Iaşi: Cuvioasa Parascheva - hramul catedralei mitropolitane

Joi, 14 octombrie, catedrala mitropolitană din Iaşi sărbătoreşte hramul: Cuvioasa Parascheva. Un fragment din lemnul crucii, adus din Grecia, a fost aşezat lângă racla cuvioasei Parascheva pentru a fi cinstit de pelerini. La invitaţia de ÎPS Daniel, arhiepiscopul Iaşilor, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, la celebrările din catedrala ortodoxă va participa şi o delegaţie a Bisericii romano-catolice.

Născută în Epivat, pe ţărmul Mării Marmara, în Imperiul Bizantin (Turcia de astăzi), în prima jumătate a secolului al XI-lea, sfânta Parascheva a trăit în perioada dinaintea despărţirii Bisericilor din Apus şi Răsărit.

S-a bucurat de o educaţie aleasă. A preţuit milostenia, rugăciunea şi postul. Din îndemn lăuntric, a părăsit casa părintească pentru a se dedica vieţii monahale. A intrat într-o mănăstire din Constantinopol, apoi a stat 5 ani în Mănăstirea "Maica Domnului" din Heracleea Pontului, iar după aceea în Ţara Sfântă. Mai târziu se întoarce la Constantinopol (astăzi Istanbul), apoi în satul natal. Era în floarea vârstei când Domnul a chemat-o la sine (25-27 de ani). După moarte este purtată de la malul marii, unde s-au descoperit sfintele ei moaşte, în biserica din sat, apoi la Constantinopol, urmând apoi un lung drum în ţările balcanice: Târnovo şi Vidin (Bulgaria), Kruşevaţ, Kalemegdan şi Belgrad (Serbia), Istanbul (Imperiul Otoman), apoi în Moldova, prin grija domnitorului Vasile Lupu, în 1641. Racla cu moaştele a fost aşezată în biserica "Trei Ierarhi", iar din anul 1889 se află în catedrala mitropolitană din Iaşi. Este protectoarea şi ocrotitoarea oraşului Iaşi şi a întregii Moldove.

Frumuseţea feciorelnică a feţei sale, veşmântul albastru, simbol al curăţiei, crucea cu care "a urmat lui Cristos", şi ruloul papirusului din mâna având inscripţia fericirilor fac din icoana sfintei Parascheva un model de urmat pentru toţi.

* * *

Hramul catedralei mitropolitane din Iaşi: ne bucurăm că biserica mitropolitană devine în aceste zile loc de întâlnire al creştinilor. Cuvioasa Parascheva a trăit în perioada dinaintea despărţirii Bisericilor. Ea biruit ispitele şi a dobândit sfinţenia prin cruce. Luând crucea i-a urmat lui Cristos; a cunoscut puterea lui Cristos răstignit şi înviat.

De asemenea, e o bucurie că un fragment lemnul crucii a fost adus din Grecia pentru a fi cinstit.

Sfinţii sunt cei care unesc. Aceste zile sunt o ocazie pentru a ne aminti de chemarea la sfinţenie. În Vechiul Testament, în cartea Leviticului citim: "Fiţi sfinţi pentru că eu, Domnul, Dumnezeul vostru, sunt sfânt". De asemenea, aceste zile de sărbătoare ne reamintesc că nu suntem singuri: suntem înconjuraţi de o ceată de martori; sfinţii ne însoţesc în drumul nostru spre cer.

Lemnul crucii ne trimite cu gândul la crucea lui Cristos, la bucuria învierii care vine din cruce...

Ne unim în rugăciune cu pelerinii şi dorim ca toţi să găsească în Parascheva un exemplu de urmat iar în crucea Domnului puterea de a birui păcatul.

Pr. Cornel Cadar

foto 2: Sfânta Cuvioasă Parascheva, icoană pictată de Constantin Ichim
 

lecturi: 123.