© Vatican Media

Sinodul, raportul despre femei: deschidere către roluri de conducere, revizuirea limbajului şi mentalităţii

Grupul de studiu 5 a prezentat raportul său final Secretariatului General al Sinodului. Documentul solicită recunoaşterea "de noi spaţii de responsabilitate pentru femei în Biserică", deoarece "nimic nu împiedică femeile să asume roluri de conducere". Se cere o schimbare a mentalităţii ecleziale, impregnată de "clericalism" şi "machism", şi se recomandă atenţie mai mare la codurile lingvistice în învăţământ, în cateheză şi documente.

"Nu există nimic, în singurul fapt de a fi femeie, care să împiedice pe cineva să îşi asume roluri de conducere în Biserică". Este unul dintre pasajele cheie din Raportul final al Grupului 5, unul dintre cele zece Grupuri de Studiu instituite de Papa Francisc în 2024 pentru a elabora păreri şi propuneri cu privire la problemele apărute în timpul Sinodului despre Sinodalitate. Grupul în cauză, însărcinat - sub coordonarea Dicasterului pentru Doctrina Credinţei - să aprofundeze "chestiuni teologice şi canonice legate de forme ministeriale specifice", între care tema participării femeilor la viaţa şi la conducerea Bisericii, a prezentat raportul său final Secretariatului General al Sinodului. Este al treilea Grup - după cel despre misiunea digitală şi formarea preoţilor - care prezintă studiul său, rod al unui parcurs complex de ascultare, analiză, cercetare şi dialog cu episcopatele şi universităţile. Miercuri, 10 martie, acesta este făcut public, în conformitate cu dorinţa Papei Leon al XIV-lea, care a stabilit ca, pe măsură ce sunt prezentate diferitele rapoarte, acestea să fie difuzate "în spirit de transparenţă". Papa - care va avea ultimul cuvânt cu privire la ideile şi indicaţiile conţinute în diferitele rapoarte - a stabilit, de asemenea, că, odată ce activitatea sa va fi finalizată, Grupul îşi va încheia mandatul şi va fi considerat "dizolvat".

Intuiţiile lui Francisc şi profilul femeilor în istoria Bisericii

Pentru munca sa, Grupul de studiu 5 a reluat "unele intuiţii" ale Papei Francisc "până acum mai puţin acceptate". Se citează de fapt exortaţiile Evangelii gaudium şi Querida Amazonia şi motu proprio Antiquum ministerium despre slujirea catehetului. În schimb nu există nicio referinţă la tema aşa-numitelor diaconese: problemă considerată "că nu este matură" şi, prin urmare, încredinţată anterior de papa la două comisii, ambele prezidate de cardinalul Giuseppe Petrocchi. A doua dintre acestea a respins în decembrie anul trecut posibilitatea unui diaconat feminin, însă fără să "formuleze o judecată definitivă".

Orizontul asupra căruia s-a mişcat activitatea Grupului de Studiu a fost cel al unei analize aprofundate a profilurilor mai multor femei din istoria antică şi recentă a Bisericii: de la matriarhele din Vechiul Testament şi Maria Magdalena până la Ioana d'Arc, Hildegard de Bingen, Francesca Cabrini, ajungând la mai recentele Dorothy Day, Maria Montessori şi Wanda Półtawska. Toate au fost femei care "au exercitat o adevărată autoritate şi o adevărată putere în favoarea misiunii", nu "legată de primirea Ordinului sacru", dar "de mare rodnicie pentru vitalitatea poporului lui Dumnezeu".

Un drum lung de parcurs

Consultantele Grupului au oferit o contribuţie fundamentală la redactarea Raportului, rezultat final al unei ascultări "vii şi vibrante", al unui discernământ "non-static", al "unui exerciţiu de mediere şi de căutare de posibile consensuri între instanţe adesea în tensiune între ele". În document, împreună cu un călduros "mulţumesc" adresat tuturor femeilor care, din Amazonia până la periferiile Africii şi la Europa centrală, dar şi în curie, şcoli şi Caritas, sunt "angajate în slujba Bisericii", ceea ce se exprimă mai mult este de fapt "un disconfort" pentru că "deşi s-au făcut multe progrese", "mai rămâne mult drum de parcurs". Multe femei, de fapt, simt "disconfort" faţă de participarea lor la viaţa comunităţilor în care se află, mai ales dacă se confruntă cu societatea civilă din ţările de apartenenţă.

