Întru pioasă aducere aminte de pr. Alois Bulai

Fiecare om pe care-l întâlnim în pelerinajul nostru pe acest pământ lasă în fibra fiinţei noastre urme, mai superficiale sau mai adânci.

Acum chiar nu-mi amintesc când l-am întâlnit prima dată, dar ştiu că, auzindu-l vorbind, m-a cucerit, şi mi-am spus: cu siguranţă şi îngerii vorbesc moldoveneşte. Cu graiul lui atât de bine păstrat, pr. Alois îmi părea coborât din icoane, printre noi, ca să ne spună ce bine-i să stai în preajma Cuvântului, să fii casnicul acestuia, trebăluindu-i miezul zi şi noapte, şi frământându-l pentru noi, cei neştiutori. Şi mi-a prins bine, căci nu ştiam şi nu puteam să mă rog de niciun fel, când, abia revenit de la studii, m-am trezit în braţe cu un calup negru şi mare cât o zi de post - breviarele de atunci - împleticindu-mi-se limba-n gură la toate slovele care inevitabil sunau a "dusu-s-a şi frântu-s-a, şi gânditu-s-a", şi-mi provocau o mare indigestie, încheind fiecare ceas, şi zicându-mi: mâhnitu-s-a şi acritu-s-a limba mea-n acest hăţiş. Şi-mi amintesc bine, nu după multă caznă şi chin, cum au sosit breviarele cele noi, cu traducere mai digerabilă şi mai frumoasă, şi sigur, mai aproape de adevăr şi de noi, sărmanii preoţi. Şi apoi Biblia întreagă, tălmăcită pentru noi, catolicii, care n-avusesem parte până atunci de ea în graiul şi după obiceiul nostru. Iar, dacă autorii sacri sunt reprezentaţi cu îngerul şezând pe umărul drept al lor, atunci când pun în scris dorul Domnului pentru noi, la fel mi-l imaginez şi pe părintele Alois, ziua în amiaza mare, şi-n creierul nopţii, cu îngerul cu ochii mari agăţat pe umărul lui drept, şoptindu-i dumnezeieşte cum să facă pace în gâlceava traducerilor deja existente, ba uneori chiar adormind şi căscând, căci nu făcea faţă neoboselii araldului săgnean.

Părinte drag, îţi mulţumesc că ai trăit cuvântul lui Dumnezeu, pe pielea ta, aşa cum ţi s-a poruncit încă de când ai fost plămădit în adâncimile pământului: "Puneţi aceste cuvinte ale mele în inima voastră şi în sufletul vostru! Să le legaţi ca semn la mâinile voastre şi să fie ca un pandantiv între ochii voştri! Pe fiii voştri să-i învăţaţi aceste cuvinte vorbind despre ele când stai în casa ta şi când mergi pe drum, când te culci şi când te scoli! Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale, ca să vi se înmulţească zilele voastre şi zilele fiilor voştri în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri că le-o va da câte vor fi zilele cerului deasupra pământului!" (Deut 11, 18-21).

M-a binecuvântat Dumnezeu să-l ascult şi să-l văd de multe ori, din gura lui izvorând totdeauna Cuvântul ca mierea bună şi dulce din stupină, dar lecţia cea mai profundă, şi traducerea cea mai bună a Sfintei Cărţi, ultima ediţie şi cea mai fidelă Autorului ei, pr. Alois a făcut-o în ultimii ani ai vieţii, întrupând toată voinţa dumnezeiască în fiinţa sa, până pe Golgota. Urmează numai învierea, ceea ce nădăjduim s-a înfăptuit deja în noaptea plecării dintre noi.

Era contorsionat în căruţ, dar puterea lui Dumnezeu acum se manifesta mai puternic, în chiar slăbiciunea şi suferinţa lui, urcată cu siguranţă pe crucea Mântuitorului. Striga cu glas puternic către noi: "Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi ceea ce trăiesc acum în trup, trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pentru mine" (Gal 2, 20).

Alt Cuvânt părintele Alois! Pentru noi! Izvorât din sânul lui Dumnezeu!

Drum lin, părinte Alois! Căci până ieri ai văzut ca în oglindă, neclar, dar de-acum vei vedea faţă în faţă. Până acum ai cunoscut în parte; de-acum vei cunoaşte pe deplin, aşa cum ai fost cunoscut pe deplin (cf. 1Cor 13, 12).

PS: Acum nu cumva să te-apuce ispita să-ncepi a te odihni! Avem nevoie de mijlocire!

Pr. Damian-Gheorghe Pătraşcu, OFMConv.

* * *

A trecut la Domnul pr. Alois Bulai (6 martie 2026)