Gânduri despre papa Ioan Paul al II-lea (IV)

Prin intermediul "Cărţii de oaspeţi", pe situl Diecezei de Iaşi au continuat să sosească gânduri legate de Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea. În aşteptarea şi a altor mesaje, continuăm să le redăm pe acelea care au fost puse până acum fie pe sit (http://www.ercis.ro/servicii/guestbook.asp), fie trimise prin e-mail (editor@ercis. ro).

• "De câteva ore s-a încheiat sfânta Liturghie de înmormântare a Sfântului Părinte papa Ioan Paul al II-lea. Am vizionat la televizor această ceremonie fantastică. Cu două zile înainte, am dorit să ajung la Sfântul Părinte, care se "odihnea" în bazilica "Sf. Petru". A fost ca şi cum am participat la o nouă Zi Mondială a Tinerilor. După un marş de 18 ore, am ajuns "doar" până la obielisc. La ora 2.00 din noapte, porţile s-au închis pentru întreţinere şi curăţenie. Apoi am plecat acasă. Chiar dacă nu am ajuns până la el, am trăit o experienţă teribilă. Probabil Sfântul Părinte mi-ar fi spus: "Drumul tău nu s-a oprit aici. Continuă!" Urmărind la televizor ceremonia funeraliilor, am văzut cum vântul întorcea foile Evangheliarului aşezat pe sicriu. Din nou m-am gândit că Sfântul Părinte ar fi spus: "Sunt aici cu voi!" Când Evangheliarul a fost închis de vânt, am înţeles: "Totul s-a împlinit. Mă duc la Tatăl să vă pregătesc un loc!" Sfântul Părinte a murit, dar prezenţa şi viaţa lui şi-au pus amprenta asupra întregii omeniri. Să-i urmăm exemplul de sfinţenie, pentru ca, la sfârşitul vieţii noastre, să fim aflaţi şi noi vrednici de a-i cânta slavă Dumnezeului nostru". (Vasile Ilie, Focşani)

• "Ziua de 8 aprilie 2005, ora 11.00... zi de mare sfinţenie, zi de mare milostenie, zi de mare umilinţă, zi de mare credinţă, zi de mare iubire umană. Binecuvântată să fie această zi sfântă în veci. Sfântul Petru ne invită la marea misă. Iubirea a învins întunericul. Reconcilierea a sosit; suntem toţi poporul lui Dumnezeu, aşa cum a dorit marele preot, Isus Cristos. Ni s-a mai dat o şansă şi trebuie să fim statornici..." (Iulian-Eusebio Zapalii, Iaşi)

• "Să nu uităm cuvintele Sfântului Părinte adresate nouă, tinerilor: "Vi ho cercato, adesso voi siete venuti da me e per questo vi ringrazio". Să încercăm să nu îl dezamăgim... El ne-a iubit mereu şi ne va iubi pentru totdeauna. Sunt sigură că Dumnezeu şi Fecioara Maria l-au primit cu braţele deschise, iar corurile de îngeri i-au cântat frumos, aşa cum numai ei o pot face. Să nu fim trişti ca cei fără speranţă. Cristos a înviat! "Nu vă temeţi!"" (Lidia, Iaşi)

• "În aceste momente grele, pricinuite de plecarea dintre noi a Sfântului Părinte, vă rog să-mi permiteţi şi mie să îmi exprim adâncul regret. Am auzit oameni care, cu tristeţe în glas, au spus: "Dumnezeu să-l ierte!" Eu aş spune: "Dumnezeu să-l odihnească!", pentru că nu cred că are ce să-i ierte unui om sfânt. Întreaga creştinătate a pierdut un om curajos şi dedicat şi a câştigat un sfânt". (Sorin Bolog)

• "Puhoiul de oameni de diferite confesiuni care a invadat în zilele acestea Cetatea Vaticanului scoate în evidenţă unul dintre atributele Bisericii: catolicitatea, adică universalitatea Bisericii. Spiritul ecumenic pe care l-a avut papa Ioan Paul al II-lea, călătoriile şi eforturile pe care le-a întreprins în timpul pontificatului său, de a împlini dorinţa lui Cristos exprimată în ceasul pătimirii sale: "Ca toţi să fie una", s-a concretizat deja sub o anumită formă (chiar dacă imperfectă) în aceste zile. Autoritatea încredinţată de Cristos Sfântului Părinte, aceea de a fi urmaşul lui Petru, poate fi recunoscută şi înţeleasă chiar în aceste momente, prin adunarea laolaltă în centrul creştinătăţii, prin această solidaritate umană, care nu e altceva decât imaginea unei "singure turme şi a unui singur păstor". Dumnezeu să-l fericească pe acest profet al iubirii, al păcii şi al demnităţii şi să-l primească în rândul sfinţilor săi, în împărăţia sa, de unde să se roage pentru noi toţi, ca să putem înlocui suspiciunea şi ura cu iubirea şi reconcilierea, aşa cum a făcut-o el". (Monica Grosu, Roman)

lecturi: 123.