Iaşi: Zi de reculegere pentru tineri

Sâmbătă, 5 martie, tinerii cu "sete de Dumnezeu" s-au strâns din toate colţurile Iaşiului, pentru ca să se reculeagă, ajutaţi de preoţii Felician Tiba, Fabian Doboş şi Gabriel Bucur.

Astfel, dis-de-dimineaţă, la ora 9.00, grupuri de tineri din parohiile din Iaşi şi nu numai s-au adunat la casa Fraţilor Şcolilor Creştine, străbătând cu greu drumul Tătăraşiului.

S-a început cu un joc de cunoaştere, pentru că nu se cunoşteau, dar aveau în comun ceva, erau fraţi în Cristos şi-i unea această "nostalgie divină".

Jocul de cunoaştere a fost propus de pr. Fabian şi a constat în a înmâna un cartonaş roşu (fără nici o aluzie la microbişti) unei persoane. Acea persoană trebuia să spună câteva cuvinte despre sine şi urma să dea mai departe cartonaşul (nu ştiu exact pe ce criterii: simpatii, curiozităţi).

După joc, cum era şi firesc, a urmat o mică pauză, în care cred că fiecare şi-a exprimat bucuria de a cunoaşte oameni noi, minunaţi, cu aproape aceleaşi preocupări.

La 10.30 ne-am adunat din nou pentru a asculta provocarea la meditaţie a pr. Felician. Şi cum o provocare mai mare decât Parabola fiului risipitor nu putea fi, am început a citi din Sfânta Scriptură această minunată şi plină de înţelesuri parabolă.

Ne-am împărţit în trei grupe, fiecare grup fiind condus de unul din păstori, pr Felician, pr. Fabian sau pr. Gabriel. S-a încercat discutarea fiecărei ipostaze: a tatălui, a fiului cel mare şi, nu în ultimul rând, a fiului cel mic.

Întrebările care au fost puse, de exemplu: "A greşit tatăl dându-i averea? - Greşesc părinţii dând totul fiilor lor? - Ce fascinează la Tatăl, dar la tinerii de azi? - Există vreo asemănare între iniţiativa fiului mai mare de a opri bucuria reîntoarcerii fratelui şi invidia prezentă între tineri?", nu şi-au găsit răspunsul decât parţial şi nu au căutat decât să dea tânărului ocazia de medita mereu!

Şi cum ne aflăm în perioada de pregătire pentru sfintele sărbători ale Paştelui, a urmat desigur Calea Sfintei Cruci.

Hrăniţi bine sufleteşte, a urmat şi hrana trupească, fiecare contribuind la masa de prânz.

Meditaţia a doua, nevrând să se lase mai prejos, a fost la fel de provocatoare, fiind vorba, bineînţeles, tot de o parabolă, şi anume aceea a Femeii adultere.

De data aceasta, meditaţia nu a mai fost sub formă dialogată, ci pr. Felician a prezentat parabola din mai multe perspective, lăsându-ne libertatea de a ne regăsi într-unul din personaje.

Fiecare tânăr şi-a notat în linişte gândurile, deciziile!

Dacă până acum am vorbit de Isus, voiam să ne întâlnim direct cu el. A urmat sfânta Liturghie care ne-a umplut de haruri, noi contribuind cu sufletele noastre deschise, cu rugăciuni spontane şi cu cântece, acompaniaţi fiind de Marcelina la orgă şi Simona la chitară.

Mic cu mare, după Liturghie, ne-am adunat pentru a ne mărturisi trăirile, ideile şi gândurile noastre bune.

Aproape toate concluziile au avut o idee comună şi anume: Duhul Sfânt a fost cu noi şi a produs minunea de a ne înţelege, de a comunica fără teamă, deşi nu ne cunoşteam!

Ziua de reculegere, pentru mulţi dintre noi nu a vrut să fie un sfârşit, ci un început de drum nou care duce spre Isus.

În concluzie, aşa cum a spus şi un mare pictor; "avansăm greu pentru că mai avem de cioplit în noi, dar simţim că suntem pe drumul cel bun"!

Vă mulţumim tuturor!

Gilberta

lecturi: 123.