Pelerinaj la sanctuarul marian de la Cacica
Aproape 100 de persoane din Parohia Iași "Adormirea Maicii Domnului" au participat joi, 8 decembrie, la un pelerinaj în cinstea Maicii Domnului la sanctuarul de la Cacica. În rândul pelerinilor s-au mai aflat alte 50 de persoane din Parohia Iași "Sfânta Tereza", 50 de persoane din Parohia Iași "Sfântul Anton" și 50 de persoane din Parohia Roman "Fericitul Ieremia". La pelerinaj au participat pr. Iulian Tancău, pr. Iosif Iacob și pr. Alois Moraru.
Ziua de 8 septembrie dedicată nașterii Mamei Mântuitorului a fost un prilej deosebit de rugăciune și meditație în cinstea Fecioarei Maria. Pelerinii au participat la o celebrare penitențială, au recitat Rozariul, au asistat la sfânta Liturghie concelebrată împreună cu pr. Ion Manole în bazilica din Cacica. Programul pelerinajului a mai cuprins calea crucii și adorație euharistică.
Cultul adresat sfintei Fecioare Maria denotă apropierea credincioșilor de Mama cerească. Atunci când este sărbătorită mama, întotdeauna este bucurie, iar cei aproximativ 250 de pelerini au dorit să o omagieze într-un mod deosebit pe cea care a făcut posibilă prin disponibilitatea ei întruparea Cuvântului lui Dumnezeu. Totul vorbea despre frumusețea acestei sărbători și parcă și natura o sărbătorea pe Măria. Mulțumirea sufletească vibrează și acum în inimile pelerinilor.
Pr. Iulian Tancău
* * *
Ziua de 8 septembrie 2005, Nașterea Sfintei Fecioare, pelerinaj la Cacica. O zi încărcată de spiritualitate. O mărturie uluitoare: "Suferința lui Isus salvează sufletele". Această mărturie a dat-o un preot la Cacica prin viața lui. Ne-a mișcat pe toți. Această mărturie trebuie să ajungă la cât mai multă lume. Asta așteaptă Dumnezeu de la noi. Îmi permit să relatez cele reținute:
S-a întâmplat în 1989. Am fost invitat la o doamnă la masă. Doamna era evlavioasă și m-a întrebat dacă sunt botezat. I-am răspuns că nu știu. M-a întrebat dacă am auzit de Dumnezeu și dacă știu rugăciuni. I-am răspuns "Habar n-am". Eram doi frați gemeni, orfani, crescuți în orfelinatele comuniste, aveam 24 de ani, eram teribiliști, cunoscuți ca răi, sub numele de frații Boambă.
Mi s-a pus în mână o carte de rugăciuni. Am citit "Tatăl nostru", "Bucură-te, Marie". Nu s-a întâmplat nimic. Am dat de Calea crucii. Pe măsură ce citeam simțeam cum mă cuprinde o lumină caldă, iubitoare. Am simțit o îmbrățișare. Am simțit că cineva mă iubește, mă îmbrățișează. Sentiment necunoscut mie. Din acel moment viața mea s-a schimbat. Comportamentul meu se modela de la o zi la alta. O lumină interioară mă lumina.
Fie numele Domnului binecuvântat pentru harul pe care mi l-a dat.
P.S.C. Iași
lecturi: 10.