"Disconfort"

Documentul evidenţiază numărul tot mai mare de femei (tinere şi mai puţin tinere) care se depărtează de Biserica Catolică sau de la participarea activă la realităţile ecleziale locale. Împreună cu acest lucru, şi diminuarea vocaţiilor la viaţa călugărească feminină. Toate acestea, afirmă documentul, se datorează şi unei "crize generale de credinţă". "Un alt aspect al disconfortului" identificat în document este cererea tot mai puternică, din partea femeilor angajate în domeniul pastoral sau experte în teologie şi drept canonic, de a "revizui formele actualmente în vigoare ale conducerii Bisericii pentru a le face mai accesibile femeilor". Aşadar: accesul la sacramentul Preoţiei, posibilitatea de a institui noi slujiri cu caracteristici specifice, oportunitatea de a rosti omilia în timpul celebrărilor comunitare şi tema "preluării gestionării unei comunităţi sau a unor oficii diecezane specifice".

Schimbarea mentalităţii

Raportul final al Grupului 5 solicită apoi depăşirea unei "modalităţi de gândire şi de comportament" răspândită în mentalitatea eclezială identificabilă drept "clericalism" sau "machism". Adică "atitudini privind gestionarea puterii şi a cuvântului care creează neîncredere şi, nu în ultimul rând, distanţă în universul feminin". Problema se observă şi în adoptarea, din partea clerului şi a unor laici, a "unui cod lingvistic" care identifică "femininul" numai cu caracteristici precum "blândeţea, resemnarea, docilitatea, slăbiciunea", sau exclusiv "cu roluri care aparţin sferei familiale". Ca şi în dubla sesiune a Sinodului despre Sinodalitate, se reiterează recomandarea de a "acorda atenţie mai mare limbajului şi imaginilor folosite în predică, în învăţământ, în cateheză şi în redactarea documentelor oficiale ale Bisericii, acordând spaţiu mai mare contribuţiei femeilor sfinte, teologelor şi misticelor".

Obstacole în calea recunoaşterii carismelor şi vocaţiilor

Este necesar să "recunoaştem că femeile continuă să întâmpine obstacole în a obţine o recunoaştere mai deplină a carismelor lor, a vocaţiei lor şi a locului lor în diferitele domenii ale vieţii Bisericii, în detrimentul slujirii aduse misiunii comune", se afirmă într-un alt pasaj din Raportul final. Aceasta în pofida faptului că femeile - aşa cum este subliniat - au dat un impuls puternic misiunii comunităţii creştine: prime martore ale credinţei în familii, active în comunităţile mici şi în parohii; angajate în şcoli, spitale şi centre de primire, în fruntea iniţiativelor de reconciliere şi de promovare a demnităţii umane şi a dreptăţii sociale, prezente în cercetarea teologică şi în instituţiile legate de Biserică. "Este necesar - se afirmă - ca toată această contribuţie a femeilor la viaţa Bisericii să poată găsi mod de a se realiza mai deplin în timpul nostru, încurajând femeile în slujirea lor adusă misiunii Bisericii precum şi descoperind noi forme de participare la conducerea acesteia".

Fără concesii

Problema femeilor este, potrivit Grupului 5, "un semn al timpurilor". Prin urmare, ceea ce se cere este o "schimbare de mentalitate, la toate nivelurile Bisericii", chiar înainte de a vorbi despre "roluri". Înainte de toate, trebuie depăşită concepţia participării active a femeilor la viaţa şi la conducerea Bisericii ca o "concesie" din partea autorităţii ierarhice. "În acest fel, se poate distanţa de un nivel de simplă funcţionalitate şi înlocuire, deoarece femeile sunt titulare ale unui drept în acest sens, fiind botezate şi deţinătoare de carisme, dând astfel prioritate ordinii de a fi faţă de cea de a face".

