Iaşi: Binecuvântarea grotei din cimitirul Seminarului

În prezenţa studenţilor Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi şi a corpului profesoral, în seara zilei de 24 mai 2006, a avut loc binecuvântarea grotei din cimitirul aflat pe teritoriul Seminarului. Celebrarea a fost prezidată de pr. prof. dr. Wilhelm Dancă, rectorul Seminarului, care, în timpul binecuvântării, a prezentat un scurt istoric al cimitirului, în care se odihnesc sute de credincioşi, ale căror morminte au fost acoperite de uitare, dar pentru care suntem datori să ne rugăm.

Grota a fost realizată la iniţiativa pr. Felician Tiba şi a pr. Gabriel Farcaş, de către studenţii anului III, şi construită pe ruinele fostei capele a cimitirului. Această capelă, dedicată sfântului Iosif, a fost distrusă de bombardamentele sovietice din vara anului 1944, când a fost distrus şi cimitirul, care se află astăzi pe spaţiul Seminarului. De menţionat faptul că în capelă se află un mormânt din anul 1776, dar încă nu a fost identificată persoana înmormântată aici.

Deşi capela a fost distrusă, încă se poate vedea temelia şi o bună parte a zidului. Dând impresia de zid dărâmat, grota construită de anul III se înscrie în stilul arhitectonic al ruinelor deja existente. Este realizată din cărămidă, iar construcţia acesteia a durat aproximativ o săptămână. Statuia Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes a fost realizată de fraţii carmeliţi de la Luncani şi oferită de pr. Anton Despinescu, ca recunoştinţă pentru multele haruri dobândite de-a lungul vieţii, prin mijlocirea Preacuratei.

Deşi cimitirul constituie de multă vreme un loc preferat de seminarişti pentru relaxarea dintre orele de curs şi pentru clipele de reculegere, binecuvântarea grotei în sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria, Ajutorul creştinilor, îi determină pe aceştia să revină în acest loc cu mai multă bucurie şi cu mai multă încredere, făcând din Maria, "Ajutorul seminariştilor".

Îi mulţumim şi noi Mamei cereşti pentru o asemenea zi şi să dea Dumnezeu să primim cât mai multe binecuvântări prin mijlocirea ei.

Deo gratias!

Andrei Dumitrescu

lecturi: 8.