Funeraliile papei Ioan Paul al II-lea

Ziua de 8 aprilie 2005 va marca fără îndoială istoria Bisericii, zi în care la Vatican s-au desfăşurat funeraliile papei Ioan Paul al II-lea, cel care s-a aflat mai bine de 26 de ani la cârma Bisericii Catolice, ca urmaş al sfântului Petru. La acest eveniment au participat toţi cardinalii, reprezentanţi ai diferitelor Biserici, sute de episcopi, mii de preoţi, călugări şi călugăriţe aparţinând diferitelor congregaţii, precum şi numeroşi şefi de state, premieri şi delegaţii oficiale din întreaga lume. Lor li s-au alăturat milioanele de pelerini veniţi din toate colţurile lumii.

Dintre figurile religioase care au luat parte la ceremonia funerară, cele mai sonore nume au fost: arhiepiscopul Christodulos, liderul Bisericii Ortodoxe din Grecia; Bartolomeu I, patriarhul Constantinopolului; Rowan Wiliams, şeful Bisericii Anglicane; rabinul şef al Israelului şi liderul Bisericii Apostolice Armene.

Printre personalităţile de seamă care au participat la funeralii Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea s-au aflat: preşedintele american George W. Bush, împreună cu foştii preşedinţi Bill Clinton, George Bush şi secretarul de stat, Condoleezza Rice; preşedintele iranian, Mohamed Khatami; premierul britanic, Tony Blair; liderul din Zimbabwe, Robert Mugabe; preşedintele României, Traian Băsescu, împreună cu premierul Călin Popescu Tăriceanu, regele Mihai şi fostul preşedinte Ion Iliescu; preşedintele Poloniei, Alexander Kwasnievski, premierul Marek Belka şi primul lider de după căderea comunismului, Lech Walesa; prinţul Charles al Marii Britanii etc.

Funeraliile papei, cel mai mediatizat eveniment al momentului, au fost transmise în direct de la Vatican în zeci de ţări şi au fost urmărite de miliarde de telespectatori din întreaga lume.

Ceremonia a început cu o procesiune din bazilica "Sf. Petru", în fruntea căreia s-a aflat sicriul cu trupul neînsufleţit al suveranului pontif, purtat pe umeri de 12 bărbaţi. După ce a fost aşezat în faţa altarului amplasat la intrarea în bazilică, pe sicriul papei a fost aşezat Evangheliarul, simbol al misiunii încredinţate lui Ioan Paul al II-lea, în calitate de urmaş al sfântului Petru, aceea de a vesti evanghelia la toate popoarele şi de a conduce Biserica pe drumul mântuirii.

Liturghia funerară a fost prezidată de cardinalul Joseph Ratzinger, decanul Colegiului Cardinalilor şi a fost celebrată în limba latină. Adunaţi în jurul altarului, cardinalii au îmbrăcat veşminte de culoare roşie. Deasupra intrării în bazilica "Sf. Petru" a fost aşezată o imagine a lui Cristos cel înviat, izvorul adevărat al bucuriei pascale.

Liturgia cuvântului a cuprins lectura luată din Faptele apostolilor (10,34-43), rostită în limba spaniolă, psalmul 22 (Domnul este păstorul meu...), lectura din Scrisoarea sfântul apostol Paul către Filipeni (3,20 - 4,1), rostită în limba engleză, şi fragmentul din Evanghelia după sfântul Ioan (In 21,15-19), care a fost proclamat în limba latină.

"În numele Colegiului Cardinalilor - a spus Eminenţa sa, J. Ratzinger, la începutul omiliei - doresc să adresez gândul meu plin de respect faţă de şefii de state, de guverne şi faţă de delegaţiile din diferite ţări. Salut autorităţile şi reprezentanţii Bisericilor şi comunităţilor creştine, ca şi ai diferitelor religii. Îi salut apoi pe arhiepiscopii, episcopii, preoţii, călugării, călugăriţele şi credincioşii veniţi de pe toate continentele; în mod special pe tineri, pe care papei Ioan Paul al II-lea îi plăcea să îi numească viitorul şi speranţa Bisericii. Salutul meu ajunge, mai mult, la cei care în toate părţile lumii sunt uniţi cu noi prin intermediul radio-ului şi al televiziunii în această participare amplă la ritul solemn de despărţire de iubitul pontif".

