Gânduri despre Căsătorie

"Nu mai au vin" - Nu mai au divin. Când vedem o nuntă, poate că ne aducem aminte că Maica Domnului a participat alături de Isus la nunta din Cana şi că a intervenit pentru ca Isus să schimbe apa în vin. Unii îşi amintesc chiar şi cuvintele Mariei adresate lui Isus: "Nu mai au vin". Evanghelia ne spune că atunci Isus a săvârşit prima minune, schimbând apa în vin, deşi la început părea că nu-l interesează această problemă. "Ce te priveşte pe tine şi pe mine femeie?"

Maica Domnului a voit parcă să spună că problema nunţii nu e numai problema oamenilor, dar şi a lui Dumnezeu.

Uneori ni se pare că ceea ce facem pe acest pământ nu are nici o legătură cu Dumnezeu. E doar problema noastră. Nu e problema lui Dumnezeu.

Nunta are implicaţiile şi legăturile cele mai mari cu Dumnezeu. E vorba de a răspunde unui plan de iubire stabilit de Dumnezeu prin creaţie. Numai că lumea nu mai observă, sau nu mai vrea să vadă acest lucru. Pentru omul modern, legat aşa de mult de cele materiale, cele spirituale îi cam sunt străine. Legăturile cu Dumnezeu dispar foarte repede. În lumea modernă se răspândeşte mentalitatea convieţuirii fără cununie religioasă, mentalitatea căsătoriei de probă, mentalitatea amorului liber. Se legiferează homosexualitatea. Se permite prin lege uciderea copilului nenăscut. Se vede de la distanţă un lucru. Căsătoria e problema oamenilor, nu a lui Dumnezeu. Auzim pe unii care trăiesc necununaţi spunând: "Nu ne cununăm pentru că nu avem bani". Iată o problemă a oamenilor. Problema lui Dumnezeu, cea a sacralităţii căsătoriei, care este mult mai importantă, e uitată, neluată în seamă.

Pentru cei de la nunta din Cana, Maica Domnului a spus: "Nu mai au vin". Ce ar putea să spună pentru unele nunţi din zilele noastre? Nu spun pentru toate, căci unele sunt la locul lor, în sfera sacralităţii. Dar pentru multe, Maica Domnului ar putea să spună: "Nu mai au Dumnezeu. Nu mai au credinţă. Nu mai au dragoste de copii. Nu mai au speranţa unei vieţi veşnice. Nu mai au fidelitate. Nu mai au fericire".

Vin nu se poate spune că nu mai este. Îl găseşti pe toate drumurile. La un sat de o mie de familii, sunt patruzeci de cârciumi. E atâta vin, că România a devenit un popor de beţivi, fiind pe locul doi în Europa. Şi tot pe loc fruntaş la uciderea copiilor nenăscuţi. Iată spiritualitatea unui popor care se laudă că s-a născut creştin. Ce a mai rămas din creştinismul trâmbiţat? Batem la porţile Europei cu butoaiele de vin după noi şi cu sicriele copiilor ucişi. Cine să ne primească? Şi ce nevoie au alţii de noi, când venim cu aşa poveri?

E trist că nu recunoaştem ce am devenit. Minciuna şi falsitatea ne învăluie. Cuvântul dat nu e păstrat. Astăzi semnăm un act de fidelitate şi mâine renunţăm cu atâta uşurinţă la el.

E ceva în adâncul fiinţei noastre care s-a ruinat. S-au surpat temeliile fiinţei noastre. S-a surpat divinul. Pentru noi nu e valabil "Nu mai au vin", ci, mai degrabă, nu mai au divin. Şi unde nu mai este divin, ce poate fi? Este ceea ce vedem. Omul singur care construieşte pe nisipul plăcerilor. O construcţie care nu poate rezista în timp şi care nu poate avea viitor.

Cât timp va trece până când ne vom convinge că plăcerea nu poate constitui o temelie a fiinţei umane? Cât timp va trece până când ne vom da seama ce ne lipseşte cu adevărat?

Ne plângem de multe lucruri, dar nu ne plângem de absenţa divinului din viaţa noastră. Ne plângem că nu suntem primiţi în familia europeană, dar nu ne plângem că am părăsit de mult sacralitatea familiei. Ne plâng şi alţii de milă, doar pentru că suntem în urmă cu economia, dar nu ne plâng de milă că suntem aşa în urmă cu moralitatea.

Pr. Eugen Budău

lecturi: 123.