Cacica: Ziua Persoanelor Consacrate în zona Bucovina

Duminică, 1 februarie 2026, noi, persoanele consacrate din zona Bucovina, ne-am reunit la Cacica, sub mantia protectoare a Maicii Domnului, pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru chemarea la viaţa consacrată şi pentru a-i cere harul statorniciei pe mai departe.

Din cauza condiţiilor climatologice, câteva comunităţi de surori nu au putut fi prezente. Totuşi, nu au lipsit surori din Institutul Diecezan "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot, surorile din "Congregatio Jesu" din Rădăuţi şi Surorile Dominicane ale Sfintei Fecioare Maria a Rozariului din Siret. Gazdă ne-au fost Fraţii Minori Franciscani Conventuali care au în custodie Sanctuarul de la Cacica.

În conferinţa susţinută, pr. Daniel-Cătălin Romila, OFMConv., rectorul sanctuarului, ne-a invitat să medităm la trimiterea în misiune a celor şaptezeci şi doi de discipoli (Lc 10,1-9). Asemenea lor, Isus ne-a ales şi pe noi, cunoscând profunzimea inimii noastre şi dându-ne harurile necesare pentru a răspunde chemării sale. A fi consacrat înseamnă de fapt a fi trimis, dar nu neapărat într-un loc anume, ci a fi trimis într-o anumită stare de viaţă, viaţă care să îl mărturisească pe Cristos şi evanghelia sa, viaţă care să îi atragă şi pe alţii mai aproape de Dumnezeu. Numărul de şaptezeci şi doi nu este întâmplător: reprezintă atât numărul popoarelor cunoscute pe vremea lui Isus, dar şi numărul înţelepţilor care au tradus Biblia din ebraică în greacă. Noi, cei consacraţi, suntem chemaţi să "traducem" Biblia prin faptele noastre de caritate, prin slujire, dar mai ales prin rugăciune. De multe ori poate apărea ispita activismului: muncim, ne dăruim celorlalţi şi "rupem" din timpul în care ar trebui să stăm numai cu Domnul. Acum, în anul pastoral dedicat Sfintei Euharistii, suntem rechemaţi să punem în centrul vieţii noastre relaţia cu Domnul, dialogul intim cu el. Astfel, prin intermediul rugăciunii, misiunea noastră devine un instrument al harului. Totodată, rugăciunea ne aminteşte că misiunea nu ne aparţine, ne aminteşte că suntem doar trimişi, că nu lucrăm pentru noi înşine. Euharistia este hrana care ne întăreşte, care ne redă forţa de a merge mai departe când drumul este anevoios, care ne redă pacea sufletească în ciuda tuturor dificultăţilor şi a încercărilor.

După această conferinţă ne-am încredinţat Maicii Domnului prin rugăciunea Sfântului Rozariu şi mai apoi am participat la Sfânta Liturghie în cadrul căreia am reînnoit voturile de sărăcie, ascultare şi castitate şi am cerut harul lui Dumnezeu pentru toate persoanele consacrate din lumea întreagă.

După Sfânta Liturghie a urmat un moment de împărtăşire fraternă, iar mai apoi, în faţa Preasfântului Sacrament, i-am mulţumit lui Dumnezeu pentru toate darurile sale. Am încheiat recitând Coroniţa Divinei Îndurări, punând în Inima lui Isus persoanele consacrate din lumea întreagă, mai ales pe cele care trec prin momente de dificultate şi pe cele care au ajuns la întâlnirea finală cu Mirele veşnic. Ne-am rugat şi pentru binefăcătorii şi colaboratorii noştri şi i-am cerut Domnului să trimită noi lucrători în secerişul său.

Mulţumim comunităţii franciscane din Cacica pentru disponibilitatea manifestată în organizarea acestui eveniment. Domnul să răsplătească înmiit eforturile depuse!

Mulţumim, de asemenea, tuturor persoanelor consacrate care îşi dăruiesc viaţa slujirii lui Dumnezeu şi aproapelui.

Sr. Luminiţa Antonică, OP,
Surorile Dominicane ale Sfintei Fecioare Maria a Rozariului

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 1 februarie: Cacica: Ziua Persoanelor Consacrate în zona Bucovina