Amintind unele momente mai importante din viaţa papei Ioan Paul al II-lea, cardinalul Ratzinger a subliniat că "Sfântul Părinte a fost preot până la sfârşit, pentru că şi-a oferit viaţa lui Dumnezeu pentru oile sale şi pentru întreaga familie umană...". Referindu-se la textul evanghelic, cardinalul Ratzinger a ţinut să arate că acele cuvinte adresate de Cristos lui Petru pe malul Tiberiadei (cf. In 21,18) i s-au potrivit şi papei Ioan Paul al II-lea. "În prima perioadă a pontificatului său - a spus cardinalul -, încă tânăr şi plin de energie, Sfântul Părinte, călăuzit de Cristos, mergea până la capătul pământului. Apoi însă, el a intrat tot mai mult în comuniune cu suferinţele lui Cristos... Şi tocmai în această comuniune cu Domnul aflat în suferinţă... el a vestit evanghelia, misterul iubirii care merge până la capăt". "El a interpretat pentru noi misterul pascal ca un mister al divinei îndurări", a adăugat cardinalul Ratzinger.

Referindu-se la ultima carte a Sfântului Părinte (Memorie şi identitate) şi la cuvintele pe care le scria reflectând asupra atentatului din 1981 - "Cristos, suferind pentru noi toţi, a dat un nou sens suferinţei; a introdus-o într-o nouă dimensiune, într-o nouă ordine: cea a iubirii... Suferinţa este cea care arde şi consumă răul cu flacăra iubirii şi poate să facă să rodească binele chiar şi din păcat" -, cardinalul Ratzinger a subliniat că "însufleţit de această viziune, papa a suferit şi a iubit în comuniune cu Cristos şi, de aceea, mesajul suferinţei sale şi al tăcerii sale s-a dovedit atât de elocvent şi de rodnic".

"Putem fi siguri - a spus în încheiere Eminenţa sa - că iubitul nostru papă stă acum la fereastra casei Tatălui, ne vede şi ne binecuvântează. Da, binecuvântează-ne, Sfinte Părinte! Încredinţăm sufletul tău drag Maicii lui Dumnezeu, Mamei tale, care te-a călăuzit în fiecare zi şi care te va călăuzi acum în gloria eternă a Fiului ei, Domnul nostru Isus Cristos. Amin".

După predică a urmat Crezul şi rugăciunea universală, care a fost rostită de câţiva tineri în mai multe limbi (franceză, germană, poloneză etc.).

La ofertoriu, câte doi reprezentanţi de pe fiecare continent, îmbrăcaţi în veşminte tradiţionale, au oferit la altar daruri pentru sfânta jertfă.

După ritul consacrării şi al Împărtăşaniei, cardinalii s-au adunat în jurul sicriului Sfântului Părinte, în timp ce, surprinzător, mulţimea aplauda fără încetare în semn de bucurie şi, în acelaşi timp, de speranţă, strigând într-un singur glas: "Santo subito, santo subito!", exprimând prin aceasta dorinţa ca papa Ioan Paul al II-lea să fie declarat sfânt cât mai curând.

Conform ritualului de înmormântare, a urmat aşa-zisa "ultimă recomandare". După ce corul Vaticanului a intonat Litania tuturor sfinţilor, cardinalul Camillo Ruini, vicar general al Diecezei de Roma a rostit o rugăciune specială pentru sufletul suveranului pontif. A urmat apoi un cânt tradiţional în limba greacă intonat de câţiva reprezentanţi ai Bisericilor Orientale şi un moment de rugăciune personală în tăcere. În timp ce corul intona cântarea "Îngerii să te conducă în paradis", cardinalul J. Ratzinger a stropit cu apă sfinţită şi a incensat sicriul suveranului pontif, apoi a rostit rugăciunea finală, cu care s-a încheiat celebrarea jertfei euharistice.

În timp ce mulţimea continua să aplaude şi să strige necontenit "Santo, santo!", pe fundalul imnului Magnificat, sicriul cu trupul neînsufleţit al papei a fost prezentat credincioşilor pentru ultima dată înainte de a intra în bazilică. De aici a fost dus în Grotele Vaticanului pentru înmormântare. Aşa cum a fost stabilit, sicriul papei Ioan Paul al II-lea a fost aşezat în acelaşi loc în care s-a aflat odinioară fericitul papă Ioan al XXIII-lea (expus acum în bazilica "Sfântul Petru"), găsindu-şi astfel odihna alături de peste 140 de predecesori ai săi. Conform unei vechi tradiţii, trupul papei a fost aşezat în trei sicrie succesive: unul din lemn de chiparos, un altul din zinc, iar cel exterior din lemn de nuc.

La Vatican urmează de acum alte zile de doliu pentru papa Ioan Paul al II-lea, cu celebrări euharistice speciale pentru odihna sufletului pontifului roman. Fiecare zi de celebrare va fi încredinţată unui grup diferit, luând în seamă legătura acestuia cu suveranul pontif, şi va fi deschisă spre participare tuturor credincioşilor.

Emanuel Imbrea
 

lecturi: 123.