© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Salut adresat membrilor Fundaţiei Observatorul Vatican (11 mai 2026)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Pacea să fie cu voi.

Eminenţa Voastră,

Preşedinte al guvernatoratului,

Dragi prieteni,

Iubiţi fraţi şi surori,

Sunt profund recunoscător să mă întâlnesc cu voi, membrii Fundaţiei Observatorului Vatican, şi vă mulţumesc pentru sprijinul fidel şi generos acordat activităţii Observatorului Vatican - o instituţie preţuită a Statului Cetăţii Vaticanului în slujba Sfântului Scaun şi a Bisericii Universale.

Acum o sută treizeci şi cinci de ani, predecesorul meu, Papa Leon al XIII-lea, a refondat Observatorul Vatican pentru ca "toată lumea să vadă clar că Biserica şi păstorii ei nu se opun ştiinţei adevărate şi solide, fie ea umană sau divină, ci o îmbrăţişează, o încurajează şi o promovează cu cea mai deplină devoţiune posibilă" (Ut Mysticam, 14 martie 1891). În acea epocă, ştiinţa era prezentată din ce în ce mai mult ca o sursă de adevăr rivală religiei, astfel încât Biserica a simţit o necesitate urgentă de a contracara percepţia crescândă că credinţa şi ştiinţa erau duşmane.

Totuşi, astăzi, atât ştiinţa, cât şi religia se confruntă cu o ameninţare diferită şi poate mai insidioasă: cei care neagă însăşi existenţa adevărului obiectiv. Prea mulţi oameni din lumea noastră refuză să recunoască ceea ce atât ştiinţa, cât şi Biserica ne învaţă clar - că purtăm o responsabilitate solemnă pentru administrarea planetei noastre şi pentru bunăstarea celor care locuiesc pe ea, în special a celor mai vulnerabili, ale căror vieţi sunt puse în pericol de exploatarea nesăbuită atât a oamenilor, cât şi a lumii naturale. Tocmai de aceea, îmbrăţişarea de către Biserică a ştiinţei riguroase şi oneste rămâne nu doar valoroasă, ci esenţială.

Astronomia ocupă un loc aparte în această misiune. Capacitatea de a privi cu uimire soarele, luna şi stelele este un dar oferit fiecărei fiinţe umane, indiferent de statutul social sau circumstanţe. Ea trezeşte în noi atât veneraţie, cât şi un simţ mântuitor al proporţiei. Contemplarea cerului ne invită să ne vedem temerile şi eşecurile în lumina imensităţii lui Dumnezeu. Cerul nopţii este o comoară de frumuseţe deschisă tuturor - bogaţi şi săraci deopotrivă - şi într-o lume atât de dureros divizată, rămâne una dintre ultimele surse cu adevărat universale de bucurie.

Din păcate, chiar şi acest dar este acum ameninţat. Parafrazându-l pe Papa Benedict, ne-am umplut cerul cu lumină creată de om, care ne orbeşte la luminile pe care Dumnezeu le-a aşezat acolo - o imagine potrivită, a sugerat el, a păcatului însuşi (cf. Omilia, 7 aprilie 2012).

În acest context, îmi exprim profunda recunoştinţă pentru munca Fundaţiei. Angajarea voastră permite oamenilor de ştiinţă ai Vaticanului să se implice în mod semnificativ cu publicul larg şi cu comunitatea ştiinţifică globală. Generozitatea voastră face posibil ca Observatorul Vatican să împărtăşească minunea astronomiei cu studenţii din întreaga lume şi să ofere ateliere şi şcoli de vară celor care slujesc în şcolile şi parohiile catolice. Şi, în cele din urmă, dăruirea voastră este cea care face ca telescoapele şi laboratoarele Observatorului să fie ceea ce au fost întotdeauna menite să fie: locuri unde gloria creaţiei lui Dumnezeu este întâlnită cu respect, cu profunzime şi bucurie.

Nu trebuie să pierdem niciodată din vedere viziunea teologică care animă toate acestea. Religia noastră este o religie a Întrupării. Scriptura ne învaţă că, de la bun început, Dumnezeu s-a făcut cunoscut prin lucrurile pe care le-a creat (cf. Rom 1,20) şi că Dumnezeu a iubit atât de mult această creaţie, încât l-a trimis pe Fiul său să intre în ea şi să o mântuiască (cf. In 3,16). Prin urmare, nu este surprinzător faptul că oamenii cu o credinţă profundă se simt atraşi să exploreze originile şi lucrările Universului. Foamea de a înţelege mai pe deplin creaţia nu este altceva decât o reflectare a acelei dorinţe neliniştite după Dumnezeu care se află în inima fiecărui suflet.

Exprimând încă o dată recunoştinţa pentru sprijinul vostru, invoc de bunăvoie asupra voastră şi a familiilor voastre binecuvântările îmbelşugate ale Dumnezeului Atotputernic. Vă mulţumesc!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu