© Vatican Media

Cardinalul Cupich: Pacea nu este absenţa războiului, ci opera dreptăţii

Cardinalul arhiepiscop de Chicago a primit premiul "Blessed are the Peacemakers Award" ["Fericiţi sunt făcătorii de pace"] din partea Catholic Theological Union [Uniunea Teologică Catolică] şi relansează învăţătura lui Leon al XIV-lea: a iubi duşmanul nu este un sentiment, ci o practică.

"Expresia făcători de pace este excepţională atât prin raritatea sa lingvistică, cât şi prin contextul său politic provocator. Fericirile sunt singura dată când apare în Biblie. Şi numindu-i pe făcătorii de pace fii ai lui Dumnezeu, Isus subminează propaganda romană a Pax Romana, care îl defineşte pe Cezar artizan al păcii şi fiu al lui dumnezeu. Pentru Isus, adevăraţii fii ai lui Dumnezeu nu sunt generalii care aduc pacea prin cucerire şi forţă militară, ci mai degrabă cei care intră în conflict cu unicul scop de a restabili shalom, conceptul ebraic de integritate şi dreptate". Este ceea ce a spus cardinalul Blase Cupich, arhiepiscop de Chicago, în timpul ceremoniei de acordare a premiului Blessed are the Peacemakers Award ["Fericiţi sunt făcătorii de pace"] din partea Catholic Theological Union [CTU], care a avut loc ieri, 29 aprilie. Acesta este cel mai prestigios premiu anual al CTU, considerată cea mai mare şcoală teologică din America de Nord. Înfiinţat în 1993, premiul onorează anual un lider care s-a remarcat în favoarea păcii, unităţii şi reconcilierii.

Avertismentul Papei Leon al XIV-lea

"Papa Leon al XIV-lea, în omilia sa din Duminica Floriilor, subminează naraţiunea care încearcă să justifice războiul pentru a realiza pacea prin dominaţie", a explicat cardinalul, precizând că "în acea ocazie, pontiful a vorbit cu o claritate dezarmantă: Isus, Regele păcii (…) care respinge războiul, pe care nimeni nu-l poate folosi pentru a justifica războiul, (…) nu ascultă rugăciunile celor care poartă război şi le respinge, spunând: Chiar dacă aţi înmulţi rugăciunile, nu v-aş asculta: mâinile voastre picură sânge".

Pacea este o sarcină

Cardinalul Cupich a observat cu îngrijorare cum, în special în Statele Unite, răspunsul la Evanghelie în timp de război s-a redus la o dezbatere tehnică pentru "reexaminarea, apărarea şi rafinarea teoriei războiului drept". "Prima întrebare nu este: poate fi justificat acest război? Prima întrebare este cea pe care Isus o abordează în Fericiri: ce ne cere Evanghelia astăzi? Ce înseamnă, concret, să fim făcători de pace?", a explicat el, subliniind că "Gaudium et spes ne învaţă că pacea nu este simpla absenţă a războiului (…), ci este definită precis de dreptate, ceva ce trebuie construit continuu. Pacea, cu alte cuvinte, este o sarcină". Pentru arhiepiscopul de Chicago, "a întoarce şi celălalt obraz înseamnă a respinge rolul atribuit de agresor; îi neagă violenţei puterea de a defini relaţia. În loc să răspundă conform logicii dominaţiei şi umilinţei, discipolul o abandonează complet. În acest fel, actul devine o formă de libertate: expune nedreptatea fără a o reproduce şi întrerupe lanţul represaliilor la origine. Prin urmare, este o atitudine radical activă, nu pasivă".

Iubirea duşmanului

Referitor la porunca de a iubi duşmanul, cardinalul notează că "nu este un sentiment, ci o practică ce dezarmează ostilitatea refuzând să o reflecte. Creează un nou spaţiu în care celălalt nu mai este tratat ca un duşman de învins, ci ca o persoană de întâlnit din nou". Cardinalul a făcut apoi referire la "ludicizarea" războiului: "Conflicte mediate prin ecrane, reduse la imagini, statistici şi abstracţiuni strategice, unde vieţile umane riscă să fie percepute ca simple date, mai degrabă decât ca persoane. Nu suntem numai în pericolul de a tolera violenţa, ci şi de a înceta să o simţim, până în punctul în care unii, chiar şi în propriul nostru guvern, nu au nicio reţinere să transforme fără ruşine suferinţa altora în divertisment". Citându-l pe regretatul teolog iezuit şi cardinal Avery Dulles, cardinalul Cupich a spus: "Dialogul înseamnă să-i dai permisiunea persoanei din faţa ta să-ţi spună de ce crede că greşeşti. Aceste abilităţi şi atitudini nu vin natural; se formează în timp, zi de zi, prin angajare şi disciplină".

Teoria războiului drept

Apoi, un pasaj despre limitele teoriei războiului drept: "Când devine lentila principală prin care privim conflictul, riscă să ne îngusteze imaginaţia la ceea ce poate fi permis, în loc să o lărgească la ceea ce este necesar. Şi ceea ce este necesar este mai dificil". În cele din urmă, pontiful ca păstor, nu strateg: "Papa Leon nu s-a lăsat atras în discuţii abstracte despre utilizarea justificată a forţei. În schimb, el a cerut o cultură a păcii, îndemnând liderii să revină la dialog, mai degrabă decât la escaladare, şi bazându-şi apelul nu pe teorie, ci pe suferinţa umană, amintind istoria unui copil pe care l-a întâlnit şi care a fost ucis ulterior în război. A vorbit ca păstor, nu ca strateg. Şi noi trebuie să facem la fel".

Davide Dionisi

(După Vatican News, 30 aprilie 2026)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu