© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Vizita pastorală la Parohia "Sfânta Maria a Prezentării la templu", Roma (8 martie 2026)

Cuvintele Sfântului Părinte în timpul întâlnirii cu tinerii

Bună seara tuturor! Şi bine v-am găsit!

Sunt foarte bucuros să fiu aici cu voi, în această parohie "Prezentarea la templu", şi vă mulţumesc pentru această primire!

Ultima întrebare pe care am auzit-o - cum să-l găsim pe Dumnezeu, pe Isus, în mijlocul nostru - se referă la ceva ce cu toţii trebuie să trăim, dar ştiind să căutăm. Oarecum prin coincidenţă, cu puţin înainte de a pleca de acasă, în această după-amiază, am luat o carte intitulată "Cineva bate la inima ta": inima ta este o uşă, iar Isus este acolo căutându-te.

Uneori nu suntem atât de noi cei care trebuie să-l căutăm pe el: el ne caută deja. Le spun copiilor: voi aţi vorbit despre Prima Împărtăşanie, nu-i aşa? Câţi dintre voi faceţi Prima Împărtăşanie? Să vedem… Iată, ce grup frumos! Foarte bine! Va fi Isus care vine în casa ta, în inima ta, în viaţa ta. Noi trebuie să fim cu toţii pregătiţi să deschidem uşa pentru a-l găsi pe Isus care ne aşteaptă. Şi astăzi, la Liturghie, în Evanghelie, vom asculta despre această întâlnire foarte frumoasă dintre Isus şi femeie, şi Isus este acolo, la fântână, ea vine să caute apă, dar Isus oferă apa vieţii. Este acelaşi dar pe care ni-l oferă nouă tuturor, în special în Împărtăşanie, în Euharistie, dar şi în comunitate.

Şi aşa cum suntem adunaţi aici în această după-amiază, aşa vrea Isus să vină la noi, în casele noastre, în familie, printre prieteni, şi atunci când ne adunăm în parohie, în grupuri, în diferitele activităţi - activităţi de caritate - şi mai ales în rugăciune. Şi cât de important ca toţi să învăţăm să ne rugăm. Să-l ascultăm pe Dumnezeu, dar şi să vorbim cu Dumnezeu, cu rugăciunile pe care le-am memorat şi pe care le spunem mereu, dar şi cu propriile noastre cuvinte: să vorbim cu Isus, să-i ducem lui Isus preocupările noastre, dificultăţile, durerile pe care le trăim în fiecare zi. Isus este aproape de noi. Să deschidem ochii. Să recunoaştem că şi în persoana de lângă noi, sau în persoana care suferă, persoana care nu are unde să locuiască, unde să doarmă, care este pe stradă, persoana bolnavă… Isus este prezent şi în acele circumstanţe şi ne cere să ducem ceea ce am primit acestor persoane care au nevoie, care au necesităţi.

Deci există şi acest sens: să-l găsim pe Isus în generozitatea noastră, în actele noastre de caritate, atunci când noi, în diferitele activităţi parohiale, lucrăm împreună ca o comunitate. Precum şi în prietenie, cu prietenii mergem la Isus şi îi ducem pe alţii la Isus. Unul dintre lucrurile foarte frumoase din această parohie este tocmai că aici există un fel de "grădină" aici, unde persoanele pot veni şi îl pot găsi pe Isus Cristos, pot găsi o comunitate de credinţă, pot găsi ajutorul de care au nevoie. Şi astfel, noi toţi, în acest sens, putem participa la diferitele activităţi ale parohiei pentru a fi o lumină, o mărturie în lume.

În final, aş dori să invit pe toţi să recunoască faptul că noi putem fi făcători de pace şi promotori ai reconcilierii. Cât de important este acest lucru!

Chiar şi cei mai mici copii: împăcaţi-vă cu prietenul, cu prietena, cu colegii, atunci când uneori există dificultăţi în grup, diferenţe de opinie. Noi putem căuta, putem găsi un acord într-un mod - să zicem - de pace, şi nu de război, nu de violenţă - niciodată - fără bullying [intimidare], în multiplele forme care există chiar şi între copii, între tineri, între adolescenţi… Respingeţi toate acele forme de violenţă, de ură, lucruri care provoacă dezbinare, şi străduiţi-vă să fiţi, toţi, promotori ai păcii, promotori ai reconcilierii în lumea de astăzi. Astfel, de la o vârstă fragedă, cu toţii putem învăţa să fim făcători de pace, ceva cu adevărat necesar în lumea noastră de astăzi. Aşadar, vă mulţumesc tuturor! Vă mulţumesc pentru această primire! Vom continua să celebrăm împreună această prezenţă a lui Cristos printre noi! Vă mulţumesc!

Aşadar… apoi vom merge, vom continua să vă salutăm şi pe voi, cei care sunteţi în partea aceasta. Dar ne putem ruga un moment şi putem primi binecuvântarea lui Dumnezeu. Să spunem împreună:

"Tatăl nostru…"

Binecuvântare.

Toate cele bune tuturor!

___________

Cuvintele Sfântului Părinte în timpul întâlnirii cu bătrânii şi bolnavii

Salutări, bună după-amiază, bună seara tuturor! Sunt bucuros să fiu aici cu voi!

Astăzi avem un mic "conclav": mă însoţesc doi cardinali. Eminenţa Sa Montenegro, care vine întotdeauna, şi vicarul, cardinalul Baldo. Apoi viitorul, aproape deja episcop auxiliar de Roma, monseniorul Stefano Sparapani, care este aici cu noi. Îi salutăm. Spun "conclav" pentru că o doamnă mi-a amintit că astăzi se împlinesc 10 luni de când am fost chemat, ales să slujesc ca episcop de Roma. Şi de aceea îi mulţumesc lui Dumnezeu, vă mulţumesc tuturor pentru această primire foarte frumoasă, cu adevărat! Mulţumesc!

Un cuvânt de mulţumire pentru toţi cei care lucrează în Caritas diecezană, Caritas parohială: este cu adevărat important să avem aceste semne, care sunt semne ale iubirii lui Dumnezeu pentru cei care sunt adesea cei mai vulnerabili: cei care suferă din cauza vârstei, a bolii, a situaţiilor sociale, pentru că sunt emigraţi, pentru că le lipsesc cele necesare pentru a trăi.

În acelaşi timp, însă, aş dori să subliniez un lucru: fiecare dintre voi, chiar şi persoana mai bătrână, persoana mai bolnavă, persoana mai slabă, fiecare dintre voi are o valoare imensă, pentru că toţi suntem creaţi după chipul lui Dumnezeu, toţi împărtăşim această demnitate de a fi fii şi fiice ai lui Dumnezeu. Şi de atâtea ori lumea de astăzi ar vrea să ne facă să uităm acest fapt, dar nu este aşa. Şi astfel prezenţa voastră şi aici, în această după-amiază, vorbeşte foarte mult: este o mărturie foarte frumoasă a faptului că noi toţi, uniţi ca într-o familie, avem o valoare foarte mare, pentru că suntem fii ai lui Dumnezeu, creaţi după chipul său, iubiţi de Dumnezeu şi, de aceea, chemaţi, şi noi, să împărtăşim această iubire cu ceilalţi. Şi astfel vocea voastră, prezenţa voastră, rugăciunile, chiar şi suferinţa voastră: toate acestea au o valoare foarte mare în lumea de astăzi.

Vă mulţumesc tuturor pentru că vorbiţi cu un mesaj atât de frumos despre ceea ce înseamnă să fii copii ai lui Dumnezeu, discipoli ai lui Isus Cristos, bărbaţi şi femei care vor să trăiască în familie şi să trăiască aceste mari valori pe care le găsim în Evanghelie. Aşadar, sunt foarte bucuros să vă pot saluta în această după-amiază şi vă încurajez să continuaţi. Mergeţi înainte, poate chiar şi cu durerea, vârsta, boala, atâtea suferinţe, ştiind că sunteţi iubiţi de Dumnezeu şi că aceste gesturi pe care le vedem, atât de importante, prin Caritas, parohie, ne ajută să fim cu adevărat marea familie a lui Dumnezeu, prezenţă a iubirii sale, apropierea sa de toţi. Multe mulţumiri!

Cerem şi mijlocirea Mariei, Mama noastră. Suntem în Parohia "Prezentarea la templu", să ne rugăm spunând: "Bucură-te, Marie…".

Binecuvântare

Cele mai bune urări. Dumnezeu să vă însoţească mereu.

___________

Cuvintele Sfântului Părinte în timpul întâlnirii cu consiliul pastoral la sfârşitul Liturghiei

Bine, bună seara din nou tuturor. Sincer sunt foarte bucuros să fiu aici cu voi în această seară. Aceasta este a patra parohie pe care o vizităm în acest timp, în primul an al prezenţei mele la Roma, în calitate de episcop de Roma.

Am observat că ultima dată când a venit un papă a fost în 1982, cu Ioan Paul al II-lea. În acelaşi an în care am fost hirotonit preot, aici la Roma după aceea. Şi există deci o întreagă istorie, pe care împreună, într-un anumit sens, am putut să o trăim şi să o construim. Şi acesta este un cuvânt care poate ne ajută să înţelegem drumul nostru de credinţă, pentru că, în timp ce această parohie - în sens de teritoriu - a rămas la Roma, o alta, în acelaşi an, 1982, a plecat în Statele Unite, a mers în Peru, apoi s-a întors la Roma.