Grupul 5 subliniază, în acest sens, importanţa "descrierii rolului femeilor în viaţa Bisericii pornind de la realitatea în integralitatea sa, iluminată de credinţă, depăşind o viziune limitată la câteva caracteristici, precum maternitatea, duioşia sau grija, care elimină spaţiu altor calităţi feminine la fel de relevante, ca de exemplu abilităţile de leadership şi de consiliere, capacităţile de învăţământ, de ascultare sau de discernământ".

Arhetipul marian

Din această perspectivă, membrii Grupului de Studiu propun "reconsiderarea arhetipului marian al rolurilor feminine în Biserică, îndeosebi un anumit mod de prezentare a figurii Mariei". Adică, mutarea atenţiei asupra unor aspecte ale Mariei care să nu fie numai maternitatea, ci mai degrabă "rolul său de martoră, de femeie reflexivă şi care pune întrebări, pe deplin inserată în bucuriile şi în durerile poporului său, ca să nu mai vorbim de faptul că, după toate probabilităţile şi aşa cum este atestat de Fap 1,14, ea a fost un punct de referinţă pentru prima comunitate creştină adunată în rugăciune după Înălţarea lui Cristos".

Aşadar, teologia şi Magisteriul sunt chemate pentru ca să se implice "interacţionând cu istoria concretă a persoanelor", evitând "tentaţia de a oferi răspunsuri prefabricate", ci oferind "un cuvânt care să ţină cont de problemele reale şi fie împărtăşit şi rodul al unei cercetări comune".

Numirile feminine în Curie

În partea conclusivă, Raportul final analizează apoi pontificatele lui Francisc şi Leon al XIV-lea: primul cu numirile femeilor în funcţii relevante pentru Curia Romană; cel de-al doilea, cu primele sale decizii, pare să continue pe această linie. Acest model al celor doi pontifi "este un model care ar trebui să provoace la reflecţie" şi unul pe care multe dieceze particulare ar trebui să-l urmeze pentru a constitui un adevărat "progres eclezial", subliniază Raportul.

Tot pe tema numirilor feminine, este analizată constituţia apostolică Praedicate Evangelium despre Curia Romană, care specifică faptul că "orice credincios poate prezida un Dicaster sau un Organism, având în vedere competenţa specifică, puterea de guvernare şi funcţia acestora din urmă". E adevărat, există funcţii care necesită Ordinul sacru, dar acesta "nu epuizează în sine toate posibilităţile funcţiei ministeriale". "Prin urmare, posibilitatea ca o femeie să deţină funcţia de conducător al unui Dicaster sau al altui Organism vatican nu ar trebui discutată. Este vorba, de fapt, de o realitate, prevăzută de o constituţie apostolică", afirmă Grupul 5. Şi într-un alt pasaj, se subliniază îmbogăţirea pe care crearea unor spaţii mai mari de participare feminină în roluri instituţionale ar aduce-o la procesele decizionale, graţie şi "perspectivelor diferite". În acest sens sunt citate exemple "lăudabile", cum ar fi diecezele franceze care văd figura unei "delegate general" sau "delegate episcopale" sau regiunile amazoniene unde femeile conduc activitatea pastorală a comunităţilor, pe lângă exercitarea slujirii Cuvântului şi a Euharistiei. Totuşi, în unele realităţi, aceşti paşi sunt "dificil de realizat" şi necesită "o adevărată transformare culturală, adică a mentalităţii".

Noi spaţii de responsabilitate

Prin urmare, propunerea Grupului 5 este de a redefini domenii de competenţă pentru a "deschide calea către recunoaşterea unor noi spaţii de responsabilitate pentru femei în Biserică". În linie generală, ceea ce se reafirmă este ceea ce s-a pus deja negru pe alb în Documentul final al Sinodului despre Sinodalitate, şi anume că "nu există motive care să împiedice femeile să asume roluri de conducere în Biserică".

Salvatore Cernuzio

(După Vatican News, 10 martie 2026)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu