© www.clerus.va

Mesajul Dicasterului pentru Cler adresat preoţilor, diaconilor şi seminariştilor

Jertfă şi slujire

Publicăm textul mesajului trimis de Dicasterul pentru Cler preoţilor, diaconilor şi seminariştilor pentru Joia Sfântă 2026.

Fraţilor preaiubiţi,

În această zi sfântă, în care Biserica comemorează instituirea Euharistiei şi a Preoţiei ministeriale, dorim să ajungem la voi toţi, din întreaga lume, cu un gând de profundă recunoştinţă, de afect fratern şi de încurajare sinceră.

Astăzi îl contemplăm pe Domnul Isus care, "iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit" (In 13,1). În iubirea sa "până la sfârşit", se împlineşte misterul mântuirii noastre: El se apleacă să spele picioarele discipolilor şi se dăruieşte ca Pâine frântă, încredinţând Bisericii darul infinit al Preoţiei şi al Euharistiei. Din această iubire se naşte vocaţia noastră şi acestei iubiri suntem chemaţi încontinuu să ne conformăm întreaga viaţă.

Dorim să vă spunem, în primul rând, mulţumesc! Vă mulţumim pentru fidelitatea voastră zilnică, adesea tăcută şi ascunsă. Vă mulţumim pentru "da-ul" vostru, reînnoit în fiecare zi, chiar şi în trude, în singurătăţi şi în neînţelegeri. Vă mulţumim pentru că, prin slujirea voastră, Cristos continuă să se apropie de poporul său, să vindece, să ierte, să hrănească.

Sfântul Părinte Leon al XIV-lea, în timpul Anului Sfânt al Speranţei, ne-a amintit că "preotul este un prieten al Domnului, chemat să trăiască cu el o relaţie personală şi de încredere, hrănită de Cuvânt, de celebrarea sacramentelor, de rugăciunea zilnică. Această prietenie cu Cristos este fundamentul spiritual al slujirii primite prin hirotonire, sensul celibatului nostru şi energia slujirii ecleziale căreia îi dedicăm viaţa. Ea ne susţine în momentele de încercare şi ne permite să reînnoim în fiecare zi «da»-ul rostit la începutul vocaţiei noastre" (Discurs către participanţii la Întâlnirea Internaţională Preoţi fericiţi "V-am numit prieteni" [In 15,15], promovată de Dicasterul pentru Cler cu ocazia Jubileului Preoţilor, 26 iunie 2025).

Preoţia - ştim - nu este un rol de îndeplinit, ci un dar de păstrat cu o inimă recunoscătoare şi plină de uimire, căci fiecare preot este om al Cuvântului şi al Euharistiei, plăsmuit în fiecare zi de ceea ce celebrează. Cuvintele Sfântului Părinte ne invită să ne întoarcem mereu în Cenacol, izvorul identităţii noastre: acolo descoperim că nu suntem definiţi în primul rând de ceea ce facem, ci de iubirea infinită cu care Cristos ne iubeşte.

În această lumină, dorim să vă încredinţăm două cuvinte care izvorăsc direct din misterul pe care îl celebrăm: jertfă şi slujire. Jertfa, în adevărul său cel mai profund, nu este înainte de toate renunţare, ci dar: este oferirea propriei vieţi pentru ca aceasta să fie în întregime orientată spre iubirea lui Dumnezeu şi a fraţilor. Suntem chemaţi să trăim ca oameni dăruiţi, consacraţi, care găsesc în Euharistie izvorul şi culmea propriei existenţe. La altar ne lăsăm asimilaţi de Cristos, primind forţa pentru a însoţi, a ierta şi a consola. Apoi, slujirea este forma concretă a acestei iubiri. "Nici Fiul Omului nu a venit să fie slujit, ci să slujească" (Mc 10,45), el care la Ultima Cină a spălat picioarele apostolilor: aceasta este măsura slujirii primite prin hirotonire. A trăi în mod euharistic înseamnă a trăi în orizontul dăruirii de sine, făcând din propria viaţă o ofrandă pentru toţi. Numai aşa acţiunea noastră pastorală va fi pe deplin evanghelică şi rodnică.

Preaiubiţilor, nu vă descurajaţi în faţa dificultăţilor timpului nostru. Chiar şi atunci când pământul pare arid şi sămânţa se chinuieşte să germineze, Domnul continuă să lucreze. El ne-a ales, ne-a consacrat şi nu ne abandonează niciodată. Fiţi, aşadar, preoţi cu inimă deschisă, capabili de apropiere, de ascultare şi de compasiune; oameni de comuniune, semne credibile ale unei Biserici sinodale şi misionare; martori bucuroşi ai evangheliei, chiar şi atunci când aceasta comportă sacrificiu. Simţiţi-vă uniţi ca preoţi, în comuniune cu episcopii voştri în faţa cărora vă reînnoiţi promisiunile sacerdotale la Liturghia Crismei, "cu o intimă fraternitate sacramentală" şi, în preoţimea voastră, "cu legături deosebite de caritate apostolică, de slujire şi de fraternitate" (PO 8).

Un gând special se îndreaptă şi către fraţii diaconi, care în slujirea generoasă şi discretă fac vizibilă caritatea lui Cristos Slujitorul: slujirea voastră este preţioasă şi necesară pentru viaţa Bisericii, astăzi mai mult ca niciodată.

Şi vouă, dragi seminarişti, care vă pregătiţi cu dăruire pentru preoţie: nu vă temeţi să vă dăruiţi întreaga voastră viaţă Domnului. Păstraţi bucuria chemării şi lăsaţi-vă modelaţi în fiecare zi de iubirea sa. Biserica are nevoie de autenticitatea voastră, de entuziasmul vostru şi de credinţa voastră.

Să ne încredinţăm pe toţi Fecioarei Maria, Mama preoţilor, pentru ca să ne însoţească pe drumul care se deschide în faţa noastră în această Joi Sfântă şi să ne înveţe să trăim darul primit cu umilinţă şi fidelitate.

În timp ce ne angajăm să ne protejăm fratern unii pe alţii în rugăciunea reciprocă, vă dorim un Triduum Sfânt rodnic, de unire intimă cu Domnul Isus.

Cel Înviat să ne dăruiască lumina care luminează întunericul şi pacea care vindecă orice conflict!

Cetatea Vaticanului, 2 aprilie 2026

Cardinal Lazzaro You Heung-sik,
prefect

Carlo Roberto Maria Redaelli,
arhiepiscop secretar

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Papa Leon al XIV-lea: Omilia de la Liturghia Crismei (2 aprilie)