şi stimulul eficient ce îl vor susţine permanent şi îl vor conduce în perioada adventului său istoric spre adventul escatologic, spre împlinirea sa totală în Cristos cel glorificat.

Pr. Iosif Enăşoae

lecturi: 30.