Şi povestea continuă să se trăiască, să fie un semn al prezenţei, al apropierii Domnului. În aceasta, parohia este cu adevărat importantă: este o familie, care este mereu prezentă, sperăm cu uşile deschise, pentru a-i primi pe toţi cei care au nevoie să simtă, să găsească această iubire, această milostivire a lui Dumnezeu, manifestată în atâtea moduri.

Şi voi, de-a lungul întregii perioade, care a început - aşa cum aţi spus - prin celebrarea Sfintei Liturghii într-un garaj, apoi, puţin câte puţin, aţi văzut întreaga experienţă de a creşte şi de a însoţi împreună ceea ce este biserica. Astăzi putem cu adevărat să-i mulţumim Domnului pentru harul său, pentru numeroasele sale daruri.

Dar, evident, nu este vorba numai de a privi înapoi, dimpotrivă. Este important să trăim acest moment de astăzi ca pe un har şi să spunem: Deci, încotro ne îndreptăm? Şi încotro ne îndreptăm împreună ca o comunitate? Acesta este un moment cu adevărat frumos şi pentru că, şi parohul vostru este nou… Îl salut pe părintele Paolo şi îi mulţumesc pentru disponibilitatea sa şi sper că l-aţi cunoscut deja puţin: cu siguranţă l-am pus să muncească din greu.

Dar şi acesta este har. Totul este har. Pentru că Domnul, în fiecare moment, cu fiecare circumstanţă, cu dificultăţile şi chiar cu bucuriile, vrea să spună unei comunităţi că voi puteţi fi încă acest semn al prezenţei lui Dumnezeu într-o lume care de atâtea ori este distantă, poate a pierdut puţin din această sensibilitate, conştiinţa acestei necesităţi de a trăi cu Domnul.

Aşadar, după ce am ascultat puţin diferitele grupuri care se află aici, aş dori - să spunem - să vă las o misiune, o lucrare, un lucru pe care trebuie să-l facem cu toţii: şi anume, să fiţi o parohie care să reprezinte această Biserică în ieşire, aşa cum a spus de atâtea ori Papa Francisc.

Astăzi, ne putem îngrijora uşor de dimensiunea material al parohiei, însă mult mai importantă este partea spirituală a parohiei şi, mai ales, această dimensiune misionară. Astăzi sunt multe familii care nu mai vin la biserică, sunt mulţi copii, tineri, care nu primesc Botezul, care cresc şi nu cunosc darul credinţei, pe Domnul, pentru că am pierdut ceva în ceea ce numim "transmiterea credinţei".

Înainte era mama, erau bunicii, care foarte uşor, întotdeauna, dădeau acest dar copiilor. Astăzi există atâta mobilitate şi există atâtea schimbări în societate, şi de multe ori găsim familii care - nu pentru că sunt rele, pentru că au făcut ceva rău, ci pur şi simplu pentru că viaţa a mers înainte - nu şi-au mai făcut timp pentru a-l cunoaşte pe Isus, pentru a cunoaşte cuvântul lui Dumnezeu, pentru a cunoaşte frumuseţea de a ceea ce înseamnă a trăi în fraternitate, în comunitate, dar şi de a trăi uniţi cu Isus Cristos.

Şi aşadar, există acolo o muncă foarte mare pentru parohiile noastre, pentru voi, drept consiliu parohial, care reprezentaţi diferitele realităţi ale parohiei. Pentru a spune: cum putem să facem munca noastră în aşa fel încât să fie cu adevărat o invitaţie, încât să nu aştepte ca ei să vină la noi, ci să găsească drumul pentru a ieşi, pentru a merge puţin mai departe, pentru a chema, pentru a însoţească pe cei care poate nu au cunoscut niciodată darul credinţei, darul comunităţii creştine?

Aşadar, celebrând această frumoasă întâlnire în această seară, îl rog pe Domnul pentru voi toţi, ca să fiţi Biserica vie - această Biserică, acest cartier: astăzi vorbeam despre periferie, voi sunteţi centrul Romei aici! -, şi ca să fiţi cu adevărat acolo unde Domnul a vrut să fie prezent şi ne-a convocat, ne-a chemat să fim această prezenţă. Aşadar, drept consiliu, cu noul paroh, cu entuziasm reînnoit, să ne străduim cu toţii să fim cu adevărat această prezenţă a Domnului în această zonă. Multe mulţumiri pentru tot ceea ce faceţi. Multe mulţumiri pentru fidelitatea voastră şi vă mulţumesc că faceţi parte din această mare familie a Bisericii. Mulţumesc.

Vorbeşte apoi un membru al consiliului pastoral

Papa Leon

Din nou binecuvântarea mai ales asupra voastră ca un consiliu, şi să aveţi întotdeauna această fidelitate, acest simţ, această capacitate de a putea fi un semn viu, în această zonă, al prezenţei lui Dumnezeu, al milostivirii sale.

Binecuvântare

Multe, multe urări de bine şi multe mulţumiri!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu